1,229 matches
-
să aibă amploarea susținută de unii istorici, a fost, totuși, o realitate. Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după "Jus valahicum antiqua lex", obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV-XV, cu drept de vamă încă din secolul al
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
cuprins între Prut și Nistru, parte componentă a Țării Moldovei (45.600 km, cu o populație de cca 500.000 de locuitori, în proporție de 86% români), denumindu-l Gubernia Basarabia. După anexarea către Imperiul Rus în 1812, Basarabia este colonizată în cursul secolului al XIX-lea cu ruși, ucraineni, polonezi, germani, evrei, iar populația băștinașă este supusă unui proces de rusificare și deznaționalizare, astfel în 1867 limba română este interzisă în școlile din Basarabia. Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
secolul al VI-lea și secolul al XII-lea a fost marcată de pătrunderi în mediul autohton de populații migratoare (slavi, maghiari, avari,etc). În secolul al XII-lea dar și în secolul al XIII-lea această zonă a fost colonizată de secui, care pe parcursul conviețuirii cu populația autohtonă au creat o cultură proprie și originală. Importanța economică a acestui județ este bazată pe bogăția subsolului în hidrominerale și gaze mofetice. Rezervele de ape minerale de mai multe tipuri hidrochimice, sunt
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
maghiară precum și o parte a celei de limbă germană se situează în această privință pe o poziție divergentă, încercând să demonstreze că românii au imigrat treptat din sudul Dunării în Banat, Crișana, podișul transilvan și Maramureș, unde ar fi fost colonizați de regii Ungariei din dinastia arpadiană între secolele X-XIII. Regiunile balcanice de unde ar fi avut loc imigrările sunt zonele montane din Serbia, Bulgaria, Macedonia, Bosnia, de astăzi. Mai precis zone în care au ființat după "retragerea aureliană" Diocesis Daciae (provinciile
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al doilea Țarat Bulgar cu sprijinul cumanilor asupra Imperiului Latin (1204-1261), regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni. Centrul comenduirii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii și anume crearea unui stat cruciat "pro defensio Christianitatis" (pentru apărarea creștinătății) supus autorității Curiei Papale
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
hărțile venețiene precum și în cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin. Calificativul Neagră, apare în secolul XV e.n. odată cu extinderea Imperiului turcesc, și există trei ipoteze explicative, toate trei discutate : Ca urmare a poziției sale, țărmurile mării Negre au fost parcurse, colonizate șu sunt astăzi populate de numeroase popoare sosite din timpuri mai vechi sau mai noi. Cele mai vechi popoare pontice sunt Grecii pontici, Armenii, Românii, Lazii, Gruzinii și Abhazii. Alte popoare pontice sunt Bulgarii, Turcii și alte popoare turcice (de
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
unele limbi africane, dar a fost profund influențată și de spaniolă. Deși spaniola în sine nu este oficială, ea este vorbită de către cea mai mare parte a populației, în special cea care locuiește lângă frontiera cu Republica Dominicană. Trinidad și Tobago au fost colonizate pentru prima dată de către spanioli în 1498. Deși mai târziu ambele insule au ajuns sub dominația engleză, populația locală a păstrat limba primilor colonizatori. Fiindcă Trinidad se află în apropierea coastelor nordice ale Americii de Sud, rămâne influențat de vecinii săi hispanofoni
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400-1432), negustorilor din Lemberg (azi Lvov), incepand cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La recensământul din acel an au fost numărate în oraș 338 de familii. Autoritățile imperiale au colonizat la populație de limba germană, atât germani, cât și evrei vorbitori de idiș care au adoptat cu timpul limba germană înrudită. În anul 1849 Cernăuțiul a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 martie 1849. Cei șase
Cernăuți () [Corola-website/Science/296872_a_298201]
-
de ei. Romanii i-au întâlnit și au înregistrat numeroase informații legate de ei; acestea și dovezile arheologice sunt singurele surse disponibile despre această extrem de influentă cultură. Celții au făcut o concurență formidabilă, deși dezorganizată, statului roman, care, ulterior, a colonizat și cucerit o mare parte a Europei de Sud. La sfârșitul epocii bronzului din civilizațiile precedente se naște cea greacă (elenă), care se va dezvolta și va ajunge la apogeu, în cadrul unor structuri specifice de organizare politico-militară și economico-socială, numite
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
au existat doua sate apropiate - Reșița Romana (Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) și Reșița Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate în Reșița Montana, locuită la început de cărbunari români. Mai târziu, în 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia și Austria de Sus, iar intre 1782 - 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Între anii 1910 - 1925 , Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarată oraș
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
viața urbană s-a stins treptat. În evul mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un conducător local din secolul X), centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sași și devenit reședință a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. În documentele medievale redactate în limba slavonă orașul apare sub numele "Bălgrad" (Cetatea Albă). Mihai Viteazul și-a făcut intrarea triumfătoare la
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
meșteșugarii, cârciumarii, comercianții și mullahii (clerici musulmani) au fost aduși din Turkestan și mici principate s-au format pe Irtysh și Ob. Acestea au fost unite de Hanul Yadegar Mokhammad de Kazan. Conflictele cu rușii au început, ce începeau să colonizeze Uralii, intrând în conflict direct cu Moscova în 1555 și acceptând să trimită un tribut anual. La mijlocul secolului XVI, Taratul Rusiei sub domnia lui Ivan cel Groaznic, a cucerit hanatele tătare din Kazan și Astrakhan, anexând întreaga regiune Volga și
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
să respecte pactul cu Uniunea Sovietică. El a afirmat în cartea "Mein Kampf" că este nevoie de spațiu vital pentru coloniștii germani în Europa de răsărit, aceasta fiind, de altfel, motivul primordial al declanșării războiului mondial. Intenția era de a coloniza germani (din rasa ariană, pentru el superioară) în vestul Uniunii Sovietice și de a deporta majoritatea populației slave (rasă inferioară, în concepția lui) în Siberia, puținii rămași urmând să fie folosiți ca muncitori-sclavi. Modul de organizare al noilor teritorii cucerite
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
suspiciune de Hitler. Unele dintre ele au fost cooptate în forțele Axei, altele au fost brutal oprimate. În nici un teritoriu cucerit nu au fost acceptate măsuri de autoguvernare. În loc de astfel de soluții, ideologii naziști rasiști au promovat politica estului European colonizat de coloniști germani, cu băștinașii sortiți morții, evacuați, sau reduși la statutul de sclavi. In majoritatea spatiului cucerit au fost înființate Comisariate care se ocupau cu jefuirea la maxim a bogățiilor de tot felul: Comisariatul Teritoriului de Est (Reichskommissariat Ostland
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
toți istoricii, etnologii, lingviștii și filologii este că ei descind, ca și dacoromânii, meglenoromânii și istroromânii, din protoromâni. Matilda Caragiu Marioțeanu a formulat următoarea definiție: "i sunt dintotdeauna sud-dunăreni. Ei sunt continuatorii populațiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani", în timp ce T. J. Winnifrith nu șovăia să afirme că: "..."dacă vrem să vorbim despre aromâni (vlahi), trebuie să începem cu Olimpia și Filip ai Macedoniei"". Vlahi a fost un termen folosit în Evul Mediu timpuriu ca un exonim de
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
vorbitor al unei variante de aromână arhaică, au înaintat autorităților din București petiții în care au cerut recunoașterea statutului de "minoritate etnică" (pe lângă celelalte 19 minorități etnice deja recunoscute în România). La sosirea lor în România, acești grămușteni au fost colonizați ca "macedoni", iar cetățenia regatului România le-a fost acordată abia după un deceniu. Orientarea acestor grupuri de aromâni este motivată de dorința de a-și păstra vorbirea proprie. Statutul de minoritate le-ar permite să-și păstreze mai bine
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
mai mare dintre insulele adiacente insulei Grande Terre), de care este conectată printr-un pod. În jurul anului 1500 sultanatul Maore sau Mawutia fost în ființat pe insulă. În 1503 insula a fost observată de exploratori portughezi, dar aceștia nu au colonizat-o. În 1832, Mayotte a fost cucerită de Andriantsoly, fostul rege din Iboina din insula Madagascar; în 1833 a fost cucerită de sultanatul vecin Mwali; în 19 noiembrie 1835 a fost iar cucerită de sultanatul Ndzuwani, iar în 1836 și-
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
de aceea ei estimează numărul total de victime la aproximativ 7 milioane. Mai multe estimări pot fi găsite la site-ul următor. Majoritatea "culacilor" erau lucrători foarte harnici. S-a ajuns astfel la situații greu de crezut. După ce au fost colonizați forțat în Siberia și Kazahstan, după ceva vreme, "culacii" au ajuns din nou să prospere. Acest fapt a fost folosit ca bază de represiune împotriva unor secții ale NKVD-ului care erau răspunzătoare de "coloniile de muncă" (трудовые поселения) în
Culac () [Corola-website/Science/298396_a_299725]
-
punct de frontieră feroviar și rutier la granița dintre cele două țări. Este legat de Timișoara prin DJ 59A și linia ferată Kikinda (SR) -Jimbolia - Timișoara. Prima atestare documentară sub numele de "Chumbul" in dijmele papale din 1333. A fost colonizată in 1766 cu populație germană si denumită "Hatzfeld". Din 1924 aparține de România sub numele de Jimbolia. Deoarece localitatea Jimbolia era de la colonizarea în 1766, mai mare (405 case) decât localitățile din imprejurime (cu numai 50-300 case), a ajuns de
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
comercial lipsit de importanță, dar cu mare influență asupra așezărilor de pe cele două Târnave. Pentru prima dată, armenii sunt amintiți că trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizați pentru prima oară la Dumbrăveni și Gherla, si de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității. Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
odată cu linia ferată Petroșani-Simeria, este una dintre cele mai vechi construcții din Petroșani. Școala Generală Nr. 1: În anul 1870, din inițiativa societății miniere Petroșani, se înființează o școală cu limbă de predare germană, pentru copiii muncitorilor ce au fost colonizați aici pentru a lucra în minele de cărbuni, pentru ca doi ani mai târziu să aibă loc la Petroșani, deschiderea unei Școli de Stat. Aceasta va deveni mai târziu Școala Generală nr. 1. În 1935, se decide construirea unui nou sediu
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
pădure cum sunt cerbul, ursul, căprioara la care se mai adaugă viezurele, vulpea, lupul, râsul, ierunca, cocoșul de munte și altele. Domeniul alpin este populat de elemente tipice precum capra neagră, vulturul sur, acvila,etc. Apele de munte au fost colonizate cu păstrăvul indigen care trăiește alături de alte specii precum lipanul și scobarul. Cartierul Centru este situat în partea de est a orașului, fiind cea mai mare altitudine din municipiul Petroșani. Este despărțit de restul orașului de către șoseaua principală 66. Zona
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
zone și a lăsat regiuni întregi ale României să rămână în urmă cu dezvoltarea economică. Agricultura românească a fost impulsionată prin utilarea cu mașini agricole achiziționate din țările din vestul dezvoltat. Câmpia Bărăganului, care era o întinsă stepă, a fost colonizată și cultivată, devenind cel mai însemnat grânar al Europei. Grâul românesc era vândut în afară, împreună cu alte culturi, ca porumbul, sfecla de zahăr și cartoful. Tratatul comercial cu Austro-Ungaria, semnat în 1875 pe o perioadă de 10 ani, stipula că
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
pe tot întinsul țării. Căci acesta a fost actul politic mai însemnat, care lămurește puterea și politica marelui domn. El a fost un mare colonizator de oșteni. Toate «locurile pustii», adică fără proprietar, erau de drept ale domniei și domnul coloniza pe ele oșteni-plugari. Aceștia au format puterea de neînfrânt a domnului, înăuntru și în afară. Acest fapt este confirmat și de numărul mare de hrisoave de împroprietărire cu „loc în pustiu” în diferite regiuni ale țării, preponderent în cele de
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Grecia. Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. Deasemenea, în Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]