1,591 matches
-
fost odată când umblam numai pe creste!... Și-acum, crezi că nu mai mori, ce iluzie nefastă! În această lume vastă ai umblat cu capu-n nori. Negândind decât la tine ai alunecat pe pante; la sfârșit de toamnă vine coasa brumei peste plante. N-ai prieteni, n-ai copii, n-ai avut, nu ai un crez ai o casă titirez țigănesc cu-odăi pustii. Viața, care este-o trântă te-a rostogolit în vale, și-acum bufnițele cântă pe obsesiile
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
veacului națiunilor a fost ceva groaznic, un vis urât, o umilință continuă și insuportabilă, o durere fără margini. Din cauza asupririi străine plâng mierlele și holdele, oftează mamele, și pruncii au somnul bântuit, iar junii strâng pumnii pe mânerele cosoarelor, a coaselor și a hangerelor. Nenorocire, numele tău poartă chipul împăratului și al Vienei! Fericirea răsare din București sau de niciunde altundeva! Așa o fi fost? Chiar așa, dovadă că la 1918 au prins trup istoric vise, nefericiri și vaiete. În paralel
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ai lăsat. 6 Frunză verde lemn cireș, Când s-ar face drumul șăs, Să văd încotr-oi purcede: Că am a mă duce La Marghioala de la Chira; C-am lăsat-o sănătoasă Ș-am găsit-o nevoioasă, Șade la gherghef și coasă; Nu știu coasă or discoasă Or strică niște mătasă, Că la lacrimi știu că varsă. Câte lacrimi o vărsat Aș face fîntînă-n sat, Fântână cu trei isvoară Să bee dușmani să moară, Să bea și dușmanca mea, Să plesnească fierea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de vie - De-i fi om de omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică, Mută-ți cuibul tău în rugul, Unde-a fi badea cu plugul, 155 {EminescuOpVI 156} Păsărică, mută-ți casa Unde-a fi badea cu coasa. 59 Găsii iarba tăvălită, Pe mândruța adormită. Aș scula-o nu mă - ndur; Se sculă mândra descinsă Ca o luminiță - aprinsă. 60 Mă miram ce-mi place mie Mărul roșu de la vie, Bădița de omenie; Mă miram că ce mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că ce mi-i drag Mărul roșu pădureț, Bădița cu părul creț. 61 Frunză verde foi mărunte, Vorbe mi-au eșit cam multe, Las - să iasă Că nu-mi pasă, Că badița nu-i acasă, Că bădița-i dus la coasă; Rupă-i-se coasa-n două Să vie la alta nouă, Să cosască fân pe stele, Rupă-i-se bucățele Să vie-n brațele mele. 62 Bate vântul tot întins Vai, ce ibovnic mi-am prins; Dar nu L-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drag Mărul roșu pădureț, Bădița cu părul creț. 61 Frunză verde foi mărunte, Vorbe mi-au eșit cam multe, Las - să iasă Că nu-mi pasă, Că badița nu-i acasă, Că bădița-i dus la coasă; Rupă-i-se coasa-n două Să vie la alta nouă, Să cosască fân pe stele, Rupă-i-se bucățele Să vie-n brațele mele. 62 Bate vântul tot întins Vai, ce ibovnic mi-am prins; Dar nu L-am prins într-adins Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu gîndești: Că ce folos de casa ta, Că-i amarnică maică-ta. 20 Casa pe dinafară zugrăvită Și'nlăuntru-i otrăvită, Că-i necazul feciorilor Și moartea nurorilor. 132 Frunză verde măr domnesc, Mă pornii la boeresc, 183 {EminescuOpVI 184} Coasă-n mână am luat, Două brazde - am răsturnat, Am tras o brazdă, am tras două, Am tras patruzeci și nouă. Cat la soare, prînzu-i mare, Nu-mi aduce de mâncare. Mă uit în vale, pe cărare, Vine toanta cu mâncare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
om be cu oameni mari, Că țiganii beau sculele, Popii patrafirele. 242 Cucul cântă, mierla zice: - Nu-ți bea banii, măi voinice, Că banii ți-or trebui La vară când or cosi Iarbă otavă cu rouă Și s-a rupe coasa-n două Și-i băga brînca-n curăuă Și ți-i lua alta nouă 244 {EminescuOpVI 245} Și-i cosi în fân cu flori Și le-i da la căpriori. 243 Bere-aș vin din oală vetye Cu nanele su păretye
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dumică ș-alții mănâncă. 110Unii țes la pânză și alții o poartă. 111Unul o ține ș-altul o mulge. 112Unii gustă din lămâie ș-altora li se strepezesc dinții. 113Unul ca nici unul. 114Unul cască gura ș-altu-nghite. 115Unul croiește ș-altul coasă. 116Unul îl lasă de ostenit ș-altul îl ia de odihnit. 117Din bun, și bun și rău, ca dintr-un lemn și cruce și măciucă. 118Și cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala și țucalul tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pământ. 244 Ca vârtejul de vânt, când pe mare se ridică, urcă apa în sus, și de sus jos o aruncă cu trăsnete și plesnete. 245 Ca cu praștia aruncă. 375 {EminescuOpVI 376} 246Ca ierburile prin gunoaie stau aruncate. 247Ca coasa ce jos aruncă orice-nnainte-i găsește. 248Ca peștele, când l-aruncă din undiță pe uscat. 249Ca frunzele, când așteaptă vântul la pământ să le arunce. 250Ca brazdele de pământ, ce s-aruncă de plug. 251Ca steaua la cei pe mare se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le lipsește în ceea ce credeau că nu le mai e de folos. În căutările lor, au găsit un academician cu bicorn de pene, sabie și broderii pe cămașă, au găsit un bufon și un echilibrist, au găsit un schelet cu coasă și au trecut mai depate, au găsit o amazoană pe cal și un amiral fără barcă, au găsit un toreador și un bărbat în halat, au găsit un pugilist și pe adversarul lui, au găsit un carabinier și un cardinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și spatele, și gata, nici nu vreau să-mi închipui ce dificultăți am fi avut dacă alegeam halebardierul sau spadasinul, săpătorul sau flautistul, ori lăncierul pe cal, ori mușchetarul cu pene la pălărie, spuse Marta, Sau scheletul cu aripi și coasă, sau sfânta treime, spuse Cipriano Algor, Avea aripi, La care te referi, La schelet, Avea, deși nu înțeleg de ce naiba l-au reprezentat cu aripi dacă e peste tot, până și în Centru, cum am văzut de dimineață, Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
capul că, practic, dacă eram treaz... că nu se ia nimeni degeaba de tine; mergi pe stradă și, gata, sare lumea la bătaie! Dar așa consideram eu. Când eram beat, trebuia să fac vreo ispravă și gata. Luam sabie, topor, coasă și (râde) dădeam în cap la lume. Năpasta țăranilor din Borlești de Neamț. Tată muncitor forestier și mama - acasă. Dacă nu semănam perfect cu taică-miu, spuneam că de pe cine știe unde sunt luat sau ne-o încurcat la maternitate. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ridică din brazi. Ochiu atât înțelegător era iezerul sfânt. În mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Din gene, ape moarte mi se preling. Ar trebui să taiu iarba, ar trebui să taiu iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între degete sânii materiei. Iți sunt de păcură mînile și afumate în zorile. Lucrătorule, cu șorțul de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
M-am prefăcut că îl aprob, în schimb, am avut parte de un somn agitat în care mi-a apărut al treilea și ultimul semn rău. Am văzut un țăran care secera grâul pe un ogor. La fiecare șuierat de coasă, din tulpinile tăiate ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment dat țăranul mi-a întins coasa, care s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al treilea și ultimul semn rău. Am văzut un țăran care secera grâul pe un ogor. La fiecare șuierat de coasă, din tulpinile tăiate ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment dat țăranul mi-a întins coasa, care s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga dimineață s-a muncit pe brânci la moșie. S-a făcut curățenie în case, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a intrat numaidecât în casă și i-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Re-mose plecase, nu mai aveam foarte multe să ne spunem, iar eu simțeam că tăcerea creștea amenințătoare între noi. Intram foarte rar în casă. Mi-am făcut un locșor într-un colț al grădinii, într-o magazie unde se țineau coasele și săpăligile - un loc unde Re-mose își ascundea comorile: pietricele șlefuite, pene, bucăți de papirus adunate de prin camera lui Nakht-re. Lăsase toate lucurile astea în urmă fără să se mai uite nici măcar o dată la ele, dar eu le păstrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fel ca În amurg, lumea celor vii și lumea morților comunicau. În acele clipe nedefinite și fugare, spiritele, zînele și vîrcolacii se amestecau printre cei vii, cei care Își Încrucișau atunci pașii cu Ankou cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum să-l ascunzi, Ei pentru Eminescu fac răscoală. Da! Nu vor mai rămâne printre ei Nici glasul trădătorilor, nici norii Și-au pus românii coase la condei, Din Dor Mărunt stârpim uzurpatorii. La Dor Mărunt a început cositul, Arăm cu răsăritul în pământ, Ne primenim, aducem infinitul Dintre martirii neamului un sfânt.
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
Land Rover. Nu contează despre ce discutau ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se pare o jignire să dai ortu` popii în felul ăsta? De ce se amuză Dumnezeu prin astfel de jocuri? - Habar nu am. Doamna cu Coasa - poate că Dumnezeu nu are nicio treabă pe aici - găsește de fiecare dată modalități interesante de a prelua pe cineva în custodie. Chiar și prin prăbușirea unui stâlp. Au murit? - Instantaneu. Punct ochit, punct lovit. Partea hazlie este că unul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe scriitor în fața benzinăriei, doar așa, din pură curiozitate, cu toate că i se făcuse o poftă nebună de o bere... Și de sex. Desfăcu o altă lamă de gumă și porni radioul. 4 Evenimentele se derulaseră cu repeziciune, ca și cum Doamna cu Coasa (am putea să-i spunem direct Doamna cu Gazul, chiar dacă suspansul dispare ca prin farmec, însă asta nu schimbă cu nimic destinul viitoarei victime) nu mai avea răbdare. Ca și cum cineva trebuia pedepsit cât mai repede, fiindcă nu-și ținuse gura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam deschis și fără ca gazele să fie oprite din cauza unei nedorite avarii? Nu are importanță. Chiar nu are. Faptul în sine este important. Doamna cu Coasa/Gazul este importantă. Bucuria ei nevăzută de nimeni este importantă, plăcerea ei incomensurabilă de a pleca, alături de cineva, la o lungă, nesfârșită plimbare. Nu una dus-întors, ci doar dus... Vecinul se așeză pe canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mică parte a unui portret literar, care-i pe cât de amplu pe-atât și de bine scris. „Era mai mic de statură decât mine, Însă la fel de bine legat, vânjos și cu o musculaură a centurii scapulare care Îi atesta mânuirea coasei și a celorlalte unelte pentru muncile agricole. Umbla În orice anotimp cu capul descoperit. Avea păr blond spre șaten, ușor cârlionțat, cu câteva șuvițe aplecate pe frunte. Ochii pătrunzători (mai târziu va purta ochelari), arcuiți și sprâncene stufoase, Îi completau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pletele blonde, frumoase, și intră În casă. Roșcuț o privi cu mult drag, din urmă, apoi, se pierdu În Întunericul care cădea, cu o viteză, suspectă, parcă. În dimineața următoare, luă căruța tătânesu, cu frumoșii cai suri, Își puse alături coasa, o secure mare, cuțitul cu care de obicei Înjunghia animalele furate, cuțit mare, aproape cât o sabie, cu ascuțiș dublu, pe o parte și pe alta a lățimii, și cu gârlici pe mijloc. Asta era, ocupația lui, În familie. Să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]