46,534 matches
-
tot s-a vorbit în rândurile de mai sus de epocă patristică, considerăm necesar a face unele precizări în legătură cu această epocă și răstimpul ei. Această antichitate creștină are caracterul său propriu: creștinătatea, considerată în cele două mari fracțiuni care o compun, poporul latin și poporul grec, este una, în ciuda diviziunilor parțiale care o devastează în diferite rânduri, pentru un timp destul de îndelungat, uneori. Scriitorii din această epocă au, de atunci, acest privilegiu, foarte rar pentru cei care îi urmează, de a
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sfântul Ioan Damaschinul, precizând că denumirea aceasta ca epocă de declin, sau de decadență, cum o numesc apusenii, nu este întru totul justificată, pentru că au fost în vremea aceea atâția Părinți bisericești, care au ținut aprinsă flacăra credinței și au compus scrieri cu răsunet puternic până târziu de tot21. Părintele Profesor Ioan G. Coman distinge, la fel, 3 perioade și anume: epoca I-a a începuturilor până la 313; epoca a II-a a înfloririi, ca Epocă de aur, sau clasică, până la
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
nu se mai simt martori direcți ai revelației lui Hristos, ca generațiile epocii apostolice și imediat postapostolice. Mai mult, ei pornesc în toate operele lor de la mărturia fermă și desăvârșită a apostolilor. Nu scriu Evanghelii, Apocalipse și Epistole apostolice, ci compun comentarii și disertații, tratate polemice și apologetice cu caracter edificator, sistematic, uneori și istoric (...) Vor să își pună întregul talent personal și toate însușirile în slujba Bisericii 36. Mai mult decât atât, Părinții sunt autorii regulei de credință, dezvoltată în
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sfinții Părinți au pus începutul unor culturi naționale ca cea armeană, cea georgiană, cea gotă, cea coptă, cea slavă. Unii dintre ei au creat alfabete în limba țării lor, au tradus Biblia și opere aparținând unor scriitori patristici cu renume, compuse în diferite limbi. Uneori ei s-au constituit în echipe de traducători care au transpus în limba lor mari bogății de gândire, evlavie și literatură rituală elaborate de alte popoare creștine. Câteodată ei scriu istoria propriei lor țări, cum e
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
au auzit chemarea poeziei, sufletul lor fiind atins de forța creatoare a divinității; chiar și istoria apare la ei doar sub forma unui argument apologetic. În schimb, scriu scrisori, multiplică discursuri, predici sau omilii, redactează apologii împotriva păgânilor, evreilor, ereticilor; compun expuneri de credință sau de morală; explică, mai mult sau mai puțin pe larg, cărțile sfinte pe care se fundamentează convingerile lor. Astfel se formează, încetul cu încetul, o literatură practică în principal 103. Toate cărțile sunt acte și servesc
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
o dublură artistică. O pancreatită acută e vindecată prin "rugăciunea inimii", a doua soție trebuie să scrie, să păstreze vie amintirea primei soții, pe care n-a cunoscut-o și care i-a făcut viața imposibilă înainte de a muri, René compune o sonată după un moment de mare tristețe, autoarea își alină dorul de țară pictînd icoane în stil tradițional. Nu descrierea unei vieți noi este ceea ce oferă acest jurnal, ci mai degrabă efortul de a construi o viață conform unor
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
în mecanismul necruțător al Legii și echivalente în fond prin finalul tragic, care sugerează - cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Țăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele celor câteva personaje simbolice. Accentele "grecești" ale muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat partiturile tensionate ale vocilor într-un joc, cum ar zice Ion Barbu, de
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
Eugenia Vodă Am văzut, în decembrie, în avanpremieră, într-una din splendidele săli de cinema de la Mall, două filme documentare - două episoade de televiziune, fiecare a cîte 45 de minute, compunînd, împreună, mini-serialul Strumă, care va fi difuzat, în acest an, la postul Antenă 1. În secetă descumpănitoare a cinematografiei românești, o asemenea avanpremiera a căpătat, pe bună dreptate, proporțiile unui eveniment. Dacă, în ultimii ani, absența filmului de ficțiune a
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
lungi discuții cu oficialii germani sau cu "fostele Excelențe" (personaje mateine cărora americanca le prinde savoarea). în restaurantul Cina oficiază chelneri cu o adevărată filosofie a discreției și a profesionalismului, o specie dispărută azi. Dealtfel întreaga imagine a Bucureștiului interbelic compune un fel de muzică melancolică și continuă în spatele acestui documentar, o muzică ce farmecă și enervează în același timp cititorul de azi, deturnîndu-i atenția înspre obsedanta întrebare: cum a fost posibil să ne schimbăm atît? E același efect paradoxal pe
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
pură a observației unor inși interesanți, de obicei culeși de prin gări sau de pe stadion, ei înșiși cu un registru larg al posibilităților umorului, de la ironie și bășcălie subțire la umor gros, ireverent și amar Lumea lui Sorin Stoica e compusă din indivizi cu nume pitorești (Galima, Cocozon, Gigi Mosor, Coco Jamboo), din abjecție și uneori din suferință și gravitate (deși tonurile acestea nu-l caracterizează și acolo unde se lasă impresionat e și mai slab). E o lume kitsch, calpă
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
urării; în același timp, textul pune în evidență, printr-o simplificare care alunecă în comic involuntar, clasicul paralelism cu natura devenit clișeu școlăresc în interpretarea poeziei populare: "Cu începerea scrisorii / îți doresc mirosul florii / și pe vîntul care bate / îți compun această carte". Cele mai amuzante sînt detaliile banale prezentate ca acțiuni pregătitoare și însoțitoare ale scrisului - "Aseară la ora șase / mi-am tras scaunul la masă / și pe el m-am așezat / și de scris m-am apucat". Evident, în
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
hartă simbolică a speranței. Doldora de procedee, care mai de care, cu deturnarea ironică a logicii genurilor literare, în amestec postmodern de realitate și ficțiune, Lustra profesorului de poetică și semiotică Eugen Negrici a fost, până acum, poezia anului 2000. Compusă în trepte cu trei teme aparent neomogene, creează prin jocul atributelor o curbă descendentă (binecrescut, imposibil de modernizat, emfaze dizgrațioase și amenințătoare). Acumulările de tensiuni negative pun în valoare surpriza, cu întreaga ei energie simbolică (lumina). Cu alte cuvinte, "finalul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
pielea lor foșnitoare)/ și aprind un rug din carne de om.// Numai atunci mi se întâmplă/ să înțeleg gândul/ îmbălsămat doar de demnitatea ta, frumusețe." (Elegie XX). Autorii de viziune și expresie barocă învelesc în faldurile poemelor pe care le compun lucruri și gesturi obișnuite, mărunte, din universul domestic și proximitatea familială. Emil Brumaru ajunge chiar să ridice casnicul la puterea metafizicului, făcând din coada unui motan sau a unui ibric treptele unei filozofii... La Mariana Marin, accentul e pus invers
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
muzica impune și semnalizează ca un girofar, îți atrage atenția într-un mod ostentativ și strident de genul "Alo! Moment important! Nu care cumva să-l pierdeți!". Pe când coloana sonoră a lui Serra (colaborator vechi de-al lui Besson, a compus muzica și pentru Al cincilea element) e mult mai discretă și mai relevantă fără să fie abrazivă. Conferă un plus de profunzime actelor personajelor, constituindu-se mai mult ca un mediu al ecourilor aferente decât ca o punctare. Sunt tentată
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
conținute în ea, refuză, de fapt, imanentismul. Opus va proceda Jean-Pierre Richard, despre care Mircea Martin scrie aproape entuziast. E vorba, de fapt, despre aceeași adecvare foarte fin reglată la felul de-a comenta al autorului comentat. Jean-Pierre Richard obligă, compunînd critică în felul literaturii, la prospețime. Scriitorul, criticul și criticul criticului "stilizează" aproape la fel, așa încît nu mai există corecturi în cerneală roșie, ci un manuscris de-o singură culoare. Spune Mircea Martin, analiza se conformează citatului. Critica își
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
proză, ajuns la a XIII-a ediție, care se acordă inițial literaturii unei națiuni și, ulterior, după ce operele candidate au fost citite și evaluate de un juriu specializat, format din zece profesori universitari, jurnaliști, literați și de un "juriu popular" compus din 300 de cititori, aleși de bibliotecile din Provincia di Mantova, Brescia și provinciile limitrofe, fiecare membru își exprimă și motivează votul pentru fiecare dintre cele trei opere. O secțiune a juriului a fost constituită pe lîngă Asociația italienilor din
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
Într-un fel în aceasta stă originalitatea liricii lui Petre Stoica. Poezia sa este una antipoetică. Poetul face totul pentru a fugi de căile bătătorite ale "Poeziei". El ajunge astfel în zone aparent periferice ale existenței. Universul său poetic se compune din parantezele mici ale vieții, care ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri și anotimpuri, din 1976, publică o foarte relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
încît poezia să fie pusă sub semnul întrebării// scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de a primi o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
invitate, duios persiflator, la o însuflețire și la un șir de activități ce ar sublinia prin contrast devitalizarea și abulia făpturii auctoriale care-și plînge de milă la tonalitatea înaltă la care lacrima se preschimbă în metaforă. Seduse astfel, obiectele compun o veritabilă societate ce-o înlocuiește pe cea umană, o societate sensibilă, comprehensivă, compasională. Bacovia, Cesar Vallejo, Paul Celan (ultimul citat într-un motto) se află în apropiere, gata a primi un nou membru în confreria lor de un patetism
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi (ca oriunde), așezările păstorești etc. - ceea ce ar conduce la "concluzia prodigioasă că România se compune din dealuri și văi". Cele mai scumpe îi sunt lui Dan Botta ideile sale despre thracism, pe care le-ar fi descoperit "nu prin intermediul străinilor", ci cu sprijinul unor mari filologi români ca Philippide și Densusianu: "Am revendicat pentru Românism
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita însumează frînturi din alte decoruri. Se compun și se recompun lumi, spectacole. Spațiul scenografei Nina Brumușilă de la Sala "Toma Caragiu" vorbește, prin fiecare obiect și prin tăcerea lui, despre lumea din memoria unui actor, a unui teatru, a unui interval, a noastră. Sîntem, din toate punctele de
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
de norocos sau ghinionist, cît de ordinar sau extraordinar îi va fi traiectul, eu am știut de la bun început că ansamblul "Game" (cum l-am botezat atunci) s-a născut într-o zodie binevoitoare. Cînd cu cîțiva ani în urmă compuneam o muzică pentru percuție, m-am simțit ispitit de bravura unor tineri interpreți, de actualitatea și virtualitatea talentului și vocației lor. Lucrarea avea să se numească Luxuria, ceea ce însemna că erau vizate desfrîul, neînfrînarea. Un desfrîu ca libertate stilistică; o
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
ce este "Game"-ul dacă nu o descătușare torențială de vitalitate, vigoare și frenezie? Alexandru Matei nu este un simplu percuționist, ci un întreg ansamblu. "Game"-ul nu este doar un ansamblu, ci o adevărată orchestră. Pentru această orchestră am compus Luxuria, în care s-au aciuat puzderie de stiluri și atitudini estetice, de procedee și principii componistice. Un dezmăț care, administrat în doze mari, are efectul unei otrăvi, dar care livrată homeopatic se poate comporta aidoma unui vaccin capabil să
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
ale căderii sale. însăși căderea funcționează aci, în calitatea sa complexă, precum un Purgatoriu: "Urmați-mă, șovăiri,/ Ale unui corp scăldat în fluviul/ Infernal dar cu valul fraged,/ Căci se tînguie către paradis" (Descîntec). Abandonat de "veșnicia dintîi", simțindu-se compus din cercuri eterogene, consumat de raiul ce-l poartă-n sine, poetul se socotește, sintetic, "Creație a celor de jos, creație a celor de sus" (Invitație). Altfel zis e un analogon al Lumii, producția sa nefiind decît o incantație a
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
cartea în care se găsește cea mai frumoasă frază din literatura română". Și pentru că Ion Barbu insistă în denunțarea prețiosului text, Mateiu răspunde cu seninătate, spre și mai marea uimire (și, desigur, încîntare) a interlocutorului său: Este regula de trei compusă în manualul de aritmetică, pe care am învățat altădată. Amintirea splendorii ei îmi dă necontenit dorința s-o recitesc". Se pare că "splendoarea" regulii de trei compusă stă și la baza materialului limbii pe care scriitorul îl prelucrează în scopuri
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]