5,430 matches
-
cele cinci simțuri ale noastre, astfel încât versurile se desprind, parcă, într-un spațiu al lor, capătă o atractivă materialitate (amintind nu o dată de concretețea fraged senzuala a cuvântului barbian): “Silueta elastică-n dulce lanuri, frig mătăsos/ Fiorii frumuseții curcubeuri pe coapsele-i/ Masculin - feminine/ La gât cu cravatele lui multistilate/ Jeans cu centuri, șosete cu ciucuri/ Grăbit-îndrăzneața fugind pe poante/ Liberă, seducătoare și vanilată, Ciripind vii refrene-n stradă/ Unde-și cumpăra nasturi, fermoare de argint/ Ajunge la repetiții/ Bate la
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
căruia trona un castel medieval. Nu se putea intra decât trecând peste un pod.Dacă e bal...bal să fie! Rochia lungă era asemeni celei purtate de Audrey Heburn în "Pygmalion"...argintie, urmând armonios linia trupului, era despicată până la jumătatea coapsei stângi. Parul...ehhh încercasem să-l aranjez cumva..crescuse lung, stătea în legea lui. Am intrat cu oarecare reținere, era prea liniște pentru o recepție, acordurile unui pian interpretând muzica lui Chopin se auzeau dincolo de uși. Unul dintre clasicii preferați
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
poposind pe corsaj. Depunea săruturi ușoare, mărunte absorbind ultimul strop de respirație. Energia din trupul lui se infiltra în fiecare por. O invazie de senzații ca o explozie de stele. Degetele lui mângâiau abia simțit ca o adiere de vânt, coapsa dezgolită de despicătura rochiei. Mă jucam cu părul lui ... genunchiul s-a îndoit ușor sprijinindu-se de piciorul său. Lent, a tras în jos fermoarul rochiei, dezgolind spatele ... Rațiunea plecase la culcare lăsând în urma dorința ... dorul reîntâlnirii. Rochia aluneca în
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
în umbletul prin lume doar gândul ți-a rămas încercuit în gleznă evă niciun rând să urle nu mai poate cuvântul venei s-a înroșit pământ în răgnet îngrozit de cer dar tu vegheai la mal apusul de cuvinte nicio coapsă nu-și mai crește alb ochilor mei rotunjimea în lumină Referință Bibliografică: apusul evei / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
APUSUL EVEI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352131_a_353460]
-
atât de culte Doar că le-am surprins grimaza Fiindcă nu le place faza. Doar o vacă mai cornută O rumegătoare slută S-oprise din mestecat Că îi place ăst băiat. Și privirea-i languroasă I-alunecă la el pe coapsă Iar în mintea ei senilă Se ivise o idilă. Și ca să nu-i tulbur amorul Am să schimb iarăși decorul: Ș-am zărit pe-o rămurică Cum privea o rândunică. Siderată nevoie mare De-a măgarului cântare. Ș-am simțit
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
sunt albia în ocean de frică ce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de lumini rotunde aleargă forma umbrei ochiul orb răspunsuri întinse pe sârmă nu au uscat întrebările marginilor tale au înflorit zăpezi în coapsele toamnei din care mi-ai născut nebunia ca un așternut de oase univers închis tu vei muri în mine Referință Bibliografică: mătase carmin / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor
MĂTASE CARMIN de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356420_a_357749]
-
salva plouă fără încetare în marginea mea de foaie ca o eliberare cuvintele desenează neliniști în singurătatea nemuritoare a pereților am murit în fiecare zi de o mie de ori și tot nu am înțeles de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru doar ecoul mai susține
AM EXISTAT ÎN TINE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356482_a_357811]
-
unui vers Cîte iubite-am avut, toate erau grațioase Cînd se tăvăleau pe cearceafurile albe de pe pat S i se unduiau și erau frumoase Dar numai tu m-ai nemurit cu-adevărat Cînd te întindeai să culegi mere în livadă Coapsele tale se dezveleau de sub fustița Și se opreau și păsările din zbor să iți vadă Delicată floare de lămîița Sînii tăi erau două pere coapte Pîntecul tău ce se unduia plin de dorință Te-am iubit în neștire o zi
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
putrezit coloana vertebrală, fenomen cunoscut în lumea medicală de „celulită locală invadantă”. Pe de altă parte, din cauza frisoanelor, a făcut bronhopneumonie bilaterală (aprindere de plămâni), ajungând să scuipe sânge. O altă complicație a reprezentat-o infecția cu piocianic la fese, coapse și gambe. În final, toate acestea au dus la septicemie (infecție în sânge) cu determinare pulmonară. În mod firesc, fără a mai intra în calcule, arsurile de gradul IV și aceste complicații ar fi dus la moarte. Situația lui a
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
brațe de atâtea ori, dar parcă niciodată nu i s-a părut a fi mai frumoasă ca în acel moment. Era cu fața la oglindă, în bikini, încălțată cu pantofi ușori cu tocuri de mărime medie. Picioarele drepte se înălțau zvelte până în coapsele arcuite armonios sub talia subțire. Părul bogat se răsfăța pe umerii rotunzi, micuți și parcă mai puternic bronzați decât restul corpului. Măsura cu privirea un sutien pe care-l ținea cu brațele întinse. A simțit respirația lui fierbinte în ceafă
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
Olga l-a urmărit cu privirea prin oglindă și, fericită că l-a avut în brațe câteva secunde și i-a văzut privirea inundată de dorință și iubire, a sărit ușor într-un picior privindu-și chipul îmbujorat, mângâindu-și coapsele și clătinându-și capul de la un umăr spre celălalt. Apoi a început să se îmbrace în grabă, avertizându-l: - Gata, mă îmbrac, nu mai probez nimic și mergem direct acasă... - Ba... la o bere, precum ai dorit... - Ba te doresc
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
place formă și ...simțul lor.Si sunetul lor.Imi place să le ating ușor cu vârful degetelor și să simt răcoroasă lunecare a luciului... Îmi place s-o strâng în brațe și să-mi las fruntea pe curbă ridicată...pe coapsă chitarei.Intotdeauna am zâmbit ștrengar și ascuns când am întâlnit un băiat cu chitară ...întrebându-mă dacă în mintea lui a comparat clepsidra trupului unei chitari cu corpul unei femei. Daca a simțit imbratisandu-si chitară, aceleași unduiri și curbe
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
somn într-un jar nou născut luminii îi aștern la picioare un preș alb îi pun nume de fruct peste care așez suspinul dar ascultă nu mai pot călca pe cer singurătatea s-a încolăcit că o iederă îmi sărută coapsele, sânii întunericul trage zidul peste tremurul odăi Referință Bibliografică: Stai, stai lângă mine / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
STAI, STAI LÂNGĂ MINE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356045_a_357374]
-
cerul / Cum pruncul se-agață de sânul matern/ Cum zidul se-agață de iedera / așa mă agat de țărâna” (Mysterion). Și o alta dorința secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsă rotundă / și astfel curată de lutul flamand / să-mi reînviu începutul /când apa mă înfierbânta răcoroasă, / seducătoare și casta / în hăul fântânii / pe pașnicul grui / de acasă.” (Răspântii de sine). Așa cum anticul Anteu, sprijinea Pământul pe umeri. Nu-ți trebuie
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
o fi cântecul de lebăda? Era atât de fierbinte! Nu mai puteam sta înveliți. A început să mă sărute. Buzele, înfometate, alergau pe trupul meu încordat. Simțeam catifeaua mâinilor trăgându-mă spre adâncurile ei. Limba, argint viu, se răsfăța între coapsele mele, într-un joc al imaginatiei, aruncându-mă pe culmile senzualității. Am îngenuncheat, gemând de plăcere, sau de dorințe, sau de amândouă la un loc, privind-o zvâcnind sub ploaia sărutărilor. Prinși în iureșul voluptății, ne rostogoleam, însetați, unul peste
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
unul peste celălalt, sărutându-ne peste tot, reciproc. Nici nu am simțit, când ne-am trezit aruncați pe covorul generos, care ne oferea spațiu din plin. I-am căutat, febril, gura, sânii, tălpile picioarelor. Mușcam, sălbatic, sfârcurile întărite, buzele, gâtul, coapsele-i rubensiene, pradă patimii amorțite în timp. Vibra, abandonată definitiv, sub apăsarea greutății mele, învăluită de plăcere. O penetram, îmbătat de dorința bărbatului posesiv dintotdeauna. Gemeam, amândoi. Devenisem întregul, unul și același univers. Așa am adormit, dincolo de noi, de realitatea
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Autorului avea chef de dragoste. tocmai atunci îi venise, când soția nu mai prididea să-i facă mâncarea lui preferată: sarmale. se tot învârtea în jurul ei, ca un cocoș; ba o săruta, ba-i ridica șorțul, ba o mușca de coapse; biata femeie, clocotind, cu mâinile înmuiate în tocătura, ce-ți muta nasul din loc, îi zise numai așa, ca să scape de hormonii lui: mai du-te și tu, cu băieții, la o bere, că vezi ce zăpușeală e afară! atât
SARMALE RECI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354912_a_356241]
-
nimic nu-i în afara/ Cuvântului,/ el,/ singura dovadă/ că sunt și Exist.// Cuvântul nescris/ e ca un copil nenăscut!/ Uite,/ trupul tău e plin/ de poeme.// La semnul Poetului/ ele se-așează/ cuminți/ în tipare.// Mâinile mele-/ flăcări flămânde,/ mângâie coapsele/ acestui oftat.// Nu mă-ntreba/ de ce/ scriu,/ e ca și cum/ ai condamna/ aerul/ de ce-i Aer/ și apa la fel.// Totul acum/ e așa de devreme.// Fără Poezie/ s-ar face/ târziu...//” Nicolae NICOARĂ-HORIA Arad 7 august 2012 Referință Bibliografică: Nicolae
NEVOIA DE A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355010_a_356339]
-
sub formă de urinale spitalicești, unde se înmoaie cu vădit dispreț crucifixul sacru al creștinătății, ori de cantități fecaloide diseminate aiurea pe o pânză de culoarea laptelui ce așteaptă cu groază ca să devină tablou, de zvastici desenate cu minuție pe coapsele unor cavaline de talie redusă vopsite în nuanță trandafirie, de organe sexuale poziționate la vedere în varii ipostazieri triviale, de rame fără conținut sau de pereți pe care nu figurează pur și simplu nimic), nimic altceva, am putea spune, decât
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
moale ce-i acoperea aproape tot trupul și a mers alene în dormitor. În semiîntunericul din încăpere pluteau plăcut acordurile din "Valurile Dunării" ale lui Iosif Ivanovici. Anca adormise, întinsă pe pat, acoperită doar de halatul ce-i lăsase descoperită coapsa dreaptă, cu capul între două perne cu fețele imaculate peste care se revărsau buclele blonde într-o bogăție de scânteieri, cu o mână pe lângă corp și cu cealaltă întinsă lateral, ușor îndoită din cot. Fănel s-a apropiat fără zgomot
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Autorului mi-am ucis realitatea în umbra timpului pierdut cu toate că am încetat să rătăcesc trăitul la marginile gândurilor am sens în doliul său (nerecuperat din vremea când încetase să mai moară simbolic) și totuși sunt atât de viu crescut din coapsa ta încât am uitat să mai respir de unul singur (sensurile timpului rătăcit în brațele trăitului) Referință Bibliografică: sensurile timpului rătăcesc trăitul / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
SENSURILE TIMPULUI RĂTĂCESC TRĂITUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355486_a_356815]
-
întins pe spate. A ridicat brațele și l-a primit înfrigurată, peste trupul său, cambrat spre întâmpinare. Emil a avut două tentative de renunțare la nebunia pe care o dorea atât de mult din momentul în care a simțit desfacerea coapselor ei, atât de calde și primitoare la prima atingere. Atentă și fierbinte precum fierul bătut pe nicovală, Olga l-a asaltat cu îmbrățișări și sărutări cedându-i, parcă, din căldura ei și, mai ales, din dorința de a face dragoste
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
îl făcuse urcînd dealul de la stradă pînă la casă. Am invitat-o la bușteanul de sub măr și i-am arătat unul dintre butucii pe care ar fi trebuit să se așeze și, cu naturalețe, ea și-a ridicat fustița și coapsele ei zvelte și albe mi-au explodat excitante în ochi, vrînd astfel să-mi sugereze că, dacă mi-ar urma sfatul, ar fi obligată să se așeze cu fundul gol pe buturuga tare și aspră. Aveam pe buturugă ziarul “Național
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
mângâie umerii albi, dăltuiți în fildeș și-ți săruta cu nesaț spatele cu pielea albă și moale ca o azima caldă, îmi place să-ți strâng talia subțire între palmele mele făcute inel lăsându-mă vrăjit de voluptatea soldurilor; portalul coapselor tale mă ademenește, mă simt ca în fața porții unui castel închisă cu o mie de lacăte pe care dinții mei ascuțiți le deschide unul câte unul. Mă vei ierta pentru colții mei înfipți în zăpadă sânului tău, dar fraga sfârcurilor
IUBITO,MI-E DOR DE TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356854_a_358183]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PRINTRE FRUNZE USCATE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Noaptea tărzie, dulce pedeapsă Și lângă carte, mi-e ceaiul de tei. Norii se zbat, la mine în coapsă, Ce-mi pasă mie de ei?!... L-am intâlnit sub raze roșcate, Pe strada cea mare, apoi, pe alei; Și pe covorul de frunze uscate, Dansau pașii lui, și ai mei... Și-am stat, ne-am privit doar o clipă
PRINTRE FRUNZE USCATE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356858_a_358187]