994 matches
-
zâua aiasta! - i-a Întâmpinat piranda. Spunând acestea, le-a luat mâinile și le-a sărutat, ca la popă... ― Intraț’ În casa noastrî, sî vă ominim așă cum să cuvini. Antuzî! Adî apî caldî ca sî sî speli dumnealor di colb, cî o bătut atâta drum!... În clipa următoare, o nălucă de fată, toată numai nuri, a și sosit cu un lighean și o oală frumos spoită plină cu apă caldă. Pe braț purta un șervet nou-nouț... Țăranii și-au scos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul, Îi vorbea: ― De mâncat ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în prima sesiune. Aveam să primesc de la cel în cauză o cuprinzătoare scrisoare de mulțumire spunându-mi că cele ce i-am scris l-au mobilizat și i vor fi și de învățătură pentru viitor. În mod voit, am îndepărtat „colbul” depus pe această scrisoare timp de 45 de ani din dorința de a fi de ajutor în unele cazuri limită pentru cei care s-ar afla în situații dificile. Printre unele pagini rătăcite am dat și de o altă încercare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lucru extraordinar de bun prin aceea că pune la dispoziția noastră un material atât de vast și de cuprinzător, care altfel ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. - prof. Alexandru Mânăstireanu; „Îndrăgostit de arhive, Ion N.Oprea selectează din uriașul izvor de informații, cu o cumpănită migală.” - Lucian Vasiliu; „Cartea Dvs deschide minții noi ferestre de gândire și căutare, vă înalță și vă ține, fără îndoială
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
fac? (re)cunoscut numele� Tinerii sociologi s�nt �n c?utarea unui alt drum �ntr-un context (economic) dificil? Garan?ia principal? a (supra)vie?uirii o afl?m �n societatea din care facem parte. Nu putem r?școli doar prin colb de cronici, doar fantaza asupra viitorului, contemplă, s?rb?tori, spune l?crimoase poezii sau bancuri st�nd pe terase. Ar trebui s? privim cu aten?ie prezentul ?i s? spunem cu onestitate ?tiin?ific? ceea ce vedem. S? punem um
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
această carte nici măcar nu aveam cunoștință de ele. La început le-am studiat ca un anticar erudit, încercînd să le precizez, să le reconstitui originile și să datez circumstanțele în care le-au făcut fiecare dintre cei trei autori. Scuturînd colbul ce acoperă o bună parte din aceste scrieri, mai ales cele ale lui Le Bon și Tarde, încercam să compensez o omisiune, să remediez o lacună în cunoștințele noastre. Numai că pe măsură ce înaintam în muncă, îmi dădeam seama că mă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îți aduc o bucățică de fripturică. (iese) Maria: (după o pauză) Și pe cine au pus? Mihai: Pe Stoicu. Maria: Pe cine?! Pe Stoicu! Doamne, am auzit-o și pe asta! Moflîul ăla cu optsprezece dioptrii, care i miroase a colb de cărți și a șoarece! Mihai: Poate că tocmai de aia... Maria: Care și cînd merge parcă doarme! Val: Da' uite că nu doarme... Maria: (pe partea cealaltă a sensului) Păi nu doarme! Ba nu doarme chiar deloc! Asta e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
verbe : frângere, adjective din substantive sau cuvinte formate prin prefixare: a înfurtuna, a înstela. Labiș folosește adesea sinonimele. Ele apar mai ales pentru evitarea repetării, dând adesea varietate textului prin nuanțele căpătate. Iată o parte din cele mai importante sinonime: colb - praf, neliniște - zbucium, fată - copilă, a muți - a tăcea, glod- nămol - noroi. Așa cum observa și G. I. Tohăneanu, la Nicolae Labiș apar o serie de cuvinte diferite ca înțeles, dar care fac parte din aceeași familie. Cuvântul de bază este
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ani; atunci e albă cu totul. O vrabie de acele când se arată, are să fie anul bun. Dacă vezi, să n-o ucizi, căci acela-i norocul. Vrabia s-a apucat rămășag cu stejarul, că ea are să se scalde în colbul lui, are să trăiască mai mult decât dânsul. Și așa e, că stejarul 100 de ani crește, 100 de ani stă pe loc și 100 de ani putrezește, și când e stejarul putred, ea merge de se scaldă în colbul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în colbul lui, are să trăiască mai mult decât dânsul. Și așa e, că stejarul 100 de ani crește, 100 de ani stă pe loc și 100 de ani putrezește, și când e stejarul putred, ea merge de se scaldă în colbul lui."281 Una dintre păsările cele mai iubite este cucul care face pact cu timpul, cântând între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, între Blagoviștenie și Sânziene când se îneacă cu orz sau mănâncă cireșe și răgușește, nemaiputând cânta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de mâncare, în timp ce, fără motiv, nu-mi puteam lua ochii de la un ficus uriaș care se încăpățâna să viețuiască pe zidul dărăpănat din curtea vecină. Se făcuse de obișnuita cafea de după masă, dar parcă nu acolo, așa că am luat iar colbul în roțile de la mașină. Știa Marco un loc, un sătuc uitat și de timp și, speram, de turiști, nu chiar de toți, însă, pentru că Marzamemi avea, se pare, renumele său. Soarele își mai domolise și lumina și căldura pe varul
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
văd angajat într-o reflecție asupra Literaturii, a Poeziei. Reproiectată în actul de scriere a poeziei, activitatea mea de critic este, cred, una din dimensiunile a ceea ce numim în mod obișnuit "conștiință artistică"" Spune Eminescu în poema În zădar în colbul școlii: Ci trăiește, chinuiește/ și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cu iarba crește. Nu altceva își dorește poeta într-un poem antologat în Punerea în abis (Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în viața mea de critic literar". Adăugînd, după afirmarea acestei jubilații, cu oarecare amărăciune, critica este mai degrabă o corvoadă și cere o jertfă pe care nu știu dacă disciplina noastră o merită totdeauna... Eugen Simion, cum spune poetul, șterge colbul de pe cronice bătrîne în demersul său critic asupra începuturilor poeziei române, studiate în școală și venerate pentru însemnătatea lor culturală, dar mai de nimeni citite și puțin sau deloc apreciate pentru valoarea lor estetică. Prin vastul său eseu argumentează prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Ce înseamnă asta, Eleno? vorbi ea apăsat, c-o voce scăzută, dramatic." (Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată) (h) " Și mai mult decât atâta: oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării; ori mai în grabă lua funingenă de la gura sobei, zicând: "Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilașul!" și-mi făcea apoi câte un benchi boghet în frunte, ca să
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
DIN LUMEA ARTEI, EDITURA MERIDIANE, 1990, PAG. 303 „BĂTUTE SUB IMPERIUL EFEMER AL CLIPEI, PENTRU A IMORTALIZA EVENIMENTE PE CARE CONTEMPORANII LE-AU CREZUT DEMNE DE A FI COMEMORATE, DAR ISTORIA LE-A UITAT SAU LE-A ACOPERIT CU UN COLB DESTUL DE GROS, MEDALIILE ȘI PLACHETELE OFERĂ INFORMAȚII IMPORTANTE ASUPRA UNOR OAMENI, FAPTE ȘI LOCURI CARE POT FI VĂZUTE AZI, CU OCHII PARTICIPANȚILOR LA EVENIMENTELE DE ATUNCI” (DR. ERNEST OBERLNDER-TÂRNOVEANU, EFIGII REGALE PE MEDALII ROMÂNEȘTI, CD EDITAT DE FIRMA „NOI MEDIA
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Iovu are un dulap mare de nuc din care scoate de două ori pe an, primăvara și toamna, "redingotele verzii, jiletcile spălăcite" și le întinde pe frânghii. Coana Anica are, când curăță un obiect, trei metehne: "Întîi îl pufuiește pentru colb cu scuturătoarea făcută din pene moi de clapon; pe urmă îl șterge, pentru lustru, cu o petică curată, și, al treilea, suflă asupra lui pe mai multe părți, ca nici bănuială de colb să nu rămîie". Petrecerea obișnuită e "pasianțul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
obiect, trei metehne: "Întîi îl pufuiește pentru colb cu scuturătoarea făcută din pene moi de clapon; pe urmă îl șterge, pentru lustru, cu o petică curată, și, al treilea, suflă asupra lui pe mai multe părți, ca nici bănuială de colb să nu rămîie". Petrecerea obișnuită e "pasianțul" ori "concina prădată". Deplasîndu-se spre pătura țărănească, Gîrleanu dovedește în alte opere o tehnică narativă strânsă, sub înrîurirea lui Guy de Maupassant. O umbră de mizantropie învăluie observarea lumii de jos. În Punga
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în sine, este fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice nu stă în observație, ci în durată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
DIN LUMEA ARTEI, EDITURA MERIDIANE, 1990, PAG. 303 „BĂTUTE SUB IMPERIUL EFEMER AL CLIPEI, PENTRU A IMORTALIZA EVENIMENTE PE CARE CONTEMPORANII LE-AU CREZUT DEMNE DE A FI COMEMORATE, DAR ISTORIA LE-A UITAT SAU LE-A ACOPERIT CU UN COLB DESTUL DE GROS, MEDALIILE ȘI PLACHETELE OFERĂ INFORMAȚII IMPORTANTE ASUPRA UNOR OAMENI, FAPTE ȘI LOCURI CARE POT FI VĂZUTE AZI, CU OCHII PARTICIPANȚILOR LA EVENIMENTELE DE ATUNCI” (DR. ERNEST OBERLNDER-TÂRNOVEANU, EFIGII REGALE PE MEDALII ROMÂNEȘTI, CD EDITAT DE FIRMĂ „NOI MEDIA
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
casă, nici pădure, nici rîu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și iarna se deșteaptă sub crivăț În fior. Acolo floarea naște și moare-n primăvară, Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lui Alecsandri nu-i place obiectul, e prost dispus În fața temei, Însă, ce bizar!, reaua stare afectivă provoacă o mai bună dispoziție a imaginației. Există, lîngă imaginația literară, o mai clar conturată imaginație materială: pămînt ars de soare, vîrtejuri de colb, iarbă mohorîtă, sîrmoasă și, deasupra tuturor, o cumpănă de fîntînă ca gîtul unui struț, semn al unei precare fertilizări (umanizări) a pustiului. O. poetică, Încă modestă, se prefigurează aici: o poetică a carbonizării, o reverie a pustietății: „focul verii”, „pustietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca gîtul unui struț, semn al unei precare fertilizări (umanizări) a pustiului. O. poetică, Încă modestă, se prefigurează aici: o poetică a carbonizării, o reverie a pustietății: „focul verii”, „pustietatea goală sub arșița de soare”, „iarba mohorîtă”, „mari vîrtej de colb”. PÎnă și singurătatea se mineralizează: „mută, sterilă, nepătrunsă”, ea zace ascunsă de mii de ani În pămînt. Este o singurătate geologică, pietrificată. După ce lasă imaginației materiale inițiativa În prima parte a poemului, Alecsandri revine la obișnuita lui retorică literară (o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i părea atât de grea Mulți graiul să-l dezlege Încercară dar de abia acum, Întâia oară, Înlăturând cu-o mână colbul antic A descâlcit al limbii ghem gigantic. Ă A terminat. Ochi ațintiți spre ea. Ă Profesorul Îi spune: - Ai vorbit Frumos, tovarășă, ba chiar mai mult Am fost chiar bucuros să te ascult Căci minte-ai pus și suflet mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]