1,437 matches
-
corporal al vremii (Superman desenat de către Wayne Boring, cel care se află la baza imaginii actuale a kryptonianului, exprimă idealul masculinității postbelice, însă din anii '90 super-eroii sunt modelele perfecte ale cultului fitness al sfârșitului de secol, deși anatomia lor colosală care tinde spre autoparodiere inconștientă, precum în cazul lui Batman desenat de Howard Porter, cu bicepșii mai mari decât capul, a generat și o reacție care cultivă corpul bisexual, ambiguu, într-o tranziție pe scară largă de la masculin la feminin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Cărările urcă și coboară prin pădure și mă surprind temîndu-mă de șerpi. Apoi, "capetele de olmeci" pe care le vedem la lumina lanternei îmi amintesc ce zicea Laertes: "cel mai bun străjer este frica". Și nu doar din pricina întunericului. Capetele colosale cioplite în bazalt și găsite în pădurile mlăștinoase din La Venta par rostogolite de pe un eșafod uriaș. Falsă impresie. Căci nici unul din aceste capete nu a căzut de la vreo statuie. Toate au fost gândite așa cum arată acum, fără trup. Din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe sub bolți uriașe, ca de catedrală, pe o întindere nesfârșită de mozaic dulce și geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un cocon în parfumul lui vulgar prin încăperi colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce bizare pe timpane și ferestruici ovale la-nălțimi care-ți tăiau respirația. Ne-am oprit chiar sub crucea bolții, și Lulu s-a-ntors cu fața spre mine. Am stat câteva minute împietriți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
până în după-amiaza sau seara zilei de duminică, 12 ianuarie, când individul a dus-o la consult la „amicul lui doctor“. În mașină, în drum spre El Nido, deși eram epuizat, nu-mi dădea pace o piesă lipsă din investigația asta colosală. Când am trecut pe lângă o cabină telefonică, mi-a picat fisa: dacă Betty l-a sunat pe Lindscott în Malibu - convorbire interurbană -, apelul trebuie să fi fost înregistrat la Pacific Coast Bell. Dacă a mai dat și alte telefoane interurbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
general vizigot. Despre ceea ce s-a întâmplat mai apoi, în cursul unor atacuri colective mult mai sângeroase, nu s-a lăsat nici o mărturie. Prin anul 950, în vârful monumentului (nu se știe ce s-a întâmplat între timp cu statuia colosală a lui Augustus) a fost ridicată o mică biserică pe care confuza memorie populară o numea Sant’Angelo „de Agosto“. În Evul Mediu, puternica familie Colonna a transformat mausoleul într-o fortăreață solidă. Apoi, asemenea altor edificii imperiale, a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
roman nu fusese gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala, scările, soclurile pilaștrilor și coloanelor, se adunase în mici dune la baza zidurilor și în porticuri. Templul nu era foarte înalt, dar avea o lungime colosală. În Egiptul antic, dacă - în semn de devoțiune sau de mulțumire în cazul victoriilor - la un templu se adăugau un vestibul, o sală sau un portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc de dimensiuni colosale, din marmură - din statuia pe care o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se lipește pe trupul de fontă al sobei din biserică și chipul acela care Îți surâde din tavan. Doar ție, clasă nemuncitoare. Momentele de relaxare când te simți ca și cum ai cuprinde În tine greutatea Întreagă a acestei lumi. O apăsare colosală, binefăcătoare care Își sporește În fiecare clipă intensitatea până când poate deveni sufocantă, ucigașă. Și atunci, această spaimă subțire ca peretele unui balon de săpun se sparge și apăsarea reîncepe ca o trecere printr-o infinitate de lumi. Înfășurat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un pasaj din capitolul 50 al primei cărți spune că ai impresia că limitele prostiei umane s-au lărgit mult în secolul al XIX-lea, și în alt pasaj, din capitolul 60, că secolul al XIX-lea a manifestat o colosală stupiditate - Stupidität e cuvântul folosit de el - în rândul învățaților. Și adaugă: „Niciodată oamenii n-au fost atât de proști ca în ziua de azi.“ Și altădată vorbește de partidele prostiei - Parteien der Dummheit -. Expresia „partidele prostiei“ e admirabilă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucruri scumpe, atunci nu o să mai am când să-mi văd soțul. A fost o prostie din partea mea să cred că pot avea copii și-n același timp să mai am timp și pentru citit. Și a fost o prostie colosală din partea mea să cred că-n momentul în care voi avea toate lucrurile pe care mi le-am dorit, voi fi automat fericită. Acum îmi venea mie să plâng. — Habar n-aveam că ești atât de nefericită. — Crezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că mai întâi trebuie s-o plimbe și să o ducă la culcare amețită de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nou cuvântul bătrânului meu prieten, maestrul Correas - a spus erudit Bonfanti, care Însuflețea o haină cu țesătură bob de orez, o vestă dublă Huracán, o cravată scoțiană, o sobră cămașă de culoarea cărămizii, un set creion și stilou de dimensiuni colosale și un cronometru de buzunar de referee. Ne-am dus să tundem oile și ne-am Întors tunși. Ageamiii care ciocoiesc prin Pathé-Baby Club ne-au sastisit: din selecția Jannings pe care ne-au arătat-o lipsesc chestiile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atacul frontal contra ultraiștilor, disprețul plictisit pentru răsuflata critică folosită, câte o gazetuță fără ecou și, În definitiv, agapa de rigoare de la Hotelul Marconi, din mahalaua Unșpe. Nimeni nu a izbutit să observe În sechela sonetistică de referință unele noutăți colosale, care scrutau foarte adânc și, din când În când, se ițeau de sub leșinata trivialitate. Le menționez acum: Strânși prietenii la colț de stradă Seara manșetă ni se duce. P. Feijoo (Canal?) avea să remarce peste ani (Tratat despre Epitetul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vrei să zici că ai crezut tot rahatul ăsta? Nu-ți dai seama că e cel mai vechi truc din lume? — Cum adică? am întrebat-o. Deși nu voiam să aud răspunsul. —James te înșală. Își dă seama ce greșeală colosală a făcut. Te vrea înapoi fiindcă te iubește cu-adevărat - orice cretin vede chestia asta -, dar îi e teamă c-o să-i spui să plimbe ursul. Așa că pretinde că totul a fost din vina ta, pentru ca tu să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iau la revedere de la el. —Ești o femeie foarte specială, a rupt Adam tăcerea. Apoi m-a tras spre el și m-a cuprins strâns în brațe. Iar eu, ca o proastă ce eram, l-am lăsat. Mare greșeală. Imensă, colosală, enormă greșeală. Până la contactul ăla fizic, mă ținusem destul de tare. În secunda în care am ajuns în brațele lui Adam, pe frontul emoțiilor mele s-a dezlănțuit iadul. Am simțit că încep să tânjesc după el, că-l doresc (da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la fix pe replică, naturală și plină de farmec ca-ntotdeauna, la tot pasul umor de cea mai Înaltă calitate, singura calitate a românilor, și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și whisky-ul, interviul dat francezilor, ori colosala „dă-i salam” adresată mamei copilului care-i un fanatic al salamului, Îl caută, doarme cu el În mînă și nu poate fi calmat decît cu această delicatesă națională, sînt momente cînd rîzi cu lacrimi trist, așa cum e și normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ceilalți, nici pomeneală. Că indienii se duceau din cele mai străvechi timpuri să se roage pe VÎrful Omu. Redactorul aducea, pe un ton electrocutat, argumente extrase din opere străine, În special germane, scrise Încă din secolul trecut, adică irefutabile. Descoperirea colosală a operelor străine era că noi avem sare. În consecință, anticii veneau de departe ca să ia sare din Carpați, pe măgăruși. De altfel, teritoriul României era cunoscut pe atunci sub numele de „solnița Europei”. Acum, nu pot spune c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să ne dăm cu scara rulantă. „Aș vrea să scriu o simfonie grandioasă, care să Încununeze Întreaga mea carieră de compozitor”, scria Ceaikovski după apariția simfoniei nr. 5 (compusă la Frolovskoie, lîngă Klin). Conacul și Împrejurimile sînt de o frumusețe colosală, amintind de tablourile lui Șiskin, prin care se plimba muzicianul. Interpretat de Pasărea Spin. În rolul Glendei Jackson apare Antonina Miliukova, soția aparentă a compozitorului, Sașa e sora, iar mama lor a murit de holeră cînd erau mici. Modest e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
modest, Mimouni a creat un cît se poate de credibil, obosit și aproape elegant final de secol, de lume, de mici personaje, iradiind pe ecran dinspre lumea de afară aflată, au ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atîta forță, atîta virilitate În stare pură, Încît te face să uiți flagranta lui lipsă de subtilitate, așa ceva nici nu și-ar mai avea rostul, fiindcă-n ultimă instanță este vorba de-un actor care umple ecranul, cu o statură colosală. Interesant modul cum abordează Brooks problema predicatorilor amatori Însă cinstiți (deși nu este foarte clar dacă Elmer crede ori ba, Însă chiar aici stă una dintre liniile de forță ale filmului: nici nu are importanță), a credinței naive nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce religia ar Împiedica trasul popular pe roată sau În țeapă al unor specimene nereușite, aparținînd unui alt regn, se pare animal și Încă insuficient studiat, ce și-au pătat pînă și onoarea de specimen. Audiența ar fi, cum apreciam, colosală. Motivul este cît se poate de clar, banal, cunoscut chiar și la țară: nu sentimentul tragicului ne lipsește, ci eleganța. Minimul sentiment al ororii. Adică să fii Radu Ciuceanu și-n loc să scoți pistolul În fața telespectatorilor și să tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucra solo. Știți, nu eram pe aceeași lungime de undă. Uneori lucram la același cay mare, dar atîta tot. — Echipa voastră a avut În primăvara lui 1953 o investigație legată de pornografie. Îți amintești de ea? — Da. A fost o colosală risipă de timp. Albume cu fete goale. Pierdere de timp. — Nu ai raportat vreun indiciu. — Așa e. Dar nici Tomberon și nici ceilalți băieți. Russ Millard a fost cooptat la chestia cu Nite Owl și cazul cu fetele goale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
încât, cu mintea chinuită de rușine, gândea că opțiunea pe care a făcut-o deja va fi pentru întreaga viață și bucuriile imediate sortite numai altora nu mai trebuie cu nici un chip invidiate. Un timp nu se auzeau decât respirația colosală a orașului și trosnetele mobilelor vechi. Apoi iar era cuprins de cealaltă liniște din el, viermuitoare, de parcă sintagma aceea, „șiretlicurile vieții“, ar fi iradiat neliniște și l-ar fi chemat s-o lămurească. De parcă ar fi complicat cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând frânturile de cuvinte ce-i ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra căruia se legănau nesigur zdrențe de nori și frunze moarte. Acum știind că trebuie să-i ceară lui Radu Dascălu să-l sprijine, nu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]