1,105 matches
-
înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca de obicei. Din nou au început să-i umble prin cap întrebări la care nu găsea răspuns. „Am fost eu mai obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
totdeauna, s-au găsit prin acele locuri câțiva voinici, care au adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-a rămas datoare. Pentru jertfa moșului Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare, darurile bunicii Marușca. Din depărtare, se auzeau glasuri cristaline de copii: Oi pierdute-a adunat Să le-adape la izvoară Ca de sete
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria. Fata fusese înfiată la dorința nevestei lui, o femeie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
au mai întemeiat și alte așezări și cum încă pe atunci a apărut năravul ca unii să dea năvală asupra altora, pentru a le fura bunurile și chiar pământurile, tot nevoia i-a învățat pe rocamadoureni să găsească ac de cojocul năvălitorilor. Ei au ridicat ziduri și porți întărite la cele două intrări. Noaptea, porțile se ferecau, astfel ca nici un străin să nu dea buzna peste ei. La fel se proceda și atunci când se dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
când ușa se deschise (nu ușa biroului, eu eram deja în lumea mea, din care Portia se vede ca într-un acvariu) și apăru tata, înalt și mai ales slab, cu fața mare, osoasă, și mai ales împuțit. Își puse cojocul la uscat pe scaunul între picioarele căruia încălzea minisoba electrică - de ce să-l usuci, întreb, doar nu plouă afară. Nu, dar acolo de unde vin eu e destulă umezeală. În septembrie se împliniseră doisprezece ani de la moartea tatei, dar ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
casei). Dumneata cu ce ești îmbrăcat? întreabă mama pe un ton inchizitorial, când omul se arată la vedere. - Păi, cu haine. Ce, nu-mi vin? - Dă-le imediat jos și îmbracă-te cu hainele dumitale. Când s-a îmbrăcat, în cojocul lui pus de-a dreptul peste maieu, arăta mai prăpădit, îi mai lipseau și șosetele din picioare, pe care le-am găsit după vreo două zile în zăpadă, nu se mai înțelegea dacă fuseseră curate sau murdare, oricum pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele de la coada vagonului. Pe scaunul de lângă mine, ca de obicei ultimul pe care-l observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după ore; să facă borș cu ea cine-o găsește, mai bine port una împletită. Matricolă iar n-aveam; în ultima clipă, când să ies pe ușă, m-a întors tata din drum și m-a pus să-mi iau cojocul. L-am luat, da’ pe ăsta n-am putut să cos matricola, pentru că-i cojoc din piele groasă și nu intră acele noastre, trebuie unul special. Am avut noroc, nu s-a legat nimeni de mine azi. N-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Matricolă iar n-aveam; în ultima clipă, când să ies pe ușă, m-a întors tata din drum și m-a pus să-mi iau cojocul. L-am luat, da’ pe ăsta n-am putut să cos matricola, pentru că-i cojoc din piele groasă și nu intră acele noastre, trebuie unul special. Am avut noroc, nu s-a legat nimeni de mine azi. N-am avut mate; numai română, engleză și PTAP, la care ne-a dictat dirigu’ ceva la repezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
prin veacuri ziuă și noapte, Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde-npărat e cavalul. Eu vin de-acolo de unde cu drag Cântă ciobanii din frunza de fag, Din fluier măiestru, măiestre tilinci Eu vin în ițari, în cojoc și-n opinci. Eu vin de acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori și feciori. Eu vin din pământuri cu punți și răscruci Pe
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
Iulia nu prea mai fusese văzută prin târg. Dintr-un jilț așezat lângă fereastră, privea trecătorii. Aștepta să treacă Vânătorul de lupi albi. În dimineața aceea nu îl zărise, mai era puțin și venea amiaza. S-a înfășurat într-un cojoc și a ieșit pe stradă. Spre capătul târgului se zărea lume. A pornit într-acolo. Erau numai bărbați, unii purtau furci. Unul tot învârtea deasupra capului o pușcă. Donna Iulia îl știa, nu era sănătos, ar fi putut să împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu zăpadă topită în păr, plină de zăpadă și pe cojocul alb de piele, o femeie în care cu mare greu tate am recunoscut-o pe Irina. Fața ei lată de ardeleancă era fardată exce siv. Părul îl purta și mai scurt, cu un fel de breton caraghios peste ochii năclăiți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
partea Întâi Pietrele râului cu ape murdare 1 Cireșii refuzau să Înflorească, de silă. Iarba, puțină, răsărea murdară, Îngrozită că o vor călca În picioare oa menii În cojoc, care alergau Înfometați după primăvară - dar primăvara nu Își va arăta pentru ei decât hoitul mu mificat, iar lor nu le va rămâne decât să o jupoaie și să Își facă din pielea ei rece alte cojoace, pentru iarna viitoare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oa menii În cojoc, care alergau Înfometați după primăvară - dar primăvara nu Își va arăta pentru ei decât hoitul mu mificat, iar lor nu le va rămâne decât să o jupoaie și să Își facă din pielea ei rece alte cojoace, pentru iarna viitoare, fiindcă de Înfipt dinții În carnea ei fragedă nici nu putea fi vorba În anul acela, 1985. Primăvara e anotimpul săracilor, Îmi spuneam, e anotimpul pervers care ascunde abundența ce va să vină În vară, iar nedreptatea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să se mai spele, Își lăsase părul să i se adune măciucă În vârful capului, arăta ca un cioban fugit la oraș, se integra, cu alte cuvinte, În peisaj, devenise un cetățean ca oricare altul al orașului Buzău, purtându-și cojocul cu scârbă În plină luna lui mai, ca toți locuitorii demni ai Buzăului, care uitaseră că, de milă, primăvara se făcuse portocalie sub soarele clement. Alexandru refuza să mai iasă cu el pe stradă, Îl scotea din minți atitudinea fiului
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
primește-l. Vină, până la caruță, doar să-l privești, mai întâi. Nu, domnule, și lasa-mă-n pace! Nu-mi strica, mie, clientela. Du-te-n lumea dumitale, cu televizor, cu tot! Omul se duse. Veni altcineva. Am, aici, un cojoc, bun,încă, și ți l-aș dărui dumitale. Dar nu e timpul de cojoc. E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lasa-mă-n pace! Nu-mi strica, mie, clientela. Du-te-n lumea dumitale, cu televizor, cu tot! Omul se duse. Veni altcineva. Am, aici, un cojoc, bun,încă, și ți l-aș dărui dumitale. Dar nu e timpul de cojoc. E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea persoană. Se opri o femee. Să-ți dau... și-ncepu a se căuta prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lumea dumitale, cu televizor, cu tot! Omul se duse. Veni altcineva. Am, aici, un cojoc, bun,încă, și ți l-aș dărui dumitale. Dar nu e timpul de cojoc. E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea persoană. Se opri o femee. Să-ți dau... și-ncepu a se căuta prin geanta, mare, pe care o coborâ din spate. în afară de bani, nu primesc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce urmau a fi adunate,în vistieria orașului, erau mai mult decât amețitoare. Încă o problemă; cum se va putea contabiliza fiecare utilizare a closetului, în răstimpul unei zile și în al unei nopți? S-a găsit, ac, și pentru cojocul eventualei fraude, din acest punct de vedere: contorizarea! Au fost procurate și distribuite, contoare speciale, fiecărui locatar al orașului. A fost controlată, minuțios, montarea acestora. S-a trecut la așteptarea intrării sumelor. De unde, sume, că, nu se aduna, din noua
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de ea și careia îi venea foarte bine, și-a ales din șifonier paltonul de culoare neagră din stofă, cu guler de astrahan și căciulă tot din astrahan, de culoare gri, făcute de comandă la un cojocar. Avea și un cojoc din piei de oaie dar paltonul i se păru mai elegant. Pregăti pe un platou prăjituri diverse făcute de ea și îl împachetă întro hârtie și separat împachetă un cozonac făcut tot de ea, cu multă nucă. Cumpărase și o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]