3,215 matches
-
de toate celelalte fiare de mai înainte și avea zece coarne (∀⇔ϑ∈ ∗4ςν≅Δ≅< ΒγΔ4ΦΦ™ΦΗ Β∀Δ Βς<ϑ∀ ϑ 20Δ∴∀ ϑ ♣:ΒΔ ≅Φ2γ< ∀⇔ϑ≅¬, 6∀ℜ 6ΞΔ∀ϑ∀ ∗Ξ6∀ ∀⇔ϑ™). 8 M‑am uitat cu luare aminte la coarne și iată un alt corn mic creștea între ele (6ΞΔ∀Η ♠ϑγΔ≅< :46Δ∈< <Ξ∃0 ƒ< :ΞΦ∑ ∀⇔ϑ™<) și trei din coarnele cele dintâi au fost smulse din fața lui. Și iată, acest corn avea ochi ca de om și gura
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑ ♣:ΒΔ ≅Φ2γ< ∀⇔ϑ≅¬, 6∀ℜ 6ΞΔ∀ϑ∀ ∗Ξ6∀ ∀⇔ϑ™). 8 M‑am uitat cu luare aminte la coarne și iată un alt corn mic creștea între ele (6ΞΔ∀Η ♠ϑγΔ≅< :46Δ∈< <Ξ∃0 ƒ< :ΞΦ∑ ∀⇔ϑ™<) și trei din coarnele cele dintâi au fost smulse din fața lui. Și iată, acest corn avea ochi ca de om și gura lui spunea enormități (Φϑ:∀ 8∀8≅¬< :γ (ς8∀). Cele patru vânturi reprezintă cele patru puncte cardinale (potrivit poemului Enuma Eliș IV, 40
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zodiacal.” Cele trei fiare corespund simbolurilor ∗Τ∗γ6ςΤΔ≅4 ale celor trei imperii: leul (Babilonia); ursul (Media); leopardul - de fapt, o pisică mai mare (Persia). Cât despre a patra fiară, cea mai înfricoșătoare, aceasta corespunde Imperiului Macedonean, iar cele zece coarne, succesorilor lui Alexandru cel Mare. Coarnele sunt simbolul puterii și măreției (potrivit LXX: 1Rg. 2,1; 2,10; 3Rg. 22,11; Iez. 29,21 și mai ales Dan. 8). Antiochos este reprezentat însă de un corn cu totul deosebit, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Τ∗γ6ςΤΔ≅4 ale celor trei imperii: leul (Babilonia); ursul (Media); leopardul - de fapt, o pisică mai mare (Persia). Cât despre a patra fiară, cea mai înfricoșătoare, aceasta corespunde Imperiului Macedonean, iar cele zece coarne, succesorilor lui Alexandru cel Mare. Coarnele sunt simbolul puterii și măreției (potrivit LXX: 1Rg. 2,1; 2,10; 3Rg. 22,11; Iez. 29,21 și mai ales Dan. 8). Antiochos este reprezentat însă de un corn cu totul deosebit, cel mai mic dintre toate, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iez. 29,21 și mai ales Dan. 8). Antiochos este reprezentat însă de un corn cu totul deosebit, cel mai mic dintre toate, a cărui semnificație nu este nici puterea, nici măreția, ci aroganța. „El smulge din rădăcină alte trei coarne” constituie o aluzie la expedițiile împotriva Egiptului, Armeniei și Persiei; faptul că are ochi ca de om, iar din gura sa ies enormități (:γ (ς8∀) arată că este vorba de o ființă umană. Acest portret simbolic al lui Antiochos al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și balaur. Femeia apare într‑un cadru ceresc, „înveșmântată cu soarele”, „[având] sub picioarele ei, luna” și „purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele”. În spatele ei se arată un „Balaur mare” de foc, cu șapte capete încununate și zece coarne. Balaurul lovește cu coada sa stelele, aruncând pe pământ o treime dintre ele. Femeia urmează să nască, iar balaurul pândește să‑i înghită pruncul. Acest lucru nu se întâmplă însă, deoarece, după naștere, copilul este ridicat lângă tronul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
către cea de‑a doua, mai exact, către evenimentele care se petrec între cele două veniri, și anume, în intervalul de trei ani și jumătate. Pentru descrierea balaurului se face încă o dată apel la Cartea lui Daniel. Balaurul are zece coarne (Dan. 7,7) iar atunci când își mișcă coada aruncă pe pământ o parte din stelele cerului (Dan. 8,10). Fiecare dintre cele șapte capete poartă o coroană. Autorul ține să adauge astfel o nuanță politică valorii metafizice a mitului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
definitiv înlănțuit în adâncul pământului, ca și Supraveghetorii din 1 Enoh (Cartea supraveghetorilor). Este vorba de o retragere progresivă în adâncuri și nu de o dispariție completă. 1Și am văzut ridicându‑se din mare o fiară (20Δ∴≅<), care avea zece coarne și șapte capete și pe coarnele ei zece cununi împărătești (∗Ξ6∀ ∗4∀∗Ζ:∀ϑ∀) și pe capetele ei: nume de hulă (∠<≅:∀ ∃8∀Φν0:∴∀ Η). 2Și fiara pe care‑am văzut‑o era asemenea leopardului (©:≅4≅< Β∀Δ∗ς8γ4), și picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Supraveghetorii din 1 Enoh (Cartea supraveghetorilor). Este vorba de o retragere progresivă în adâncuri și nu de o dispariție completă. 1Și am văzut ridicându‑se din mare o fiară (20Δ∴≅<), care avea zece coarne și șapte capete și pe coarnele ei zece cununi împărătești (∗Ξ6∀ ∗4∀∗Ζ:∀ϑ∀) și pe capetele ei: nume de hulă (∠<≅:∀ ∃8∀Φν0:∴∀ Η). 2Și fiara pe care‑am văzut‑o era asemenea leopardului (©:≅4≅< Β∀Δ∗ς8γ4), și picioarele ei erau ca ale ursului (〉Η
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vor închina ei toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului celui înjunghiat. [...] 11Și‑am văzut o altă fiară (88≅ 20Δ∴≅<), ridicându‑se din pământ; și avea două coarne, asemenea mielului, dar vorbea ca un balaur (γ⊃Πγ< 6ΞΔ∀ϑ∀ ∗β≅ ©:≅4∀ Δ<∴∑, 6∀ℜ ƒ8ς8γ4 〉Η ∗Δς6Τ<). 12Și toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în fața ei. Și face pământul și pe locuitorii de pe el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ς80<. Aceste trei însușiri aparțin lui Dumnezeu și lui Cristos, dar diavolul se împodobește cu ele, imitând pe Stăpânul său. Mai mult chiar, ca un pseudo‑dumnezeu, i le atribuie unui pseudo‑cristos - fiara ieșită din mare. Aceasta are „zece coarne și șapte capete” ca și diavolul (cap. 12), dar, spre deosebire de acesta, ea poartă pe coarnele sale, și nu pe capete, zece, și nu șapte, cununi. Cele patru fiare din Cartea lui Daniel, capitolul 7, simbolizează, conform interpretării de la sfârșitului viziunii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ele, imitând pe Stăpânul său. Mai mult chiar, ca un pseudo‑dumnezeu, i le atribuie unui pseudo‑cristos - fiara ieșită din mare. Aceasta are „zece coarne și șapte capete” ca și diavolul (cap. 12), dar, spre deosebire de acesta, ea poartă pe coarnele sale, și nu pe capete, zece, și nu șapte, cununi. Cele patru fiare din Cartea lui Daniel, capitolul 7, simbolizează, conform interpretării de la sfârșitului viziunii, imperiile sub stăpânirea cărora s‑a aflat veacuri de‑a rândul poporul lui Israel. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poporul lui Israel. În Apocalipsa 13 portretul primei fiare a rezultat din contopirea trăsăturilor tuturor celor patru figuri teriomorfe descrise în Cartea lui Daniel, capitolul 7. Avem de‑a face, după cum am spus, cu un uriaș monstru dotat cu zece coarne și șapte capete, purtând pe fiecare corn o diademă și pe fiecare cap, câte o blasfemie. Chipul său seamănă cu al unui leopard, picioarele sunt de urs, iar botul ca de leu. Unul dintre capete, rănit mortal, își revine, înviind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la imaginea unei alte fiare este totuși dorința de a încadra „cultul împăratului” în sfera maleficului. Cea de‑a doua fiară apare din pământ și reprezintă o combinație monstruoasă și în același timp caricaturală între miel și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata sa natură. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul‑cel‑mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului” (17,5). Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată pe fiara marină descrisă în capitolul 13. Precizările în legătură cu fiara sunt următoarele: are șapte capete și zece coarne; este de culoare stacojie; este acoperită de nume de hulă (17,3); vine din adâncuri; „ea era și nu este” (17,8) sau „ea era și nu este și va să se ridice” (17,8); ea „dă pieirii” pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
șapte împărați, din care cinci au domnit deja, al șaselea „este” iar „celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de stat puțină vreme” (17,10). Fiara însăși se adaugă seriei celor șapte, ca un al optulea împărat. Coarnele închipuie alți zece regi, „care încă nu au luat împărăția” și „care vor lua stăpânire de împărați (ƒ>≅ΛΦ∴∀) ca și Fiara”. Cei zece vor fi, așadar, contemporani și complici ai fiarei, adică ai celui de‑al optulea rege din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evrei, opusă celei puternic antiiudaice profesată de predecesorii săi, Vespasian, Domițian și Traian. În sprijinul pasajului amintit, el aduce un altul, din aceeași scriere (Dan. 7,7‑8), cu un mesaj identic: cornul cel mic scoate din rădăcină trei dintre coarnele cele mari. Urcarea la cer a lui Isaia Un document deosebit de interesant pentru dosarul nostru este Urcarea la cer a lui Isaia, care a beneficiat de o foarte bună editare, realizată de un grup de cercetători italieni. De asemenea, Enrico
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vrea să fie adorat ca dumnezeu prin figura Anticristului; acesta va apărea ca un tiran, recapitulând apostazia diavolului; 2Tes. 2,3‑4; instalarea în templul Dumnezeului adevărat (Mt. 24,15‑17); 25,3‑5 Daniel 7 și 8; cele zece coarne; cele patru fiare; 2Tes. 2,8‑12; 26,1 Împărțirea imperiului, semn al venirii Anticristului; Apoc. 17,12‑14; Mt. 12,25; Dan. 2. Excurs teologic despre necesitatea Judecății de Apoi 26,2-28,2 Împotriva blasfemiatorilor; diavolul lucrează fățiș după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pare indestructibilă. Implicit, coerența mesajului biblic este subliniată pe tot parcursul tratatului. În scurtul său comentariu din capitolul 7 al Cărții lui Daniel, Irineu distinge, pentru prima dată în exegeza creștină, a patra fiară - identificată cu Roma - de cele „zece coarne” ale sale, reprezentând un conglomerat de zece mici regate rezultate din fărâmițarea marelui imperiu. Ca și în 2Tes., apare aici ideea unei eshatologii etapizate. Dacă pentru a justifica o asemenea concepție, autorul epistolei 2Tes. inventase, după cum am văzut, această realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
justifica o asemenea concepție, autorul epistolei 2Tes. inventase, după cum am văzut, această realitate sau acest personaj misterios - ® 6∀ϑΞΠΤ</ϑ∈ 6∀ϑΞΠ≅< (2,7.6) -, în cazul nostru, ne sunt propuse două interpretări diferite pentru același simbol: fiara cu zece coarne devine atât simbolul imperiului, cât și cel al destrămării sale. În viziunea lui Irineu, timpul Bisericii era „pe jumătate scurs” în vremea lui Marcion (III, 4, 3). În consecință, până la eshaton rămâne puțin timp; predecesorii Anticristului lucrează deja în lume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lume. Aceasta nu înseamnă însă că sfârșitul lumii bate la ușă. Nimic mai străin gândirii lui Irineu decât ideea unei parusii neașteptate, surprinzătoare. Dumnezeu va veni numai „la momentul potrivit”. Distincția între cea de‑a patra fiară și cele zece coarne constituie deci o proiecție firească și logică, la nivel eshatologic, al acelei „teologii a răbdării”, a maturizării, specifică episcopului lyonez. Să recapitulăm cele spuse până aici: Anticristul va fi un rege; el va guverna unul dintre cele zece regate apărute
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se află cuvintele lui Pavel și mai ales ale lui Isus însuși, autorități evanghelice incontestabile. Irineu subliniază caracterul cristologic al vedeniilor lui Daniel, lăsând deoparte diferențele existente între cele două texte. În Cartea lui Daniel, precum și în Apocalipsă, cele zece coarne sunt simbolul celor zece regi eshatologici. Dar, dacă în versiunea veterotestamentară ele stăpânesc peste zece regate care apar din divizarea imperiului actual, în profeția lui Ioan, cei zece regi „nu au luat încă împărăția” și se pregătesc să o primească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trimitere, în două rânduri, la tratatul despre Anticrist: „Un studiu amănunțit al problemei Anticristului există deja într‑o altă lucrare. Nu dorim să rediscutăm această temă” (IV, 13, 1). De asemenea în IV, 24, 7: „Mai târziu, când cele zece coarne vor crește pe capul fiarei, la sfârșitul lumii, în mijlocul lor va apărea Anticristul, de care am vorbit mai înainte”. Cu siguranță, Antichrist este anterior Comentariului la Daniel, care ar fi putut fi redactat - tonul tensionat al scrierii îndreptățește această presupunere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în parte de fier, în parte de lut, amestecate între ele. 2În chip tainic [profetul] arată prin degetele de la picioare cele zece regate ivite din prima [împărăție]. Zice Daniel: M‑am uitat cu luare aminte la fiară, și, iată, zece coarne în spatele ei între care va răsări altul mic ca un cucui și va smulge trei dintre cele din fața lui (Dan. 7,8). Acesta nu‑i nimeni altul decât Anticristul care se va scula și va ridica împărăția iudeilor. 3 Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]