6,344 matches
-
Religie, Vitalitatea dragostei, Despre muzică, Vîrtejul istoriei și La izvoarele vidului. Fiecare își are bobii ei, la care n-o să mă opresc cu rîndul. Prefer ghicitul pe sărite, într-o carte inegală ca pasul dezamăgirilor. Unele au o irezistibilă genă comică, făcînd din rîsul amar rîs pur și simplu, ca dovadă de cît de încurcate sînt stările: "Menționarea necazurilor administrative (,the law's delay, the insolence of office") printre motivele care justifică sinuciderea mi se pare lucrul cel mai adînc din
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
între ei! Cine i-a adus față în față? Eu cred că a fost un ambasador străin sau un șef din instituțiile statului român preocupate de stabilitate. Eu nu cred că a fost cerut de instituțiile europene pentru că era ceva comic. Ca să înțeleagă tot golanul, da, Băsescu l-a păcălit! Până la urmă s-au păcălit amândoi!", a spus liberalul Crin Antonescu, la B1 TV. Premierul Victor Ponta a dezvăluit pentru DC News că a avut o înțelegere cu liberalul Crin Antonescu
Crin Antonescu dezvăluie culisele semnării pactului de coabitare. Cine l-a COMANDAT. "Victor Ponta ar trebui să DEMISIONEZE" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81872_a_83197]
-
extinderile acestui tipar "instituțional", în situații în care identificarea unei persoane se face prin raportare nu la o instituție, ci la un alt individ - "Soră seropozitiv" (Antena 1, 5.XII.2007) sau "rudă victimă" (Antena 1, 6.V). Iritante, involuntar comice și uneori ambigue sînt situațiile în care renunțarea la cuvîntul de legătură intervine într-o formulă curentă, de uz cotidian: "Marilena Cojocaru, iubitoare animale" (TVR 2, 17.X.2007, titraj), sau "profesoară română" (TVR 1, 13.V.2008). Posibilele justificări
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
ale unei proze de observație, cu atmosferă specifică (Chișinăul într-o zi de sărbătoare), cu personaje pitorești și distincte (Ippolit, Olga, Dna. B., hangiul caraghios), cu acțiune pe multiple planuri (iubirea tragică dintre Olga și Ippolit în contrast cu iubirea mai degrabă comică dintre povestitor și Dna. B.). Dar infuzia de autobiografie devine masivă și ratează nuvela ca relatare "obiectivă". Negruzzi nu face nici un secret din faptul că povestirea are la bază propria sa experiență basarabeană și că relatează întîmplări trăite de el
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
Alecsandri, Negruzzi anunță viitoarea literatură a celui "veșnic tînăr și ferice". Nu este oare piesa sa Muza de la Burdujeni un fel de comedie a lui Alecsandri și nu se găsesc aici, in nuce, principalele personaje și situații din vastul teatru comic al prietenului său?
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
O imagine care se adaugă mireselor. Pe care, la un moment dat, ca o iluzie, le putem zări dincolo de porțile visului care se deschid în spatele scenei. De fapt, amintirile de acolo se strecoară și se apropie, într-un șir și comic, și trist, de protagonist. Sursa misterului se află în ce este dincolo, în eul profund, deteriorat de angoase fel de fel. Amintirile chinuie? Nu cînd este vorba despre Brook. Sau despre Kantor. Sau despre Cehov. Dar măștile? Masca de teatru
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
de foudre, însă micuțul robot trebuie să găsească drumul spinos spre "inima" iubitei sale al cărei indiferentism superior provoacă imaginația lui Wall-E și-i dezvăluie resursele improvizatorice. Din acest punct, povestea de dragoste se scrie cu mult șarm, cu nuanțe comice și tandre, aproape fără cuvinte, însă cu sunete semnificative, pe portativul aventurii. Misiunea Evei și a clonelor ei era să descopere o formă de viață, fapt care se și întîmplă, iar imprudentul Wall-E este purtat de dragostea sa pînă pe
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
există cineva care te amenință cu un rău potențial. Pentru a te amenința cu un rău potențial, ar fi trebuit ca eu să fi făcut vreo infracțiune la Transporturi și să mă înregistreze DNA-ul. Dar dl Mihalache, săracul, e comic aici. Nu m-am hotărât dacă e de râs sau de plâns. În ansamblu, n-am cum să rețin șantajul, că n-are cu ce să mă șantajeze. Ca să existe șantaj, trebuie ca tu să fi făcut ceva, persoana respectivă
Dan Șova - Dan Mihalache. Exclusiv: Reacția lui Șova după ce a fost atacat de Mihalache by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82033_a_83358]
-
există cineva care te amenință cu un rău potențial. Pentru a te amenința cu un rău potențial, ar fi trebuit ca eu să fi făcut vreo infracțiune la Transporturi și să mă înregistreze DNA-ul. Dar dl Mihalache, săracul, e comic aici. Nu m-am hotărât dacă e de râs sau de plâns. În ansamblu, n-am cum să rețin șantajul, că n-are cu ce să mă șantajeze. Ca să existe șantaj, trebuie ca tu să fi făcut ceva, persoana respectivă
Dan Șova - Dan Mihalache. Exclusiv: Reacția lui Șova după ce a fost atacat de Mihalache by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82032_a_83357]
-
căsătoresc cu trei din locotenenții bine înzestrați, iar ceremonialul dobîndește o notă terifiant-suprarealistă, amestec de luxură orientală cu commedia dell arte. Aceste rituri au un numitor comun, caracterul lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai cruzimii, farmacopeea sadiană presupune dozajul savant al torturii, iar ideologia este
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
de Opere (p. 2) există mențiunea că a fost preluată ediția a doua, cea din 1964 (de fapt, 1965), respectând modificările făcute față de prima ediție. Nu mai e o procedare acceptabilă astăzi. În poezia călinesciană sunt modificări de-a dreptul comice. Versul "La început a fost Cuvântul" din volumul de Poesii din 1937 a devenit "La început a fost Avântul" în volumul Lauda lucrurilor din 1963. Versurile "Așa dumnezeiască este rufăria/ În care dorm Isus și Fecioara Maria" devin: "Așa fără
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
material cald încă (literatura unei generații în primii ani ai afirmării ei) este aproape infailibil, nu numai judecățile de situare, ci și cele de valoare fiind exacte. O excepție, în sensul subevaluării, observ la Aurel Dumitrașcu, și o alta, de comică supraevaluare, la Ioan Buduca. Cartea acestuia După Socrate apare ca "excepțională", iar spiritul său are "străluciri diamantine". Și Val Condurache e prezentat la superlativ, pe considerente care-mi scapă: "un spirit de mare finețe și un critic care ilustrează cel
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
contractului social ori debușeul "creativ" al câte unui ins lipsit de calități. Ele au toxicitatea pe care le-a dat-o noua epocă și ajung să altereze apa, să strice aerul, să distrugă vieți de oameni nevinovați. Nu mai sunt comice, devin tragice. Între Istoria mare și cea mică s-a creat o indestructibilă legătură a răului. Regimul comunist se folosește de oameni care să-l instaleze temeinic, fără ezitări și scrupule morale; iar aceștia, la rândul lor, se folosesc de
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
tema parvenirii (mutată în mediul universitar), în portretistică, în nota de senzațional a unor rezolvări a conflictelor, în relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric e corupt
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
constrâns astfel să devină corintic. Subtilitatea cestei transformări interne a sesizat-o foarte bine Nicolae Manolescu: "G. Călinescu, urmărind să repete polemic în romane formula balzaciană, n-a putut evita ca ea să devină, în mâinile sale, o expresie a comicului și a unui fel de joc estetic de esență barocă" (în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Ed. Gramar, 2002, p. 221-222). Diferența de la Enigma Otiliei la Bietul Ioanide e considerabilă, după părerea mea, în sensul accentuării tendințelor structurale
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
de esență barocă" (în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Ed. Gramar, 2002, p. 221-222). Diferența de la Enigma Otiliei la Bietul Ioanide e considerabilă, după părerea mea, în sensul accentuării tendințelor structurale, în construcția narațiunii și a personajelor, spre comic și ludic - și deci al apropierii decisive de romanul corintic. Așa cum G. Călinescu nu mai e totalmente balzacian în Bietul Ioanide decât pentru cei care nu vor să vadă schimbarea, scriitorul nu mai e nici totalmente clasicist sau clasicizant. Aici
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
într-o masă (o clasă) de cetățeni deposedați de atributele gândirii și deciziei pe cont propriu. Transformarea lozincilor în "literatură" a fost specialitatea realismului socialist: eroii au un schematism care îi face absolut neverosimili în epocă și de-a dreptul comici, ulterior. Citim astăzi producțiile din anii '50 cu un uriaș hohot de râs. D.R. Popescu, ca și Marin Preda în Moromeții, II (apărută cu doi ani mai devreme), desface în bucăți această imagine furată, "colectivizată", "naționalizată"; desprinde personaje de sine
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
la începutul filmului și o mostră de viață spartană, viitorul rege Leonidas înfruntînd un lup care pare desprins dintr-un cartoon gen Cărțile junglei și care aduce cu un șnauțer care a suferit serioase modificări genetice. Episodul este de un comic irezistibil, Leonidas pe post de Mowgli trage în țeapă bestiola cu blana zburlită toată. Tînărul spartan își începe viața războinică de la șapte ani, suferind tot felul de privațiuni, fiind bătut sistematic, trăind într-o lume a violenței. Procesul este descris
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
cuvînt, despre profesia celui care a scris această carte, și despre ce însemna ea în urmă cu mai bine de jumătate de veac - acea jumătate de veac care a ruinat grăbit rezerva noastră de politețe și care a transformat excrescențe comice în plăgi. Firește, Cartea bunei cuviinți nu e un tratat de medicină. Dar este un exercițiu de igienă socială care definește, simptomatic pentru diferența dintre două lumi, cea în care a fost scrisă și cea în care o citesc, rolul
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
Ursul din containăr erau de o inegalitate izbitoare: pentru că o revoluție făcută în spațiul liric are întotdeauna asemenea efecte colaterale. Zidul tradiției nu se prăbușește cu una, cu două, părul albit de moloz al revoluționarului devine uneori și o imagine comică... Cel care dorea să zguduie scena societății și a poeziei este în prezent un burghez cuminte, un revoltat lobotomizat. Nu mai apare ca un copil al Străzii, ci ca un adult de interior. Are o soție căreia îi jură iubire
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
deplasat semnificativ. Deplasarea atenției de la cazul cu adevărat grav se cheamă diversiune sau prostie. Cei doi jurnaliști aproape că au devenit eroi pozitivi, mari apărători ai interesului public. Au fost achitați rapid de acuzația de șantaj și prezentați în mod comic drept apărătorii poporului. Acum, întrebarea e: cine a greșit mai tare? De cine să te ocupi cu prioritate? De SRS și Chirieac, suspecții tentativei de șantaj, sau de moralitatea îndoielnică a șefului ANI? Care dintre ei prezintă un grad mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sau piste false. Te întrebi cât costă, ce primim la schimb, te îngrijorezi că se supără rușii, că vin rachetele iranienilor peste noi, schimbi, pe scurt, unghiul de abordare în așa fel încât să nu discuți esența deciziei. Cea mai comică reacție vine din zona ecologist pacifistă: nu armelor, nu războiului, vrem pace și mai mulți copaci verzi. Unii sunt doar naivi, alții manevrați politic. Cea mai enervantă reacție vine din partea celor care ar vrea ca România să stea deoparte, să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Întreg, de jenă... L-am mai văzut pe Bibanu cîndva, grav, dramatic, În Familia Posket; și pe Bănică, sensibil, liric, În Mitică Popescu. Birlic avea geniu, În sclipirile-i tragice. Comicul impresionant În dramă merită toată admirația. Dramaticul cu talent comic, la fel. Deplorabil e cel care joacă o viață doar ospătari și polițai În scheciuri, la Revistă. Și cea care face numai prostituate, prin seriale. Ce interesante devin, În ani, schimbările de mentalitate În distribuire și acceptare! Am mai povestit
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ori Troilus și Credida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt cotidian susținea o altă gogomănie : actorul ar fi fost cel mai mare...rău al cinematografiei românești . Doar atît? Dar a fost și bun, și pitoresc, și comic, și cinic și sentimental...Dar ce n-a fost! A avut șansa să gliseze pe toată paleta tipologică a filmului și teatrului. A și cîntat, Împreună cu Ștefan Iordache. A făcut televiziune și radio. CÎnd vrem să omagiem un mare dispărut
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]