187,656 matches
-
entitate cu un număr finit de parametri. Un itinerar obișnuit este cel care ne conduce de la o structură infinită continuă la una infinită, dar discretă, urmând apoi ca aceasta din urmă să fie redusă la una finită. Ce alte trăsături comune ați mai identificat? Componenta ludică este nelipsită din mituri, din literatură și din matematică. Avem în vedere atât jocul în sensul englezescului îgame', cât și pe cel în sensul lui îplay'; iar pe îgame' îl avem în vedere atât în
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
Sorescu, poet fără volum încă, G. Călinescu scrie în 1964 aceste rînduri pe care criticii generației noastre le vor relua în ecou: ,Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune. Este entuziast și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvîntului. Cîte un poem e doar un strigăt de admirație în fața sublimității, în altele se strecoară
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
explica în ce fel. Ovid Densusianu distingea și el, în 1906, "critica estetică" de "critica istorică" și, deși era de părere că hotarul dintre cele două "nu e totdeauna bine stabilit", nu mergea nici el mai departe. în fond, ideea comună, și a lui Ibrăileanu, și a lui Lovinescu, și a lui Vianu a fost mereu aceea că istoria literară se ocupă de operele trecutului iar critica, de cele ale prezentului. "Litigiul" va mai avea căutare la Ș. Cioculescu în 1940
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
uneori sleită, alteori deja mestecată, doar s-o înghiți, fără niciun efort, însă o hrană ce conține, în mod sigur, totdeauna, foarte multe ,e-uri" cu efecte perverse, de maximă nocivitate pentru mințile noastre. Un mic adevăr banal, un loc comun: cum există robi ai hamburgerului și ai cutiei de coca-cola de la Mc Donald's, tot așa există și o dependență de ,hrana vizuală" oferită de televizor. Iar cele mai frecvente și mai de succes feluri de mâncare servite de liniile
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
și să formuleze o ipoteză clară: "există, în pofida diferențelor, un aer de grup al noilor intrați în arena literaturii noastre. În cazul ultimilor cinci publicați la Polirom, el este poate și mai accentuat și nu ține doar de un imaginar comun, de dezinhibarea despre care s-a tot vorbit și de o frondă care epatează nu doar burghezul, ci și bietele noastre definiții despre obiectul muncii - literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii, 2. prezentul ca timp al narării și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
ce prefigurează sau rezumă tragismul filosoficei condiții umane la modul bonom și plin de fantezie. Savuroasele gafe infantile, teribilismul adolescenței constituie pretextele unor exerciții care, prin identificare ludică, examinează evoluția personală în cadrul extins al familiei, grupului, societății. Pornind de la cazuri comune, discursurile capătă un cuceritor aer de generalitate. Măruntul, medianul După cum se poate constata cu ușurință, gradele și scopurile auto-ficționalizării diferă, metoda rămânând însă funcțională. Fie că avem de a face cu rebela traducere de sine a fracturiștilor, fie că ne
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
în cercul adeseori sufocant al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin integrarea prin naștere într-un spațiu situat în afara marilor orbite urbane, fie prin apartenența la sau întâlnirea fortuită cu populația unei localități uitată
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
mai legitim într-un club cu ușile închise profanilor, marei mase a celor ce n-au loc la festin. La un pahar de coniac, cu havană între buze - între campioni ai aceleiași probe - aceștia își pot depăna amintirile, dacă nu comune, căci secrete, în orice caz de similară stringentă factură. Eventual în compania unui general ajuns la vârsta de Moș Crăciun reformat, gen Pleșiță, care să-i privească drăgăstos, lămurindu-le episoade cu necunoscute, din fructuoasa lor activitate. Dacă din curată
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
condiția cea mai importantă a reușitei lui, atuul cel mai important, pe termen lung. Treptat, ea se transformă în autoritate. Stilul nu e încă limpezit cu totul și unitar, fără reproș, câteva formulări zgâriind literalmente urechea: "acest statut prea puțin comun al lor le și izolează și le adapă, abundent, melancolia" (p. 32), "nici un demers critic, oricât de breaz ar fi el..." (p. 90), "fenomenul este unul care corespunde așteptărilor publicului, hrăpăreț de opere nonficționale" (p. 175), "junele student (...) are curiozitatea
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
gol și care să reprezinte o linie mediană între noi". Propoziții verosimile. Animozitățile însă nu întîrzie a se manifesta, în pofida firitiselilor mutuale. Nu fără temei, Ovidiu Papadima e de părere că un măr al discordiei l-a putut reprezenta atracția comună a celor doi scriitori față de Domnița Gherghinescu-Vania, cea care pentru Blaga era "Domnița din țara bîrsană", iar pentru Arghezi "Domnița cu cinci turle la cetate", ba, poate, chiar cu ani buni înainte, Domnița "întinsă leneșă pe canapea", suferind în Cuvinte
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
rapid și cu măsură, va pune neîndoios umărul la naufragiul iremediabil al muzicii savante. Mi-aș fi dorit măcar un damf de aggiornamento, dacă nu strădania de a scoate discursul sonor din starea de platitudine lingvistică, de monotonie și locuri comune. N-a fost să fie. Păcat de efortul interpreților, care sub bagheta lui Pierre Roullier au luat temperatura exactă a partiturilor, administrându-le tratamentul adecvat. Viața intimă a acestor partituri a devenit astfel sensibilă și perceptibilă: exteriorul s-a interiorizat
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
societății industriale sau a modernității. Pornind de la celebrul eseu al lui Max Weber, Etică protestanta și spiritul capitalismului, el identifica două trăsături esențiale ale raționalității societății moderne: ordinea și eficiența. Dar, acestea se bazează pe ceva mai profund: "o măsură comună, o monedă conceptuală, universală pentru caracterizarea generală a lucrurilor și acel esprit d'analyse, clamat și definit de Descartes". Raționalitatea societății industriale presupune toate aceste elemente. Prin moneda conceptuală comună sau unică Gellner înțelege că "toate faptele sunt localizate în interiorul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Dar, acestea se bazează pe ceva mai profund: "o măsură comună, o monedă conceptuală, universală pentru caracterizarea generală a lucrurilor și acel esprit d'analyse, clamat și definit de Descartes". Raționalitatea societății industriale presupune toate aceste elemente. Prin moneda conceptuală comună sau unică Gellner înțelege că "toate faptele sunt localizate în interiorul unui singur spațiu logic continuu, că afirmațiile asupra lor pot fi reunite și puse, între ele, în legătură, așa încât în principiu un singur limbaj descrie lumea și are unitate internă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Hobsbawm 11 arată că, până în secolul al XIX-lea, națiunea a însemnat: provincie sau teritoriu de origine al cuiva (sensuri avute prin secolul al XVI-lea în zona franceză); o colectivitate unită de Bürger, ce are obiceiuri, moravuri și legi comune (după sensul dat de J. H. Zedler în secolul al XVII-lea); "totalitatea locuitorilor unei provincii, ai unei țări sau ai unui regat" (în sec. al XIX-lea) sau, după 1884, un stat cu un centru suprem de guvernare comună
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
comune (după sensul dat de J. H. Zedler în secolul al XVII-lea); "totalitatea locuitorilor unei provincii, ai unei țări sau ai unui regat" (în sec. al XIX-lea) sau, după 1884, un stat cu un centru suprem de guvernare comună, "un teritoriu constituit de statul respectiv și de locuitorii săi individuali considerați că un intreg" (conform Dicționarului Academiei Spaniole Regale); ansamblul cetățenilor a caror suveranitate colectivă instituia statul că "un intreg indivizibil" (după John J. Lalor (ed.), Cyclopedia of Political
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a fost văzut că o ideologie a modernizării, fiind, împreună cu națiunile, "construct social și creații culturale ale modernității, planificate pentru o epocă a revoluțiilor și a mobilizării de masă". Perenialismul consideră că națiunea este "o comunitate politică etnoculturala", de descendentă comună, persistentă și imemoriala, înrădăcinată în spațiu și timp, într-o patrie istorică, o comunitate a poporului, oglindind nevoile și aspirațiile acestuia, un tot unitar, cu caracter și voință unică, apartenența la aceasta fiind "o stare de a fi". Principiile națiunii
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mare solidaritate constituită prin sentimentul sacrificiilor făcute și a celor pentru care există dispoziție de a fi făcute. Ea presupune un trecut; ea se rezumă, totuși, în prezent la un fapt tangibil: consimțământul, dorința clar exprimată de a continua viața comună. Existența unei națiuni este (scuzați-mi metaforă) un plebiscit zilnic, așa cum existența unui individ este o afirmare perpetua a vieții. Aceasta este mai puțin metafizica decât dreptul divin și mai puțin brutală decât pretinsul drept istoric". Iată cum comentează Hagen
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sunt entități spirituale, comunități care există atâta vreme cât există și în mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem aminti definiția națiunii dată de către David Miller 19, în concepția
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem aminti definiția națiunii dată de către David Miller 19, în concepția căruia există cinci caracteristici ale națiunii că și comunitate: este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
expansiunii teritoriale a popoarelor mai bine dotate de la natură. Sensul herderian a fost preluat și în secolul XX, națiunea fiind definită drept "colectivitatea persoanelor care au aceeași origine etnică și care, în general, vorbesc aceeași limbă și au o tradiție comună" (după Dicționarul Academiei Spaniole Regale, în ediția din 1925)22. Analizând această teorie, Hobsbawm 23 susține că limba nu poate fi socotit elementul decisiv pentru a stabili limitele unei națiuni până în secolul al XIX-lea: "În perioada precedentă educației elementare
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fel ca grupurile etnice. Sociabilitatea umană s-ar baza pe trei principii: selecție de înrudire, reciprocitate și coerciție. Cu cat societatea este mai mare, cu atat mai importante sunt ultimele două. Dar, etnicitatea, rasa și casta se bazează pe descendentă comună. Astfel de grupuri provin din triburi care, legate prin relații de familie, se transformă într-o suprafamilie - grupurile etnice erau suprafamilii endogame, ce trăiau pe un anumit teritoriu. Invențiile culturale ale descendentei lineare și exogamia descendentei au permis extinderea modelului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
relații de familie, se transformă într-o suprafamilie - grupurile etnice erau suprafamilii endogame, ce trăiau pe un anumit teritoriu. Invențiile culturale ale descendentei lineare și exogamia descendentei au permis extinderea modelului primordial de organizare socială la comunități mari. Astfel, descendentă comună a fost parțial fictiva din cauza migrației, cuceririi și exogamiei. "La fel ca în grupurile de rudenie mai mici, înrudirea era de ajuns de reală pentru a deveni baza acelor sentimente puternice pe care le numim naționalism, tribalism, rasism și etnocentrism
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
puțin sute de mii de ani ca o extensie a selecției de înrudire". Cum era și de așteptat, Smith 32 respinge o astfel de concepție, arătând că ea confundă aparentă fizică și cultură și echivalează traiul împreună, miturile și experiențele comune cu endogamia preferențiala. El nu poate explica cum poate descendentă să mai fie un criteriu în comunități ce au suferit venirea elementelor alogene și cum poate fi descendentă un element de solidaritate în comunitățile mari unde membrii nu se întâlnesc
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Joshua Fishman 35, etnicitatea este un fel de a fi, a face și a ști: "Etnicitatea a fost întotdeauna trăită că un fenomen de înrudire, o continuitate în cadrul sinelui și al acelora care păstrează legătură dintre generații, cu strămoșii lor comuni. Etnicitatea este parțial trăită ca fiind "os din osul lor, carne din carnea lor și sânge din sângele lor". Însuși corpul uman este privit ca o expresie a etnicității și etnicitatea este de obicei simțită ca fiind înrădăcinată în sânge
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]