9,252 matches
-
e fiul ilustrului bătrîn... — Nu, n-am auzit niciodată de el... Cel puțin așa cred. Țipătul unei cucuvele pluti pe deasupra cîmpurilor negre. Farurile camuflate ale mașinii lăsau În beznă imensul teritoriu al nopții, luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute, o femeie năștea, șobolanii ronțăiau printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
liniștit un pic. Am intrat cu mașina pe drumul de racord care ducea la străzile pustii de ciment ale unui cartier de bungalow-uri. Preț de o oră, am condus pe străzile goale. La porțile bungalow-urilor se vedeau biciclete și mașini colorate de copii. Helen Remington mă ținea de umăr, cu ochii ascunși în spatele ochelarilor. Îmi vorbi despre slujba sa la departamentul de imigrări al aeroportului și despre problemele ridicate de autentificarea testamentului soțului ei. Era oare conștientă de ceea ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întâmpinase plănuita legislație ministerială cu privire la barele stabilizatoare. Pe pista de ciment fuseseră aduse două șiruri de mașini accidentate. În caroseriile zdrobite stăteau corpurile unor manechine de plastic, cu fețele și piepturile despicate de coliziuni, zonele rănite fiind marcate în dungi colorate pe craniile și abdomenele lor. Helen se uită țintă la ele prin parbrizele fără sticlă, aproape ca și când ar fi fost pacienți pe care spera să-i trateze. Pe când ne plimbam printre tot mai mulții vizitatori îmbrăcați în costume elegante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi stăteau împinși în față sub un surâs ademenitor și aproape atingeau stâlpul înclinat al parbrizului panoramic. Una dintre persoanele intervievate, Gabrielle, îi însemnase răni imaginare pe sânul stâng și pe coapsa expusă, și îi secționase gâtul cu o linie colorată, schițând acele părți ale mașinii destinate a se uni cu corpul ei. Spațiile libere din jurul acestor fotografii erau acoperite cu însemnări făcute cu scrisul lăbărțat de mână al lui Vaughan. Multe se terminau cu semne de întrebare, ca și când Vaughan ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe corp. Dimineața următoare, am plecat la studiourile din Shepperton, fericit de mișcarea traficului din jurul meu, liber în sfârșit să mă bucur de benzile pline de mașini în viteză. De-a lungul elegantei sculpturi mobile a autostrăzii de ciment, carapacele colorate ale miilor de mașini se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între noi deveniră stilizate și exagerate, uimind-o pe femeia plictisită cu felul său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să le fure pentru aproximativ o oră în fiecare seară stimulau cu precizie porțiunile de piele ale tinerelor târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și erotismul lor. Monroe masturbându-se, sau Oswald, să spunem - cu dreapta sau cu stânga, tu ce zici? Și ce fel de tablou de bord? Ajungeau mai repede la orgasm dacă mașina avea carcasa consolei proeminentă sau tăiată? Contururile de vinilin colorate, sticla parbrizului, sunt factori determinanți. Garbo și Dietrich: are rostul ei și-o abordare gerontologică. Raportul special cu automobilul al cel puțin doi dintre Kennedy... Și întotdeauna, intenționat, aluneca în auto-parodiere. Chiar și așa, în cursul ultimelor mele zile petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care se află, cât și în cazul celor proaspăt îmbogățiți (în marea lor majoritate), cultura este așezată undeva printre ultimele priorități și necesități sau este chiar înlocuită de cultura falsă a kitsch-ului occidental și comercial (care propagă diferite porcării colorate, cum le numea Cristian Tudor Popescu). Invazia manelelor în preferințele muzicale ale tinerilor și chiar a unor vârstnici, dacă ar fi să luăm doar un aspect al culturii, demonstrează o acută decădere a acesteia, obligându-ne să ne punem întrebarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oferit omului de cultură un refugiu pentru demnitate. S-a opus cu toată ființa lui căruntă și distinsă asaltului mârlăniei, pragmatismului feroce, ignoranței mulțumite de sine, rânjetului dizolvant, kitschului dezlănțuit, divertismentului cretin. Și lumea aceasta nouă, de orori și porcării colorate, nu l-a iertat. Dacă fiecare ființă omenească ar iubi cu adevărat o altă ființă omenească, omenirea ar fi salvată.” Ar trebui să ne întrebăm măcar o dată cum a fost posibil ca în numele comunismului să fie comise atâtea atrocități și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gri de pe pământ! Cum crezi că a ajuns așa? - Cum? - Hai să-ți spun: fabrica și laboratoarele astea au fost construite imediat după venirea comuniștilor la putere, deci pe la sfârșitul anilor ’40. Pe vremea aceea, România era o țară normală, colorată, asemenea celorlalte țări. Blocurile erau albe sau bej sau siclam sau de culoarea untului. Frunzele pomilor erau verzi, doar toamna deveneau roșiatice. Zăpada era albă, vinul roșu, roșu, iar cel alb, gălbui. Oamenii erau roz, noaptea neagră, pisicile multicolore, câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se scuză și ieși să dea un telefon. Respiră niște aer curat și alese din agenda mobilului numărul femeii pe care o numea, în lipsa unui termen care să descrie mai corect relația, prietena lui. O chema Steffi, după cum indica displayul colorat al micului telefon finlandez, și răspunse destul de țâfnoasă. - Unde ești? întrebă Andreas. - Acasă, de ce? - Nu vrei să ieși? Sunt cu niște colegi, mai stăm... - Nu, îl întrerupse Steffi. Nu sunt singură. - Ok, zise Andreas. Pa. - Pa. Deși Andreas își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cât muncești la ele... - Mda... Zi, vrei să halești ceva? Manson se ridică și se uită în cuptorul din bucătăria care era și ea o parte din sufragerie. Ca la americani, deh. - S-a făcut, zise. Își puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
speria, îl va lua de mână, el o va îmbrățisa, apoi și ea pe el, iar într-un târziu se vor săruta. Cam așa gândea și Suki, deși filmele de groază nu prea o speriau. Cumpărară biletele de la un automat colorat și le băgară în alt automat colorat, care le deschise ușa sălii și le ura vizionare plăcută. În continuare, totul decurse cum trebuia; la prima scenă dură, Suki tresări și apucă mâna lui Shuoke, acesta i-o strânse, apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o va îmbrățisa, apoi și ea pe el, iar într-un târziu se vor săruta. Cam așa gândea și Suki, deși filmele de groază nu prea o speriau. Cumpărară biletele de la un automat colorat și le băgară în alt automat colorat, care le deschise ușa sălii și le ura vizionare plăcută. În continuare, totul decurse cum trebuia; la prima scenă dură, Suki tresări și apucă mâna lui Shuoke, acesta i-o strânse, apoi, când ea se sperie din nou, o îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă la maximum, revărsându-se dintr-un aparat ce vibrează și ucide tăcerea; biliardele și celelalte jocuri electrice simulând curse de cai și urmăriri funcționează și ele, iar umbrele colorate înoată în transparența unui televizor și a unui acvariu cu pești tropicali, înveseliți de un curent vertical de mici bule de aer. Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mine de-acasă; căutam ceva în coteț, în coșul în care ouau găinile, și ce am găsit? O carte, una din cărțile citite când eram copil, o ediție populară, cu paginile zdrențăroase, desenele în alb-negru colorate de mine, cu creioane colorate... Știți, copil fiind, mă ascundeam în coteț ca să citesc... Încerci să-i explici motivul vizitei tale. Înțelege din zbor, și nu te lasă nici măcar să continui: — Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine, cărțile care încep și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-al tău dup-asta, am eu grijă. Poți să ceri și vreo mie cinci sute de euro, poate două... Cam vreo sută și cincizeci de pagini standard, dau un corp mai mare de literă, blancuri, marginea mai lătuță, copertă lucioasă, colorată, cu steagul găurit în fundal, am învins... Cred că ți-ar putea sponsoriza și cartea ta s-o tipărești, dacă insiști. Gândește-te că nu-ți trebuie decât vreo lună și ai banii, plătește pe loc. Dacă vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de ce e Jim negru? S-a uns cu ceva? - Nu, măi copile, unii oameni sunt negri, alții galbeni, cu ochii alungiți... N-am zis nimic, dar n-am crezut, asta-i ca Moș Gerilă. Cum să fie oameni negri sau colorați? - Vino să vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese ceva. Sara l-a iubit pe Vlad și asta nu-i zgârietură, să pui vaselină, să treacă. A început să râdă în hohote când se citea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zi. Am să gust weltshmertz-ul până la zaț. Ies pe culoar, mi-aprind o țigară și admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor nesecat, că limba lui e, așa, ca fagurele. Când am mâncat eu, pe la vreo zece ani, prima dată fagure, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ales după o halbă, două, poa’ să te ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu omuleții aceia colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noua locație ce avea să fie, din acea clipă, motiv de dispută. Era cu adevărat stupid comportamentul acelor oripilante ființe cu privirea sticloasă, inexpresivă și verde-albăstruie, care contrasta cu vioiciunea privirii iguanelor de pămînt, individualiste, șirete, aproape domestice și viu colorate. De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]