1,159 matches
-
Mai mult decât sigur, Dante nu a anticipat nici geometria neeuclidiană a lui Riemann, apărută în 1854, și nici relativitatea generală a lui Einstein, descoperire datând din 1916. Lumea cvadridimensională a lui Dante este rodul instinctiv al tentativei de a concilia cosmologia aristotelică cu viziunea creștină: văzutul și nevăzutul, materia și spiritul, curgerea timpului și veșnicia. H.-R. P. ia în consideație, în ciuda prăpăstiosului lor imaginar, desenele care de-a lungul veacurilor, au încercat să vizualizeze universul dantesc. Dacă e să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a barocului. Criticul de amplitudine europeană C. M. I. a abordat și fenomenologia sacrului. Schizomorfia teoretică heideggeriană a "gândirii" și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea calmă a "chemării" pascaliene a sacrului, aptă să concilieze neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra Ființei supreme asupra misterului Sfintei Treimi creștine. Această identitate o preluase C. M. I. din plasma nobilă, străveche, generoasă a familiei sale, înrudite cu poetul, medic ilustru "fără arginți" în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
moarte, ci numai viață, omul să nu aibă numai datoria de a se resemna, dar și dreptul la disperare; să aibă în general toate drepturile, inclusiv cel de a spera - iată cum ar trebui să arate un umanism care ar concilia rațiunea cu viața (dacă această conciliere este vreodată posibilă). Nimeni nu ar trebui să fie obligat nici să creadă, nici să nu creadă; credința care 'constrânge' nu este adevărata credință, ci tot o rațiune care se ignoră" (v. B. Fundoianu
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și o ramură a fizicii în care numai specialiștii au dreptul să se pronunțe. Cum Basarab Nicolescu este el însuși un cunoscător al domeniului, nu ne rămîne decît să-i dăm credit și să-l urmăm în încercarea de a concilia ireconciliabilul, și asta în ciuda presimțirii că între un iluminat bîiguind niște metafore pe care le poți interpreta oricum și o fizică în fața căreia nu mai poți îngăima în genere nimic, de vreme ce specialiștii ei au împins lucrurile dincolo de puterea noastră de
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
na Marta Petreu e o personalitate cu dimensiuni care, de obicei, nu se tolerează reciproc. D-sa e o poetă și o eseistă din spațiul chiar al filosofiei (pe care o și predă, de la catedră, studenților). Și aceste ipostaze se conciliază bine una cu alta, alimentîndu-se reciproc. Dacă mai adaug că d-na Marta Petreu este și redactorul șef al unei foarte bune reviste clujene, Apostrof, pentru care se zbate să obțină, de vreo șapte-opt ani, subvenții (și le obține!), căpătăm
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
și calcul, însă marea cinematografie nu se poate despărți de "nebunia" celui care a văzut idei și care le urmează pînă la capăt cu riscul de a sombra în neant. Într-un fel, festivalul IPIFF reprezintă un mod de a concilia cele două lumi, a producătorului și a regizorului, a căror întîlnire, uneori în una și aceeași persoană, face ca filmul să existe. }inînd cont atît de plusuri, cît și de minusuri, consider festivalul IPIFF din acest an o reușită mai
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
de meseria lui, conștient de necesitatea de a scrie. Dar Michčle Hechter preferă să rămînă o "veșnică începătoare". "Jeux et désespoir, justesse et inanité, clarté et flottement" - afirmă Barthes (citat și el de autoare) în Délibération "M.&M. story" le conciliază într-o poveste - deseori incomoda, cînd gravă, cînd jucăușa - a unchiului și a suferințelor sale din România deceniilor trei și patru și a ingenioasei sale nepoate, "made în France", sfîrșit de secol XX. Simona Brînzaru Michčle Hetcher, M&M, Ed
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
strict la abilitățile manuale. Artiști din generații diferite, cu interese și cu filosofii diferite, dar compatibili prin încercarea de a depăși stadiul chimico-fizic al materiei, orientări de multe ori divergente și limbaje care ar părea, văzute din goană, imposibil de conciliat, s-au întîlnit aici într-o tentativă unică: aceea de a spune ceva articulat și, dacă este posibil, cu sonorități propagate și dincolo de bancul de lucru. Prin acest spațiu s-au perindat, în cei opt ani de funcționare a galeriei
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
evită manifestările intolerante, excomunicatoare în relația cu larga, îmbietoarea varietate a înfățișărilor imanentului. Nu dislocări, ci integrări, nu confruntări, ci armonizări, nu exclusivisme ci complementarități sînt mișcările tactice ale poetului pe planul său sufletesc. Atitudinea păgînă și credința creștină se conciliază în adorația Totului, amestec al contrariilor ce-și descarcă tensiunea provocatoare de sciziuni morale și speculative într-o satisfacție a concordiei ultime, rezultantă a Creației solidare cu ea însăși. Măreața unitate a peisajului universal, în care se întîlnesc, la modul
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
impasibile bărcile,/ cu cele șase lame, sestriere,/ și cornul venețian la proră" (Poarta Paradisului). Un alt efect al poeticii universal aprobatoare, proprie autorului Umbriei, îl reprezintă cultura stilului. Dornic de-a reduce la minimum dizarmoniile existențiale, a dezamorsa turbulențele, a concilia contrastele, poetul mizează pe "formă" ca pe o cale specifică (estetică) a armoniei. Ieșind din gravitația factologică, din sfera brut emoțională, el interpune, așa cum arată Marin Mincu, între mărturia sa și realul periculos, un "tampon metafizic", un "căluș celest" care
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
a volumului. Adică o ediție care restituie în mare măsură parfumul limbii literare moldave, de sfârșit de secol XIX și început de secol XX, pe care Radu Rosetti o întrebuințează în aceste memorii. Regulile actuale ale limbii literare au fost conciliate cu formele vechi de limbă, de o manieră care s-ar putea să suscite comentariile lingviștilor și editologilor, dar care, la lectură, dă rezultate mai mult decât acceptabile. Avem în fața ochilor un text care, renunțând la toate elementele învechite din
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
ale realului însuși, ci felul în care artista îl percepe și îl reproiectează, cu alte cuvinte propria sa capacitate de a-i determina măreția și a-i înțelege vraja. Ochiul acesta, care hipertrofiază lumea, care transformă vederea în viziune, care conciliază umanul cu zoologicul și existența celestă cu cea pămînteană, este, pînă la un punct, ochiul copilului, al inocenței angelice în măsură să perceapă universul într-o singură perspectivă, cea afectivă, ierarhiile fiind stabilite exclusiv în funcție de puterea sentimentelor. Dar de la acest
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. Într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
întîmplă - cum se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
a vieții înseși. Cel care a creat această lume esențializată, acest teritoriu în care mugetul realității se amestecă lin cu ritmurile ideilor și cu vibrațiile adînci ale unor suflete utopice, adică fără loc, cel care a comprimat timpii convenționali, a conciliat adversitățile și a construit aici o realitate paralelă, o comunitate umană și culturală de sine stătătoare, a fost criticul și istoricul literar Dan Alexandru Condeescu, atît de abrupt plecat dintre noi, el însuși un spirit cumulard și tocmai de aceea
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
implo-zează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal și înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile cărnii cu parfumul ireal și casant al moaștelor.
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
Liviu Dănceanu "să nu încarce pre sine aceea ce nu poate purta" Dimitrie tichindeal (Fabule) 1. Mă întreb adeseori: cum se poate concilia interpretarea muzicii clasice cu cea a muzicii contemporane? Care sunt șansele unui interpret de a restitui în egală măsură și cu bune rezultate atît partiturile arondate tradiției muzicale, cît și pe cele din clasa trufandalelor autentice? Se aud tot mai
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
de multe ori la picioarele duhovnicului meu, înțeleptul părinte Vasile...") Evident, prietenul lui Bobîrcă, ascultînd-o, citează din evanghelia lui Ioan pasajul cu întrebarea lui Iisus "Care dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintîi piatră asupra ei". Totul se conciliază tacit și finalul vestește o împăcare dintre dr. Taifun și amantă lui, viitoare soție. Românul e, estetic, un eșec și criticii epocii n-au pregetat să o spună. Pompiliu Constantinescu găsea neizbutita eroina românului iar celelalte personaje perfect artificiale. În
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
care, în ultimii ani, au provocat adevărate explozii de entuziasm. Cu o treaptă mai jos, Ioan Groșan a reușit, cu romanul său plin de imperfecțiuni, să mențină activă emulația. Oricum, momentul e fast. Compozițional, cele două tradiții sunt greu de conciliat. Dacă, separat, fiecare dintre ele i-ar fi asigurat cel puțin un succes de stimă lui Alexandru Vlad, puse laolaltă, acestea îi complică serios misiunea. Subiectul în sine al Ploilor amare contează mai puțin. El e de altfel prins aproape
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
încercări de a construi formalisme matematice pe speze logice. Urmările eșecului au o tentă de resemnare grea: matematica nu provine în întregime din legile gîndirii. Bun, dar atunci de unde provine ea? Mario Livio se încumetă la un răspuns menit a concilia taberele: matematica e în parte plăsmuită și în parte descoperită, mai precis conceptele ei (logaritm, diferențială, funcție etc.) sunt invenția omului, dar relațiile la care trimit ele sunt reale. Altfel spus, matematica e pînă la un punct limbaj, dar mai
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
din podoabe ireale? / Figurile cu stări de portocale" (Împrejurul a toate e o urzeală...). Graiul își pierde impuritatea în suflul mistic, luminozitatea emană de-a dreptul din piept, chiar trupul se mîntuie, contopindu-se cu năluca aeriană a redempțiunii ce conciliază microcosmul cu macrocosmul. La un moment dat, versurile aproximează șansa unui Paradis secund: "Iată mă sting, sunt iubit / De făgăduiala galbenului ce invadează / Pămîntul, chiar și pe ascunsul ofidian. / Cuvîntul cu blîndețea se declină / În fără învățătura zilei. / Pe aici
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
acesta, „pe viu”, în concert, este cel semnat de compozitorul postromantic german Max Reger, anume Varițiuni și Fugă pe o temă de Telemann; este o elaborare componistică pe cât de amplă pe atât de savantă, în parte fastidioasă, o elaborare ce conciliază stilul monumental organistic cu scriitura pianistică de mare spectaculozitate. Tocmai acest aspect i-a reușit pe deplin pianistului Jerzy Sterczyński, un invitat al Institutului Polonez. Nu poți să nu observi, lumea solistului este dură, este captivantă; ...este singulară în felul
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
lucru pentru un tip de artist care și-a afirmat de la bun început independența de acțiune și curajul de a gîndi liber. Privit, însă, într-o perspectivă mai largă, pictorul nu poate fi definit doar prin vecinătăți autoritare. Chiar dacă el conciliază, într-un mod de multe ori surprinzător, pulsiunile jubilatorii, uneori cu o evidentă notă de frivolitate, ale picturii grigoresciene, cu melancoliile grele, cu acel freamăt al materiei vii și al geologiei înseși, din viziunea lui Andreescu, orizontul lui Luchian nu
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă este proiect, glosă pe marginea unui
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
evoluției simfonic concertante. Fapt rar întâmplat în viața noastră de concert, la distanță de doar câteva luni, pianistul Csiky Boldizsàr jr. reia Concertul în fă diez minor de Alexandr Scriabin, mai întâi la Radio, apoi la Filarmonica bucureșteana; o face conciliind sentimentul romantic al comunicării cu introspecția calmă, revelatoare a unor nebănuite zone de muzică, de spiritualitate. Referindu-mă la oaspeții sosiți de peste hotare, nu exagerez afirmând că evoluția pianistului Andrei Vieru se înscrie în zona interesului major pe care-l
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]