34,665 matches
-
timp al narării și referință istorică", Simona Sora prefigurează cu acuratețe metoda abordată de protagoniștii rândurilor de față. Dacă volume precum cele ale Ioanei Baetica și Ionuț Chiva marșează hotărât pe problematica unui prezent continuu, crepuscular, multe dintre celelalte cărți coboară în trecutul (im)perfect, recuperând istoria din crâmpeie de memorie. Asemenea proze continuă valul început în anii anteriori de cvartetul Cernat-Manolescu-Mitchievici-Stanomir, cărora li se alătură Cezar Paul-Bădescu, Lucian Dan Teodorovici, frații Florian. Este vorba de o privire înapoi ce lasă
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
la inserții subversive ce dinamitează inexistentele armonii universale. Acesta este, de fapt, nucleul paradoxal în jurul căruia gravitează romanele Ego. Prozei: obsesia neantului, eșecului, vidului existențial populat de spectre și fantoșe ale adevăratelor vieți. Hazul de necaz funcționează asemeni unei cortine coborâte asupra realului, care, la ridicări succesive, lasă să se întrezărească tarele unei nații bântuite de fantasme individuale și colective. Drumul către și dinspre sine traversează spațiul arid al imediatului; originalitatea, diferența fac legea prozei ce descoperă lumea ca spectacol de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
care ieșea, puțin amețit de fumuri, de la club și burghezul înstărit ce ieșea de la Capșa, de pildă, era o certă diferență. Distanța creștea considerabil între primul și cetățeanul ce părăsea, turmentat, cârciuma. Dacă fericitul purtător al insignei clubului se putea coborî în acele hale unde se degustau frigărui, fleici și fudulii, cu vin de buturugă turnat din ulcele, reciproca nu se putea imagina. Chefliul de rând, amatorul de fripturi în sânge, înfulecate în grădini cu salcâmi nici nu putea să viseze
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
plictiselii (adevărata dramă a omului!), nu poate evita unele ieșiri în decor, agravate de puseuri de narcisism. în privința femeilor, nu este un cuceritor, drept care dă apă la moară maschiliștilor și strategiei lor de a degrada discursul amoros, de a-l coborî în deriziune. Terminat de nevroză, ajuns omul fără însușiri, nemulțumit de slujba la Castel, abulic și considerându-se neisprăvitul neisprăviților, se consolează cu biblioteca în a cărei liniște tombală se simțea dumnezeiește. Decât la cursuri, mai bine în acel refugiu
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
totul în cale, inclusiv râncedele clișee protocroniste și naționaliste. Dincolo de voluptuoasa verbozitate scăpată uneori de sub control, rămân scenele grotești portretizând decrepitudinea fizică și psihică (vezi familia titularei barului) compatibile cu disputele damelor de pripas, zise și de companie, când limbajul coboară spre argou și măscări. Câteva pagini mai la vale, același limbaj urcă la cotele frazeologiei delirante: londronienii (un fel de slujbași ai Castelului, fără studiile superioare ale naratorului) încing un adevărat simpozion al enciclopediștilor tip Umberto Eco. După ce este evocat
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
Un alt aspect important al lucrării îl constituie concluziile. În încercarea de evidențiere a unei directive călăuzitoare, acestea sunt judicioase și susținute cu rigoare logică sau exemple semnificative. Dintre ele se remarcă drept notabile următoarele: conștientizarea faptului că "râul nu coboară din ceruri", ci provine din "natura noastră umană, egoistă, înclinată spre minciună și trădare"; înainte de a ne imagina o societate perfectă exterioară nouă "să pornim de la premisa că aceasta trebuie să existe întâi înlăuntrul nostru"; să nu urmărim "uniformizarea", "ștergerea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
primele locuri". Propunînd o avansare a Cercului Literar de la Sibiu, a "Școlii de la Târgoviște", a unor Alice Botez și N. Steinhardt, d-sa e de părere că "N. Stănescu și I. Alexandru și I. Gheorghe și M. Preda pot fi coborîți, iar L. Dimov și M. Ivănescu urcați", drept o condiție prealabilă pentru a scrie o "istorie literară credibilă a perioadei postbelice". în fine, să ne referim la observația Monicăi Lovinescu, potrivit căreia asităm la o bifurcare a colaboraționismului. Mai întîi
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
mulțumit că n-am făcut umbră pământului de pomană! Cred că va mai amintiți de grupul venit din Kazahstan la Congresul din 2004, toți îmbrăcați în costume naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc limba română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Teatrului Național din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil, la inevitabilă perversitate, treaptă inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
uscat. din nuntă mea m-au arestat jandarmii. în țara mea am plâns și am sperat să ne hulească monștrii alte armii. de libertate știu doar din povești. himere mi-au fost veșnic Feți-frumoșii. prin infertile hărți dumnezeiești n-au coborât de mii de ani Hristoșii. degeaba-mi târai barbă pe pamant și-mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
măreț faptul că undeva, pe bulevardul Elisabeta, pe la Cireșica, există stația sub denumirea de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
există stația sub denumirea de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de ce mi-aș face/ Și pe cine să te manii/ Este-o veche zicătoare/ Bate vântul, lătra câinii.” A cântat în localuri renumite din: Pitești, Arad, Iași, Târgoviște, Ploiești, Cernăuți, Timișoara, în Bulgaria, Cehoslovacia, Rusia, Franța, Ungaria, Ucraina. Ce timpuri!... Coborî La Berbecu Cireșica ( În locul unde a fost restaurantul, mai tarziu Cireșica, a rămas decât un amărât de colț, unde și-a amenajat un băiat „isteț” o mică terasă cu 3 mese, nimic nu se mai păstrează, decât în amintirea celor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cap-compas pe aurora; Dorurile de fecioare Vin din stele căzătoare, Visele-adunate-n prove Sparg furtunile de slove, Iar în somnul lor, matrozii Trec prin sabie irozii. Un poet în cart de câine Duce navă către mâine, Cu tăișul cârmei crapă Noaptea coborâtă-n apă, Adunând stelele-n turme, Bacii pier fără de urme, Cade-n val Calea Lactee, Născând pe-Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Stanley, pe soția lui Katy și pe cei trei copii: Jimmy, care era născut la Constantă, si pe cele două fiice, Doris și Sheila, născute la Bombay, India. După ce vasul a fost ancorat, ei au fost primii pasageri care au coborât. Deși distanță dintre vapor și locul unde așteptăm noi era destul de mare, circa trei sute de metri, ei nu au avut probleme să ne recunoască. Așa că ne-am dus la poarta portului, pe unde știam că vor ieși. Noi rezervasem două
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tineretul intelectual al vremii, care "întocmai luntrașului din largul mării habar n-are unde-i țărmul", el nota în ziarul Raza, din Chișinău, la 14 octombrie 1937: "Exact în aceeași situație se află tineretul nostru basarabean. Majoritatea bătrânilor s-a coborât în mocirla cluburilor, de unde n-au mai încercat să se ridice. Acolo se bălăcesc și acolo compromit numele Basarabiei. Iar tineretul idealist, care dorește alți oameni decât acei pe care îi zărește astăzi numai pe la cluburi, este persecutat sau atras
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
a personalității tatălui meu? Îmi pun întrebarea adesea. Pe măsură ce trece timpul, mă conving că tatăl meu a fost poate singurul om fără gânduri ascunse pe care l-am cunoscut. Se va fi datorat asta faptului că nu concepea să se coboare până la ele? Sau faptului că, în ciuda lucidității, și-a păstrat toată viața o anumită naivitate? Era naiv în felul lui, ca și fratele său, deopotrivă de incapabili de cel mai elementar calcul în viață. Să calculeze, să-și facă relații
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
că nu putea fi altcineva decît Securitatea, a văzut apoi cum strada fusese blocată la cele două capete de securiști care se îndreptau spre el, a intrat în holul blocului și a chemat ascensorul, și pe cînd acesta începu să coboare spre parter și pe treptele dintre etaje se auzeau tropăind cizmele altor securiști, deschise ușa și, așezîndu-se în genunchi, își puse capul pe marginea tunelului prin care cobora liftul care, ajuns la parter, îi reteză profesorului căpățîna, ca o ghilotină
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
holul blocului și a chemat ascensorul, și pe cînd acesta începu să coboare spre parter și pe treptele dintre etaje se auzeau tropăind cizmele altor securiști, deschise ușa și, așezîndu-se în genunchi, își puse capul pe marginea tunelului prin care cobora liftul care, ajuns la parter, îi reteză profesorului căpățîna, ca o ghilotină." Articolul lui Ion Papuc merită să fie citit de membrii comisiei însărcinate cu cercetarea crimelor comunismului.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
ar amesteca într-o tipologie și un lirism omogene, dar iubita cu părul lung până la cer și servitoarea lată-n buci devin fațete, uneori suprapuse, ale erosului cântat și configurat de Emil Brumaru. Dacă amorul înalt poate fi "alterat" și coborât în fiziologic, și mișcarea inversă e posibilă, prin învestirea câte unui personaj terre ŕ terre cu o notă de fabulos a reprezentării: "O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină de purici din bucătărie
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
mulțumit că n-am făcut umbră pământului de pomană! Cred că va mai amintiți de grupul venit din Kazahstan la Congresul din 2004, toți îmbrăcați în costume naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc limba română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Teatrului Național din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]