1,332 matches
-
la mine, amurgul autumnal... Din cele cinci (proto)tipuri de bază care au fost distinse, am văzut că descrierea prezintă particularități proprii, însă modul de compunere dialogal pare să aibă și el un statut aparte. Putem oare așeza acest mod compozițional pluri-gestionat pe același plan cu modurile mono-gestionate? Așa cum am spus mai sus, trebuie distinse două tipuri de situații și deci două tipuri de practici discursive: una orală și cealaltă scrisă. Într-o situație orală, modul compozițional dialogal-conversațional își întinde hegemonia
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
oare așeza acest mod compozițional pluri-gestionat pe același plan cu modurile mono-gestionate? Așa cum am spus mai sus, trebuie distinse două tipuri de situații și deci două tipuri de practici discursive: una orală și cealaltă scrisă. Într-o situație orală, modul compozițional dialogal-conversațional își întinde hegemonia asupra tuturor celorlalte moduri de compoziție. El este cel care asigură insertarea secvențelor narative monologale (povestirea orală necesită o întrerupere a dialogului și stabilirea unor zone discursive de tranziție. Cf. schema 18). Insertarea secvențelor descriptive este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Charles BALLY: Traité de stylistique française, Genève-Paris, Georg-Klincksieck, vol. 1, 3e ed., (1909) 1951: § 265-269. - Erving GOFFMAN: Façons de parler, Paris, Minuit, 1987 (1981). - Catherine KERBRAT-ORECCHIONI: La conversation, Paris, Seuil, coll. Mémo, nr. 25, 1996. Capitolul 6 TEXTUL CA UNITATE COMPOZIȚIONALĂ ȘI CONFIGURAȚIONALĂ Desigur, textul se materializează prin ansamblul frazelor care-l compun, dar acesta le depășește întotdeauna. (Michel Meyer 1992: 88) Dincolo de ideea de suită de fraze la care face aluzie M. Meyer în citatul de mai sus și dincolo de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unui roman este, cel mai adesea, ocazional, neașteptat, decalat în raport cu genul sau sub-genul de discurs. Rolul unui cuprins și uneori al intertitlurilor unui articol sau al capitolelor unui roman este acela de a da spre lectură în mod explicit structura compozițională a unui text dat. Propunerile mele teoretice privitoare la (proto)tipurile secvențiale (Adam 1992) au putut da impresia că orice text era exclusiv guvernat de ordonarea secvențelor. De fapt, textele au o structură suplă, iar importanța planurilor de texte, fixe
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ordonarea secvențelor. De fapt, textele au o structură suplă, iar importanța planurilor de texte, fixe sau ocazionale, este preponderentă. În măsura în care din împachetarea propozițiilor nu rezultă întotdeauna secvențe complete, putem spune că structurarea secvențială este facultativă, în timp ce factorul unificator al structurii compoziționale este planul de text. 1.1. Planuri fixe Planurile de texte sînt, împreună cu genurile, disponibile în interdiscursul unei formațiuni sociodiscursive. Ele permit construirea (la producere) și reconstruirea (la lectură sau la audiție) organizării globale a unui text, prescrise de un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acte a teatrului clasic (5 acte pentru drame și tragedii, trei pentru comedii), la structura sonetului italian (după exemplul din T18), etc.110 Scrisoarea: Corneille către Colbert În ciuda unei incontestabile diversități generice, forma epistolară prezintă un anumit număr de constante compoziționale. Putem ezita între 5 sau 3 mari unități: intrarea în contact cu destinatarul scrisorii, prezentarea și dezvoltarea obiectului discursului, în fine, întreruperea finală a contactului sau concluzia. Împreună cu cele două limite inițială și finală, în funcție de cum se dedublează sau nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ce putem și trebuie să afirmăm, în virtutea extremei eterogeneități constitutive a textelor autentice. Mult prea ambițioasele tipologii de texte au trecut pe lîngă complexitatea ordonărilor secvențiale, neglijîndu-i importanța în favoarea a ceea ce era un simplu efect de dominantă. 2.3. Organizarea compozițională a textelor Structura compozițională globală este ordonată de un plan de text și în general poate fi caracterizată în termeni de dominantă secvențială. Structurarea secvențială organizează mai ales părțile sau sub-părțile. A. Planuri de texte (baza de compoziție) Guvernate (mai
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
să afirmăm, în virtutea extremei eterogeneități constitutive a textelor autentice. Mult prea ambițioasele tipologii de texte au trecut pe lîngă complexitatea ordonărilor secvențiale, neglijîndu-i importanța în favoarea a ceea ce era un simplu efect de dominantă. 2.3. Organizarea compozițională a textelor Structura compozițională globală este ordonată de un plan de text și în general poate fi caracterizată în termeni de dominantă secvențială. Structurarea secvențială organizează mai ales părțile sau sub-părțile. A. Planuri de texte (baza de compoziție) Guvernate (mai mult sau mai puțin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
două fraze tipografice franțuzești. Este îndeosebi spectaculos în P10 și P11 unde se pare că, pentru a evita diferitele "y"-uri ("et"/și) din textul sapniol, Caillois, cu un punct, distruge ritmul ternar al perioadei, scandat de conectori. 3. Structura compozițională a textului Textul nostru se prezintă ca o suită de 36 de propoziții [e] segmentate în 12 fraze tipografice [P] împărțite în două paragrafe. Regruparea acestor propoziții creează două tipuri de împachetări: regrupări periodice și o regrupare secvențială. 3.1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
spaniol. Această proză periodică dominată de ritm contribuie la alunecarea de la genul povestirii factuale la povestirea poetică. Textul este scris într-o proză deosebit de ritmată întru totul specifică scriiturii lui Borges. 3.3. Planul textului Putem rezuma astfel ansamblul structurii compoziționale: Faptul că primul paragraf este o secvență narativă completă dă sentimentul unui prim episod cu final fericit. Perioada narativo-argumentativă P11, care deschide partea a doua, readuce povestirea în punctul de plecare: părinții sînt din nou despărțiți de fiul lor. Eludînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
From Genesis to Revelation, 1969) o nouă direcție în muzica britanică, alături de congenerii care fac astăzi istoria genului progresiv rock precum Pink Floyd, Jethro Tull, Yes, King Crimson sau Emerson, Lake & Palmer. Ei au creat o efervescență creativă, o diversificare compozițională și armonică, o lărgire a paletei de sonorități și instrumente folosite, precum și o concepție integrată stilistic despre muzică, lirică, lumini și prezență scenică, la care s-a adugat compoziția simfonică a partiturilor instrumentale care a făcut ca acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
romantică, dată de structură, de temă, de relația geniu-societate, de cosmogonii, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de motivul luceafărului, de amestecul speciilor literare, respectiv, elegie, meditație, idilă, pastel, de metamorfozele lui Hyperion. Elementele clasice sunt date de echilibrul compozițional, de simetrie, de armonie, dar și de caracterul gnomic. Se disting În „Luceafărul” patru părți. În prima și În ultima parte, se interferează cele două planuri, planul terestru și planul cosmic. În partea a doua și În partea a treia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
literară În discuție este o plăsmuire artistică a unei realități cu multiple valențe psihologice, etice si estetice. Cum se știe, poveștile lui Creangă pornesc de la fapte reale, iar autorul le include Într-un fantastic cu caracter individual și umanizant. Structura compozițională Structura compozitională are ca element constitutiv călătoria Întreprinsă de Harap-Alb ; ea devine un act inițiatic În vederea formării eroului pentru viață. Încă de la Început, fiul cel mic al Craiului Își dovedește calitățile deosebite, fiind afectat de dojana tatălui mâhnit de nereușita
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
desăvârșire, lăsând locul comparațiilor (de fapt, figurii de stil generalizate, devenind expresii consacrate de uz). Sintaxa frazei este orală, deoarece cuvintele curg după o ordine a vorbirii și nu a scrisului. Ajutoarele lui Hara-Alb IOAN SLAVICI, „Moara cu noroc” structură compozițională Nuvela se definește drept o specie a genului epic În proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict singular, concentrat; personajele nu sunt numeroase și sunt caracterizate succint, În funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Nuvela prezintă fapte verosimile Întrun
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului, decât pe acțiune. Nuvelele se clasifică după criteriile comune ale subiectului, cu modalitatea lui de realizare În: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotice. După curentele literare În care se Înscriu ca formulă compozițională, nuvelele pot fi: renascentiste, romantice, realiste, naturaliste. Termenul de „nuvelă” vine din frantuzescul „nouvelle" și Înseamnă „noutate”. Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este creatorul nuvelei psihologice din literatura română. Autorul se dovedește un fin psiholog, un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aceeași concepție prustiană, privitoare la roman, problema autenticității. Eroul integrează În gândirea filosofică Înțelesurile profunde ale vieții și caută soluțiile chinurilor din conștiință, stăpânită o vreme, În cel mai dramatic chip, de gelozie. Cele două cărți reprezintă Însă o unitate compozițională de larga viziune structurala, doua părti ale unui subiect complex, alăturate cronologic. Legătura dintre ele nu este o simplă juxtapunere, ci o unitate organică realizată prin prezența aceluiaș persomnaj; problema conținutului primei părți se rezolvă prin experiența căpătată În cea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de planuri, intrarea „la țigănci”, Întâmplările de acolo, ieșirea după câteva ore, deruta temporală, reintrarea „la țigănci”, Întâlnirea cu Hildegard. Toate acestea se realizează prin intermediul unei narațiuni obiective, cu un narator omniscent.Universul din jurul personajului nu-și dezvăluie identitatea. Structura compozițională. Cele două planuri ale nuvelei, cel real și fantastic, se dezvăluie abia spre sfârșitul acțiunii, după plecarea personajului de „la țigănci”. Amănuntele prin contur pe parcurs și devin leitmotive ale povestirii. Planul realului cotidian, figurat În primul episod, sugerează În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
emanciparea speciei umane și posibilitatea de a călători în întreaga lume au contribuit la respectarea diferențelor culturale ce țin de limbajul corpului. 1.9. Accepțiunea artistică După cum se știe, corpul uman a constituit din cele mai vechi timpuri principalul element compozițional al creațiilor plastice în cele mai diverse tehnici și materiale (pictură, sculptură, grafică, artă murală, ceramică, tapiserie, broderie etc.). Mulți pictori, sculptori, dansatori, dirijori, actori au zugrăvit frumusețea corpului uman începând de la cap până la vârful degetelor și tălpile picioarelor. Dovezi
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
arta literalistă" picturii, Fried se vede nevoit să reacționeze față de princepalele acuzații aduse anumitor caracteristici ale picturii, respectiv caracterul său relațional și caracterul omniprezent al picturii iluzioniste, ambele legate de organizarea suprafeței tabloului. Constituirea părților într-un întreg, prin adăugarea compozițională, atât în pictură, cât și în sculptură, facilitează o experiență fragmentată a artei și nu una completă, unică și indivizibilă, care integrează subiectul în percepția obiectului tridimensional. Conflictul care apare între forma ca proprietate fundamentală a obiectelor, ce le-ar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care sunt simultan subiect și obiect. Ideea interdependenței reciproce dintre spectator și obiectul artistic perceput sau subiectul artist ca performer este legată de înțelegerea faptului că relația subiect- obiect apare în procesele perceptive ale spectatorului ca fiind corelată cu procesul compozițional al artistului, relație a cărei percepție s-a schimbat odată cu dezvoltările survenite în artele muzicii și ale dansului în care performerul sau performanța devin centrul lucrării, fiind executate și percepute în durata unui timp continuu (în care e generată ideea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
al artistului, relație a cărei percepție s-a schimbat odată cu dezvoltările survenite în artele muzicii și ale dansului în care performerul sau performanța devin centrul lucrării, fiind executate și percepute în durata unui timp continuu (în care e generată ideea compozițională a priori executării), spre deosebire de "prezența" fără durată a operelor minimale 174. Într-un alt caz, punând în discuție diferența dintre arta conceptuală, pe de o parte, și poezia, literatura și filosofia, pe de altă parte, Ian Wilson sesizează apariția "abstracției
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ea se centrează doar pe evaluarea produsului, nu a procesului de realizare, care impune alte exigențe: Respectarea convențiilor posterului (dimensiuni, echilibru text - elemente grafice, structura, realizarea grafică, cromatica) Elemente textuale (selectarea versurilor, a imaginilor, a motivelor, a simbolurilor, a elementelor compoziționale relevante) Interpretarea (tema, identificarea planurilor, explicarea motivelor, a imaginilor, a simbolurilor într-un lexic adecvat cu integrarea conceptelor) Originalitatea interpretării și a designului POSTERUL Paralelă între texte lirice - clasa a XI-a într-o primă etapă elevii au primit 10
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
liber, apoi iarăși încetinit, „ca și cum aceste ralenti-uri ar fi menite să reconstituie spiritul unei epoci ce-și amăgea neliniștile și spaimele cu expoziții, discursuri parlamentare, mondenități” . Ceea ce domină este „tăcerea” sumbră, așteptarea înfrigurată . Interludiul acesta, al liniștii rău prevestitoare, este compozițional realizat magistral de scriitorul care pregătește fundalul pentru descărcarea de violență ce va urma: mișcarea epică a răscoalei țărănești și pulsul accelerat al unui timp de excepție. în partea a treia a Simfoniei - Scherzo - revine pulsul activ din prima mișcare
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
exclamative, vocativele, interpelările, pauzele în rostire, reluarea unor cuvinte ori sintagme, punctele de suspensie sunt printre cele mai frecvente mijloace de realizare a comentariului din perspectiva internă a celor direct implicați în desfășurarea întâmplărilor. Comunicarea reală este convertită în procedeu compozițional și stilistic, căpătând valoare estetică. Comunicarea teatrală este, chiar și în monolog, esențialmente dialogată („La parole théâtrale est, même dans le monologue, essentiellement dialoguée” ), dacă avem în vedere dublul receptor al mesajului - pe de o parte partenerul de dialog de pe
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
la situația de comunicare, are un cadru unic de referință, lipsesc elementele metalingvistice (care transmit informații despre limbajul însuși), sunt prezente în număr mare exclamațiile. Categoria monologică cea mai frecventă apare în genul dramatic, unde se definește drept o structură compozițională echivalentă cu o amplă intervenție în stil direct, formulată de un personaj-locutor în prezența ori în absența altui personaj (eventual colectiv), de care poate face abstracție sau cu care stabilește o relație de comunicare unilaterală și univocă. Rolurile de emițător
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]