1,506 matches
-
Firkowitch în 1839, iar de acolo a ajuns la Sankt-Petersburg. Din moment ce textul Codexului Aleppo s-a pierdut parțial, Leningradensis este cel mai vechi și mai important manuscris complet al Vechiului Testament, bazat pe tradiția Ben Așer. Ca și în cazul codexului Aleppo, autenticitatea sa a fost pusă la îndoială de către unii bibliști. În 1931, S.H. Blank afirma că acest manuscris conține și fragmente ce provin din tradiția Ben Naftali 1; el socotea că anumite pasaje care lipsesc din manuscrisul Ben Naftali
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cât și pentru Biblia Hebraica Stuttgartensia. În anul 1875, în lucrarea intitulată Catalog der hebräischen Bibelhandschriften der kaiserlichen offentlichen Bibliotek in St. Petersburg, erster u. zweiler Teil, Leipzig&St. Petersburg Abraham Harkavy și Herman Strack au pus în valoare importanța codexului Leningradensis (sau Firkovitch), susținând că este „cel mai vechi manuscris datat cu certitudine (1009) care conține tot textul Vechiului Testament în limba sa originară”1. Manuscrisul Firkovitch a fost publicat în facsimil 2. 5.1.3. Codex Cairensistc "5.1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în valoare importanța codexului Leningradensis (sau Firkovitch), susținând că este „cel mai vechi manuscris datat cu certitudine (1009) care conține tot textul Vechiului Testament în limba sa originară”1. Manuscrisul Firkovitch a fost publicat în facsimil 2. 5.1.3. Codex Cairensistc "5.1.3. Codex Cairensis" Acest codex conține profeții mari și profeții mici. În colofonul său se spune că a fost scris și punctat de către Moșe ben Așer în anul 895 și ulterior donat de către el unei comunități karaite
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau Firkovitch), susținând că este „cel mai vechi manuscris datat cu certitudine (1009) care conține tot textul Vechiului Testament în limba sa originară”1. Manuscrisul Firkovitch a fost publicat în facsimil 2. 5.1.3. Codex Cairensistc "5.1.3. Codex Cairensis" Acest codex conține profeții mari și profeții mici. În colofonul său se spune că a fost scris și punctat de către Moșe ben Așer în anul 895 și ulterior donat de către el unei comunități karaite din Ierusalim; tot în colofon
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că este „cel mai vechi manuscris datat cu certitudine (1009) care conține tot textul Vechiului Testament în limba sa originară”1. Manuscrisul Firkovitch a fost publicat în facsimil 2. 5.1.3. Codex Cairensistc "5.1.3. Codex Cairensis" Acest codex conține profeții mari și profeții mici. În colofonul său se spune că a fost scris și punctat de către Moșe ben Așer în anul 895 și ulterior donat de către el unei comunități karaite din Ierusalim; tot în colofon se spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
karaiților din Cairo, de la numele acestui oraș derivându-se și denumirea latină a manuscrisului. Codicele a fost editat și publicat de către Institutul „Arias Montano” din Madrid, sub titlul El codice de profetas de El Cairo 3. Cu toate acestea, acest codex mai are un alt colofon în care este menționat numele Yabeș ben Solomon, care ridică unele probleme în privința legăturii sale cu colofonul Ben Așer. În începutul acestui colofon citim: /n Jbuy hkz? hm rtpydh hz wlmum rb twghl wmxul wtwa
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acesta este pergamentul pe care Yabeș b. Șelomo ha-Babli l-a dobândit și l-a pregătit pentru el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
l-a pregătit pentru el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă că Yabeș a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă că Yabeș a copiat pentru el însuși textul Bibliei după un original care avea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un original care avea colofonul Moșe b. Așer, incluzând în textul copiat și colofonul originalului, practică des întâlnită de altfel la mai multe manuscrise. Deși acest lucru nu a fost spus explicit de către cei ce s-au ocupat cu studierea codexului din Cairo, scrisul de mână al celor două colofoane este aparent același, neexistând nici un indiciu care să arate că scribul care le-a scris ar fi Moșe b. Așer. În plus, tipul de scris întâlnit în colofonul Moșe b. Așer
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
le-a scris ar fi Moșe b. Așer. În plus, tipul de scris întâlnit în colofonul Moșe b. Așer nu are cum să antedateze secolul al XI-lea, iar modalitatea de accentuare a textului contravine regulilor stabilite de Ben Așer. Codex Cairensis conține, pe lângă cele două colofoane și textul profeților, un fragment din Seder Olam Raba și un fragment din lucrarea Diqduqe ha Te’amim atribuită lui Aaron b. Moses. b. Așer. 5.1.4. Manuscrisul MS. Or. 4445 de la British
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-lea. Deși accentele textului ebraic lipsesc în majoritatea cazurilor, iar vocalele nu sunt puse corect de cele mai multe ori, textul consonantic este redat cu foarte multă grijă. Se pare că textul de bază folosit pentru această ediție a Bibliei a fost codexul 1, de la Ginsburg, datat în 1280, actualmente aflat la Biblioteca Universității din Madrid. 6.1.2. Biblia rabinicătc "6.1.2. Biblia rabinică" Între 1516-1517, Daniel Bomberg a publicat la Veneția prima ediție a Bibliei rabinice, îngrijită de către evreul convertit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
XX. Dacă primele două ediții (prima apărută în 1906, cea de-a doua în 1913) încă mai urmau textul celei de-a doua ediții a Bibliei rabinice, la sugestia lui Kahle, a treia ediție, apărută în 1937, reproduce textul din Codexul de la St. Petersburg, copiat în 1008, pe care Kahle îl socotea un text pur masoretic, scris de către Aaron ben Moses Ben Așer. Sprijinul financiar pentru pregătirea textului a venit din partea a trei instituții: Wurttembergische Bibelanstalt, care a sponsorizat primele două
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pur masoretic, scris de către Aaron ben Moses Ben Așer. Sprijinul financiar pentru pregătirea textului a venit din partea a trei instituții: Wurttembergische Bibelanstalt, care a sponsorizat primele două ediții, Deutsche Notgemeinschaft și Preußusches Kultusministerium. Dificultățile întâmpinate în obținerea accesului, atât la Codexul Aleppo, cât și la notele lui Cassuto referitoare la acest text, au făcut imposibilă, la început, încorporarea acestui codex în aparatul critic. Kittel susține în prefața celei de-a treia ediții a Bibliei sale că, bazându-se pe Codex Leningradensis
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
instituții: Wurttembergische Bibelanstalt, care a sponsorizat primele două ediții, Deutsche Notgemeinschaft și Preußusches Kultusministerium. Dificultățile întâmpinate în obținerea accesului, atât la Codexul Aleppo, cât și la notele lui Cassuto referitoare la acest text, au făcut imposibilă, la început, încorporarea acestui codex în aparatul critic. Kittel susține în prefața celei de-a treia ediții a Bibliei sale că, bazându-se pe Codex Leningradensis, a mers mai departe, dincolo de Biblia rabinică, până la textul masoretic original reprezentat de tradiția Ben Așer. Așadar, Kittel pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la Codexul Aleppo, cât și la notele lui Cassuto referitoare la acest text, au făcut imposibilă, la început, încorporarea acestui codex în aparatul critic. Kittel susține în prefața celei de-a treia ediții a Bibliei sale că, bazându-se pe Codex Leningradensis, a mers mai departe, dincolo de Biblia rabinică, până la textul masoretic original reprezentat de tradiția Ben Așer. Așadar, Kittel pretinde că textul Bibliei îngrijite de el este un adevărat text Ben Așer, poate chiar singurul text masoretic adevărat 1. În
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o coloană care conținea informații preluate din manuscrisele de la Qumran 3. Prefața lui Kittel tinde parcă să sugereze cititorului așteptări optimiste, întrucât, așa cum am mai spus, pretinde atât că textul publicat al BHK este de fapt o replică fidelă a Codexului Leningradensis, cât și că acest text reprezintă un text Ben Așer bazat pe textul masoretic 4. Cu toate acestea, în lumea studiilor biblice rămâne deschisă întrebarea legată de „apropierea” acestei ediții de textul masoretic, susținută de către Kittel. Nu există nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
motivul pentru care se impune o oarecare prudență în a vorbi despre vreun text ca fiind textul masoretic al masoreților. Deși celor mai mulți editori le place să vorbească despre edițiile lor textuale ca fiind textul masoretic (de exemplu, BHK bazată pe Codex Leningradensis; proiectul Hebrew University Bible bazat pe Codex Aleppo), Deist sugerează că cea mai înțeleaptă atitudine este aceea de a vedea astfel de manuscrise drept părți ale marii tradiții masoretice de la Tiberia 1. 6.2.5. Biblia Hebraica Stuttgartensia (BHS
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în a vorbi despre vreun text ca fiind textul masoretic al masoreților. Deși celor mai mulți editori le place să vorbească despre edițiile lor textuale ca fiind textul masoretic (de exemplu, BHK bazată pe Codex Leningradensis; proiectul Hebrew University Bible bazat pe Codex Aleppo), Deist sugerează că cea mai înțeleaptă atitudine este aceea de a vedea astfel de manuscrise drept părți ale marii tradiții masoretice de la Tiberia 1. 6.2.5. Biblia Hebraica Stuttgartensia (BHS)tc "6.2.5. Biblia Hebraica Stuttgartensia (BHS
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mult mai multă prudență, fiind înzestrată cu o cantitate foarte mare de noi materiale textuale, printre care se numără și manuscrisele de la Qumran. Cititorul acestei ediții poate fi foarte ușor tentat să creadă că are în față manuscrisul reprodus al Codexului Leningradensis; problema este că acest codex nu împarte propozițiile în stihuri: părțile poetice apar sub aceeași formă ca și cele în proză. Împărțirea propozițiilor în stihuri sau unități metrice a fost întreprinsă de către cei ce au îngrijit această ediție și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu o cantitate foarte mare de noi materiale textuale, printre care se numără și manuscrisele de la Qumran. Cititorul acestei ediții poate fi foarte ușor tentat să creadă că are în față manuscrisul reprodus al Codexului Leningradensis; problema este că acest codex nu împarte propozițiile în stihuri: părțile poetice apar sub aceeași formă ca și cele în proză. Împărțirea propozițiilor în stihuri sau unități metrice a fost întreprinsă de către cei ce au îngrijit această ediție și reflectă o teorie specifică poeziei ebraice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
anumită împărțire metrică. Desigur, nimeni nu îi poate învinui pe editori pentru greșelile de tipar; oricine știe că este practic imposibil să obții o copie perfectă în urma tipăririi unei cărți, cel puțin la prima ediție 1. BHS urmează foarte îndeaproape Codex Leningradensis, ceea ce reprezintă un progres față de BHK; cel puțin studenții au la dispoziția lor copia unui anumit manuscris, iar profesorii pot da, din cuprinsul său, exemple de greșeli de copiere 2. În ceea ce privește aparatul critic, editorii au depus o muncă epuizantă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
critic. Dacă Rudolph Kittel alesese textul Ben Chayyim 1 pentru primele două ediții, Paul Kahle, în cea de-a treia ediție la Biblia Hebraica Kittel, din anul 1937, a optat pentru redarea celui mai vechi manuscris complet al Bibliei ebraice: Codex Leningradensis (L), datat în jurul anului 1008. Această cale a fost urmată și de către editorii Bibliei Hebraica Stuttgartensia, deși mai mulți bibliști 2 ai zilelor noastre contestă această opinie pe considerentul că scopul principal al criticii textuale îl reprezintă descoperirea acelei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
bibliști 2 ai zilelor noastre contestă această opinie pe considerentul că scopul principal al criticii textuale îl reprezintă descoperirea acelei forme textuale aflate cât mai aproape de original. În ceea ce privește ansamblul de note masoretice, Biblia Hebraica Stuttgartensia reproduce doar masora parva a Codexului Leningradensis. Această parte a ediției a fost încredințată lui Gerard Weil3 care și-a propus să corecteze și să completeze corpusul masoretic. În plus, listele care conțin masora magna nu sunt tipărite în BHS în locul în care se găsesc în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]