1,208 matches
-
ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa aceea a existat o femeie, a trecut peste greutățile începutului unei căsătorii, a fost strâmtorată, cu salariul știrbit de împrumuturi, mereu cu gândul la dobânzi, la giranți, făcându-și înlesniri, comodități cu prețul unor renunțări. S-a întâmplat că femeia aceea a murit, a dispărut de pe fața pământului, înțelegi? S-a dus! Și mă întreb cum a putut copchila asta a mea să se ducă în casa aia, printre mobilele plătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai este Ovidiu Trofin, omul impecabil, bine crescut, elegant până la pedanță, care știe să se descurce în orice împrejurare, cu tact, cu prestanță, care are un nas ca de copoi atunci când e să discearnă valorile sociale și folosește, poate din comoditate, clișee, le folosește fără să clipească, zâmbitor și amabil, cu fruntea sus, NU, NU, acum este un biet individ, răpus de somn, un pumn de reflexe amorțite, încă tensionate de spasmele amorului, de recenta eliberare a substanțelor organice, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imprimau pe cerul gurii cele cinci de-acum vestite savori: acxă, insipidă, sărată, dulce, amară. Un veteran al acelor acțiuni eroice În slujba patriei ne-a asigurat că ab initio toate pilulele erau cenușii și translucide; apoi, pentru mai multă comoditate, li s-au dat cele cinci culori cunoscute astăzi pe toată fața pământului: alb, negru, galben, roșu și albastru. Atras de perspectivele lucrative care se deschideau În fața sa sau, cine știe, de cuvântul dulce-acrișor, Querido a comis primejdioasa greșeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fabulație. Dar cazul Vulturul Alb nu e nicidecum un caz de imaginație. O știu prea bine și chiar Leonard Bîlbîie o știa prea bine!" Șerban Pangratty se ridică, era o situație complicată, trebuia să-l contrazică pe Mihai Mihail și comoditatea fotoliului îl împiedica, îl făcea să fie moale, leneș, delăsător. Dar în acest punct nu putea lăsa nimic, mai ales dacă ținea cont de valoarea adversarului. "Domnule director, îmi permit să vă cer o explicație. Ați spus așa: Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebăm (nu numai retoric) de ce anume ar trebui să îndrăgim în mod special România, teritoriu în care ne-am născut ca urmare a unui pur accident biografic și în care continuăm să locuim numai pentru că părinții și bunicii noștri (din comoditate, din lipsă de imaginație sau dintr-o combinație de cele două) nu au găsit de cuviință să plece în cumplita perioadă comunistă? Ni se pare mult mai nimerit să ne considerăm, în maniera sugerată de Voltaire, "cetățeni ai universului". În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fiscale, ceea ce, pe termen lung, amenință autonomia fiscală statală, mai cu seamă în zonele ce experimentează diferite formule integraționiste. În Avuția Națiunilor, Adam Smith evidenția patru "canoane" sau principii ale impozitării. Acestea sunt: 1) Echitatea; 2) Certitudinea; 3) Eficiența; 4) Comoditatea. La acestea, ulterior, economiștii moderni au adăugat altele, cum ar fi: 5) Neutralitatea, în sensul de a nu distorsiona mecanismul prețurilor; 6) Stabilizarea, în sensul utilizării impozitelor pentru reglarea economiei; 7) Efectul stimulativ pentru muncă, economisire și investire; 8) Stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
opune astfel logicii tradiționale, reluată ulterior de monetariști, care consideră moneda ca un element exogen, definit în exteriorul sistemului, în funcție de un stoc de metal prețios, sau de politica monetară practicată. Nefiind, în acest cadru, decît un adjuvant al pieței, o comoditate pentru schimburi, moneda nu ar putea avea influență asupra fluxurilor reale. O monedă exogenă este o monedă neutră. Dimpotrivă, o monedă endogenă poate avea un rol activ, căci pentru actorii economici prețurile sunt mai întîi prețuri monetare. De aceea o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politică literară te duci la București, dacă vrei să faci literatură rămâi în orășelul tău mai mult sau mai puțin prăfuit ...! (Iertare pentru autocitare!). Cum privești această provocare? Sau o privești doar ca o justificare a unei lașități, a unei comodități? Un personaj al lui Balzac a spus la intrarea în Paris: Acum, între noi doi! Care dintre aceste lucruri te exprimă? N-aș despărți atât de ferm lucrurile, că Bucureștiul reprezintă spațiul rezervat politicii literare, iar localitățile de provincie sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
duceau în Europa pentru lărgirea orizontului Și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură ... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este oaspete și călător pe acest pământ întunecat, ce fel de exil cu pașaport e acela? Provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie, ele sunt anihilate de masa mediocrilor ... Cât e lașitate, cât e comoditate, cât e iubire în faptul că ai rămas la Craiova? Iar începi? Tu nu ai rămas la Piatra Neamț? Ai făcut-o, oare, din comoditate? Crezi că ești născut în locuri "joase" și că nu merită să rămâi acolo? Merită, îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inteligență sau abisuri de prostie, ele sunt anihilate de masa mediocrilor ... Cât e lașitate, cât e comoditate, cât e iubire în faptul că ai rămas la Craiova? Iar începi? Tu nu ai rămas la Piatra Neamț? Ai făcut-o, oare, din comoditate? Crezi că ești născut în locuri "joase" și că nu merită să rămâi acolo? Merită, îți spun. Dacă aș trăi la Barcelona sau la Roma aș fi vreun poet mai bun? Nu cred. Poate că aș fi publicat la edituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă băgasem și eu în vorbă: Dacă vrei să faci literatură, stai în provincie; dacă vrei să faci politică literară, mergi la București". Mai departe spuneam că e vorba și de un pic de lașitate, de o doză mare de comoditate...! Care e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii? Simți, resimți această tendință? Poate sunt eu mai puțin sensibil sau conștient, dar niciodată, nici măcar mai la junețe, n-am fost cercetat de ideea, necum de obsesia, plasamentului central în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-șef al "Familiei". Am rămas la Oradea, acum copiii mei s-au stabilit la Cluj, se închide un cerc etc., dar tot nu mă bântuie regretul de-a fi rămas aici. Va fi fiind, probabil, și de o doză de comoditate și vreun pic de lașitate, mai știi? Mă gândesc că un mare scriitor, Amos Oz, trăiește și scrie (bine de tot) în Arad (sigur, e un Arad israelitan, la doi pași de deșert), atunci un biet scriitor ca mine de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
duceau în Europa pentru lărgirea orizontului și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tinereții? Experiența mea îmi și îți spune că da. Există o relație între vârsta biologică și poezie. Dar fiecare experiență a fiecărui poet e ireductibilă la oricare alta. Momentul decisiv e cel al conștiinței de sine ca scriitor. Cât e comoditate, cât e lașitate, cât e alegere bine însușită în faptul că ai ales să rămâi la Alba Iulia? Ce ai pierdut rămânând la Alba Iulia? Ce ai câștigat rămânând la Alba Iulia? Cât e predestinare în fixarea într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Colegiul Național "Dragoș Vodă"). Cam asta e...! Oare să aibă vreo semnificație astea toate? Zi și tu...! De ce ai rămas la Sighet, de ce nu ai plecat într-o capitală, ca să ajungi celebru? A fost o lașitate sau un act de comoditate? Sau, poate, a fost o chestiune de curaj? Cât de departe poți împinge cu privirea, dimineața, orizontul din dreptul Tisei? Dumneata de ce ai rămas cu "ochii" pe Sighet? Care capitală? Ce înseamnă "celebru"? Eu (nu "io") cred că celebritatea înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
stare este, evident, una de moment. O perspectivă comună printre salariații unei organizații este de a se prezenta în fața schimbărilor importante prin absența simțului privind iminența acestora. Pasivitatea cognitivă vine din lipsa de orizont, de înțelegere a contextului și din comoditate. Comunicarea internă a strategiei brandului este, și în privința neînțelegerii nevoii de schimbare, mijlocul prin care salariații pot depăși situații critice. Managerii trebuie să fie în măsură să identifice preferințele subalternilor lor în ceea ce privește stilul de comunicare pe care aceștia îl preferă
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
publice, tradiționale, în care nu se întâmplă decât rar ceva deosebit și pentru care schimbarea reprezintă o adevărată tragedie. Amintim aici doar dificultățile pe care le întâmpină administrația de stat în reformarea sistemului sanitar și a celui școlar românesc. Inerția, comoditatea și obișnuința sunt stări care aduc stabilitate și confort doar vremelnic. Ceea ce oamenii trebuie să știe este că schimbările sunt inevitabile și că ei trebuie să le accepte pentru a-și putea continua rolul lor social. Cum să ne schimbăm
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Nu luați în derâdere lucrurile serioase, pentru că totul se poate transforma într-o glumă proastă. * Dacă aveți idealuri înalte, ridicați-vă la înălțimea lor, nu le coborâți pe ele la înălțimea voastră. * Nu întotdeauna forma și conținutul se armonizează optim. Comoditatea tot lene este. * Cine nu respectă pe alții, nu trebuie să se aștepte să fie respectat. * Bunurile publice nu sunt puse la dispoziția noastră pentru a fi distruse. * Să sari calul numai în sala de gimnastică. * Exercițiile de gimnastică sunt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sale își făceau un ideal din bogăție și utilizau toate mijloacele de transport pe care inițial le consideraseră invenții inspirate de Satana; Iisus se recrea prin rugăciune, clericii contemporanii lui prin fumat, discuții sterile, lectura ziarelor și implicare politică, alături de comoditatea și lipsa de responsabilitate asumată, prin transmiterea de enciclice și întrebuințarea "comunicării" cu poporul prin radio; Iisus era un admirator al lumii spirituale și materiale, preoții săi de după aproape două milenii se opunea ambelor (ultima identificată prin gaz metan și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
osmoză fundamentală, un schimb de vieți interioare pe care din exterior îl ignorăm fie din lene, fie din plăcerea naturală de a consuma formule simpliste de genul: „Viața și opera...” Dar există o țară - unde nu putem ajunge cu aceste comodități didactice devenite mecanism bine uns de cale ferată -, o țară de dincolo de negură unde Goriot și Balzac, Otilia și Călinescu, Sadoveanu, vânătorii săi și săpătorii săi de fântâni, Rebreanu, țăranii săi „proști” și dezertorii săi sunt - într-o mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
drept scop popularizarea creațiilor literare celebre, recurgând la o artă ajutătoare literaturii, cea cinematografică ne-a determinat să ne punem întrebarea de ce îi atrage mai mult pe elevi ideea de a vedea filmul decât să citească românul. Dincolo de tendința de comoditate, constatăm că alegerea tine și de alți factori de natură psihologică. Punctul de pornire al acestui studiu a fost activitatea la clasa urmând trei etape distincte: a. lectură textului și asigurarea că acest pas a fost respectat, b. vizionarea de către
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
revoluții tehnologice, o numește „societatea-rețea“.81 Comunicarea mediată de computer (CMC), aflată încă în copilăria timpurie, a început deja să schimbe fundamental societatea. Întrebarea care rămâne este dacă evoluția tehnologiei nu ne va face cumva să sacrificăm interacțiunea socială de dragul comodității. Dacă nu vom deveni sclavii unor programe precum Facebook și nu ne vom retrage definitiv în spatele ecranelor, transformându-ne în niște alienați asemenea solarienilor lui Asimov. Tot Castells ne liniștește. Comunicarea mediată de computer, spune el, nu substituie alte mijloace
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
verifice și, adesea, nici să le citeze. Mulți ziariști descopereau cu uimire abundența fără precedent de conținut disponibil la liber pe Net, iar unii tratau Web-ul drept un izvor nesecat de informație gratuită. O altă problemă care derivă din comoditatea utilizării Internetului pentru contactarea surselor și colectarea informațiilor este transformarea ziariștilor în moluște de birou, care preferă să-și facă treaba stând în fața computerului în loc să iasă pe teren sau măcar să pună mâna pe telefon. În anumite cazuri, nimic nu poate
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
apocrifelor” este strict legată de „problema canonului” creștin și apare în a doua jumătate a secolului al II-lea, mai ales în Adversus haereses, importantul tratat al lui Irineu 71. Cu riscul de a luxa prejudecăți și de a leza comodități, voi spune că afirmația „creștinismul este o religie a Cărții” nu are decât o vagă justificare. Creștinismul poate fi definit mai degrabă ca o religie a Cărților, nu a Cărții. Dar, înainte de orice, creștinismul este religia lui Isus Cristos; revelația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]