3,392 matches
-
cât de cât suficient. Dar de atunci prin grija și osârdia PDL, în favoarea alegătorului român, au plecat în Occident peste 8 000, și ritmul în care pleacă, acum e mai alert semănând cu un fel de fugă în grupuri mari, compacte. Cu 1,9 medici (la ora aceasta) la mia de locuitori, față de 3,5 media europeană, bolile românilor, totuși, ar putea până la un punct, răsufla ușurate. Dar alte boli sunt intrate adânc în sistemul politic, prostia, hoția, jemanfișismul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
puternic, cu un cer care părea aproape pierdut, străbătut doar de mici nori cirus ce se mișcau repede la mare înălțime, Sebastianus se afla pe turnul principal al fortăreței din Genava. Din acea poziție privilegiată, privirea putea să contemple masa compactă de acoperișuri de ardezie a orașului și corăbiile ancorate în micul port; ori să se ridice pentru a cuprinde depărtările, parcurgând, într-o splendidă panoramă, oglinda azurie a lacului, pe care navigau mici și mari ambarcațiuni cu vele, și munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plânsul copilului ce se auzise cu puțin timp înainte; poate că asta însemna - speră Sebastianus - că-l găsise cineva și că acum avea grijă de el. între timp, în centrul formației hunilor, războinicii descălecaseră și se adunau într-o masă compactă și țepoasă de sulițe; era limpede că se pregăteau să înfrunte infanteria burgundă aflată în abia râului. Conducătorul lor le strigă câteva cuvinte de îndemn, apoi, după ce se sfătui scurt cu alți războinici de rang, le lăsă lor comanda acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La gestul acela, arcașii se ridicară în picioare și, fără să țintească, trimiseră o rafală de săgeți înspre masa compactă a hunilor ce urlau și treceau pe dinaintea lor în galop întins, ca să-i întâlnească pe burgunzii ce le veneau împotrivă. întrucât în situația aceea foarte puțini dintre cai erau cât de cât apărați, iar războinicii aproape toți țineau scutul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
roșiatic al nenumăratelor focuri. Un hun se târa pe jos la câțiva pași de el. Sebastianus îi căută sabia și o găsi în apropiere. Puse mâna pe ea cu o adevărată voluptate și imediat se aruncă în înghesuială. Un grup compact de huni se apăra dezordonat, cu sulițe și săbii, de atacul dezlănțuit de o jumătate de duzină de burgunzi, conduși de un războinic încercat. Acesta, protejat de o cămașă de zale și de un coif magnific cu creastă metalică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în schimb, o porțiune mare de loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de săgeți slobozite cu precizie fatală. Câțiva războinici reușiră să-și deschidă o breșă și căutară să scape într-o fugă disperată în câmpie; alții, cei mai mulți dintre cei rămași în șa, încercară mai întâi să se adune într-un nucleu compact, dar sub grindina săgeților hune, care le doborau caii rând pe rând, se treziră curând împinși către pădure. Aproape ajunseseră acolo, când, dintre copaci, însoțită de un cor de șuierături aproape muzical, porni în direcția lor o altă rafală mortală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarcă spatele splendidului peisaj ce putea fi admirat din loggia. Contempla gânditor norii mari și albi ce străbăteau fără grabă azuriul pastelat al cerului din Narbonense sau, privind spre miazănoapte, dincolo de zidurile și de turnurile înconjurătoare ale palatului, observa întrețeserea compactă de acoperișuri ale caselor foarte îngrijite din Arelate, întreruptă ici și colo, cu un efect plăcut la vedere, de coroanele verzi în permanență ale pinilor maritimi, ce împodobeau peste tot piețe și grădini. Deasupra tuturor clădirilor se reliefau, impunătoare, masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și cu toți ceilalți spre piață, îl întrebă despre soarta alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact de barbari ce se îndreptau spre piață și imediat se găsiră angajați într-o încăierare furibundă. Luați prin surprindere de acel atac neprevăzut, barbarii se retraseră în lungul străzii, lăsând în urmă morți și răniți și, pentru un moment, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai aproape de el, agită mânios cârja pastorală și din nou îi îndemnă, aproape cu furie: — Alergați și vedeți, vă zic! Convinși, oamenii, zeci de bărbați și femei se supuseră acelei vibrante chemări și se puseră în mișcare, rupând rândurile compacte ce formau mulțimea și apucând-o cu frenezie pe strada ce flanca episcopia și ducea până la bastionul indicat de Anianus. O clipă mai târziu, atenția lui Sebastianus fu atrasă de strigătele de alarmă ale unor soldați aflați alături de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Anianus. O clipă mai târziu, atenția lui Sebastianus fu atrasă de strigătele de alarmă ale unor soldați aflați alături de el și de un ropot amenințător de copite pe caldarâm. întoarse din nou privirea spre stradă și văzu înaintând un grup compact de cavaleri, a cărui apariție smulse mulțimii strigăte de spaimă și provocă un du-te-vino tumultuos, fără nici o direcție precisă, căci, pentru cetățenii Aurelianei nu se mai găsea un alt loc unde să se refugieze. — S-a sfârșit. Sunt huni! constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se desfășurau unele contingente, trase concluzia că în armata aceea trupele romane erau însoțite de detașamente compacte de miliții germanice. Dând zdravăn din coate și făcându-și loc prin mulțime, Duryodhan apăru lângă el. Se sprijini cu o mână de creneluri și înțelese într-o clipă cum stătea situația. — Acum n-au cum să-i mai prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se găseau hunii, ar fi fost de ajuns să iasă doar cu o mie de soldați valoroși. Așa, în schimb, Atila a reușit să se furișeze. Sebastianus privi din nou către câmpie, unde armata romană înainta de-acum în formație compactă, fără să mai întâlnească rezistență, și îl întrebă din ce unitate făcea parte. — A Douăzecea Vexillatio Comitatense, fu răspunsul orgolios. Cu mine sunt o jumătate de duzină de tovarăși de arme. Ceilalți aparțin altor unități. — A Douăzecea ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militum, Sebastianus renunță să-i mai pună alte întrebări. Un vuiet de entuziasm izbucni sub bastion atunci când cineva anunță apariția unui ofițer, care, cu coiful ornat de un penaj des și roșu înainta rapid pe drum, înconjurat de o escortă compactă de buccellari splendid echipate. — Etius! Etius! striga mulțimea în delir. Nimeni nu l-ar fi putut recunoaște mai bine decât Sebastianus pe acel om: Magister militum. Duryodhan se întinse peste parapet. — Iată-l! anunță râzând. E chiar el! Vederea comandantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
case pe care le întâlniseră, ca să le jefuiască; la drept vorbind, grupul cel mai numeros fusese pus pe fugă de apărători chiar când ajunsese la un pas de piața cea mare. Mingan-ul său, în schimb, intrase în cetate în rânduri compacte și spulberase cu ușurință, în înaintarea sa, orice tentativă de rezistență. Baricadele pe care le văzuse în jurul pieței nu-i păruseră nicidecum de netrecut și, oricum, el era sigur - gândindu-se acum în urmă, la tot ce se întâmplase - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că, în mai multe puncte, lupta, ce trebuia să fi început mult dincolo de câmpie, se desfășura acum pe malul râului ori chiar în mijlocul vadului. în mulțimea dușmanilor ce se năpusteau cu un vuiet puternic asupra războinicilor lui Ardarich recunoscu rânduri compacte de franci, cavalerie grea, a cărei vitejie de nestăpânit era bine cunoscută, dar și valuri de cavaleri, probabil burgunzi ori vizigoți. Constatând cât de larg era frontul de luptă și cât de strâmt și de adânc era râul pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei ajutoare, astfel că rezultatul luptei rămânea incert. Deodată, se auzi strigat de Odolgan și, întorcând privirea îl văzu salutându-l cu obișnuita sa veselie neghioabă, în timp ce își scotea sulița din pântecele unui cavaler dușman. întorcându-se, distinse un zid compact de războinici călare ce tocmai cobora în vad și înțelese că de acum întregul tuman al lui Utrigúr se aruncase în luptă. Se avântă atunci înainte, îndemnându-și cu și mai multă vigoare oamenii ce îi avea alături, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unitățile romane conduse de Egidius și Ricimerus și apoi, pe rând, burgunzii lui Chilperic și trupele auxiliare ale reților și alanilor, care constituiau centrul aliniamentului; în dreapta oamenilor lui Sangiban, după alte câteva unități de auxiliari, era dispozitivul vizigoților: o masă compactă alcătuită din zeci de mii de infanteriști și cavaleri cu platoșe, ajutați de scutieri și de sute de servitori combatanți. Privind în spatele său, puțin mai la dreapta, Sebastianus putea să-l vadă pe Magister militum, înconjurat de cei mai înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el sosi Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o cămașă veche, de zale, mâncată de rugină în mai multe locuri: — Ai văzut acolo, în față? îl întrebă, făcând semn cu capul. Metronius privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între care percepu o anumită agitație. Pentru a putea avea o vedere decentă, se azvârli în șaua pagului său. Distinse de acolo o masă de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în care se aliniaseră și după însemnele primitive, trase concluzia că era vorba de turingieni - luptători cumpliți, chiar dacă puțin deprinși cu manevrele. Judecând după desișul compact al sulițelor lor, erau mai multe mii. înspăimântat, Metronius își dădu seama că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al sulițelor lor, erau mai multe mii. înspăimântat, Metronius își dădu seama că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri compacte și cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei rămași să privească primeau mereu vești emoționante, dar și contradictorii, despre mersul bătăliei. Toți cei care veneau din linia de front vorbeau despre o luptă furibundă, cu un final neclar: după câte se părea, alanii și burgunzii, în dispozitiv compact, rezistau oricărui atac, copleșindu-i cu o ploaie de săgeți pe războinicii hiung-nu și provocându-le pierderi serioase, în vreme ce sus, pe colină, Ellak nu înainta cu nici un pas. Pe latura stângă, cele două popoare de goți erau angajate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tău și... — Nu! Eu rămân cu el. Eu rămân cu Shudian-gun! Un nou moment de tăcere, apoi veni răspunsul Fredianei: — Bine. Fă cum vrei. Urmă un foșnet de pași prin iarbă, apoi chemări cu glas puternic și, în sfârșit, galopul compact al unor cai ce se îndepărtau. Lui Balamber i se făcuse frig, o slăbiciune tot mai mare îl cuprindea; era istovit. Se simți scuturat de brațele copilei: — Femeia aia rea s-a dus. Vorbește-mi, Shudian-gun! Oh, te rog, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la Întrebări. Se striga la el. Hei! Încercă să continue. — Asemenea Încercări de a Îndepărta intelectualii de marxism n-au Întâmpinat mare succes... Un bărbat În blugi Levi’s, cu o barbă mare, dar posibil tânăr, o siluetă de distorsiune compactă, stătea În picioare strigând la el. — Hei! Moșule! În tăcerea lăsată, domnul Sammler Își trase În jos ochelarii colorați, privind persoana aceasta cu ochiul funcțional. — Moșule! L-ai citat pe Orwell mai Înainte. — Da? — L-ai citat spunând că radicalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pilota unul din ele. El Însuși un centru de vuiet. Pentru noi, Însă, o insectă aprigă, o gâză care se propulsa peste acri de Întindere albastră. Sammler Își lăsă scaunul pe spate la umbră. Ceea ce la soare fusese o masă compactă de pini se lămuri acum În ace și copaci separați. Apoi, Rolls-ul argintiu dădu colțul, răsărind de după tufișurile Înalte ale gardului viu. Radiatorul geometric, distins, monogramat sclipea printre gratii. Emil coborî, uitându-se În sus. Un avion galben zbură pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]