30,218 matches
-
să-l întâlnească și, înainte de a se întoarce acasă, are un vis în care fostul său profesor din Genopolis, Napocos, persiflează tragicomica dorință a Moșului de a reface, simbolic (cu ajutorul unui fier de plug) legătura dintre propria țară și Europa, condamnând totodată lașitatea și nepăsarea Occidentului. Semnificația visului e cât se poate de clară, pecetluind destinul celor doi eroi. În ultima parte, cuplul Candid-Olimpia se destramă, evenimentele se precipită aducând moartea Olimpiei și încarcerarea în scopuri de "reeducare" a lui Candid
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la o tăcere definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți suntem martori și acuzați în același timp". Frecvența elementelor
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
nu crede nici el, în principiu, în pedepsele aplicate jurnaliștilor, dar, pe de altă parte, nu crede că dacă un ziarist care folosește actuala legislație are cîștig de cauză împotriva unui ziarist care îl insultă, sub pretextul polemicii, cîștigătorul trebuie condamnat de presă. Insulta, indiferent de unde ar proveni, e o afacere de drept comun în care persoana insultată are drept să ceară daune. Insulta între ziariști nu trebuie confundată cu polemica, fiindcă altfel, cum din păcate se tot întîmplă, orice insultă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
Universul, iar mai tîrziu, în 1927, n-a sprijinit - cum i-o ceruse - ziarul său ci Adevărul și Dimineața, rivalele sale. În perioada neutralității a fost de partea lui Take Ionescu care cerea intrarea imediată în război de partea Antantei, condamnînd atitudinea bine cumpănită a lui Ion I.C. Brătianu, premierul, care a așteptat momentul favorabil și, mai ales, încheierea unor tratate politice și militare favorabile nouă. De altfel, mai tîrziu, în aceste memorii, Stelian Popescu l-a criticat pe Brătianu, acuzîndu-l
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
mai revenit. Spuneam mai înainte că Universul a apărat, totdeauna, cauzele cele mai retrograde. Și amintesc că, în 1936-1937, cînd N. Iorga a pornit campania împotriva pornografiei în literatură, Universul a spus imediat prezent, publicîndu-i lui Brătescu-Voinești oribile articole ce condamna drumul pe care a apucat literatura română. Atunci, în 1936, cînd campania denigratoare era în toi (și Universul, desigur, se afla la post în primele rînduri), E. Lovinescu, într-un răspuns la o anchetă a ziarului Credința, declara: Chiar dacă s-
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
fost în interbelic o tribună a reacționarismului xenofob, neavînd adversari decît în tabăra democrației autentice. Era, deci, firesc, ca imediat după 23 august 1944 Stelian Popescu să fie dat în judecată ca vinovat pentru dezastrul țării. A fost judecat și condamnat în contumacie. Avusese prevederea să plece la vreme în Elveția. S-a pus la adăpost de pedeapsă dar nu și de moarte, soția fiindu-i otrăvită de o noră, exercitînd și asupra lui tentativă de asasinat. A consemnat, se pare
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
a unei nesiguranțe personale care nu te lasă să-ți găsești locul, obligîndu-te mereu să-l cauți sau să-l inventezi. În eseul ei publicat imediat după război, Arendt deplîngea soarta dezrădăcinaților, socotindu-i victime ale acestei vremi agitate, inși condamnați pe vecie să se simtă înstrăinați și neîntregi. Iată, însă, că acest secol se încheie în plină ascensiune a unui fenomen care promite să elimine din dicționare concepte precum exil sau dezrădăcinare: Internetul. Lumea virtuală a World Wide Web-ului
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
rău. Înțelege că nu se poate: Regele Leopold nu e numai de Saxa-Coburg, ci e și căsătorit cu LuisaMaria de Orleans, care nu e alta decât fiica lui Ludovic Filip, cel împotriva căruia s-a ridicat Napoleon, care l-a condamnat pe Napoleon, a fost alungat de Napoleon; e familia cea mai dușmană Bonaparților ! Înțeleg că nu se poate, doamnă; asta înțeleg și vă dau cuvântul meu că voi respecta. Altceva nu înțeleg, însă, și vă mărturisesc dumneavoastră care ați recunoscut
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
tot vorbit îndelung. Adevărul este că adevărații conducători ai acestei greve au fost alții (D-tru Petrescu, Const. Doncea, Ilie Pintilie, Gh. Vasilichi). Dar undeva, cu roluri mediane, a fost, negreșit, și Gheorghiu-Dej. Judecat într-un proces la Craiova, Gheorghiu-Dej e condamnat la 12 ani închisoare, alții la și mai mulți ani. La puțină vreme după proces, Cominternul organizează evadarea principalilor lideri ceferiști (Doncea, Petrescu, Vasilichi) care ajung în U.R.S.S., de unde (după ce fuseseră și în brigăzile din Spania) se reîntorc, în
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
zvonului despre paternitatea ei incertă?), punîndu-i piedici în calea căsătoriei ei cu cîntărețul Grigoriu. Autorul (care nu-l agrea pe Ion Gheorghe Maurer) știe că prietenia lui Gheorghiu-Dej cu acest personaj înalt n-a fost decît una politică. Și îl condamnă pentru rolul lui, de conivență cu Bodnăraș, de a-l fi propus pe Ceaușescu, în 1964, la moartea lui Dej în cea mai înaltă demnitate de partid. Singurele merite reale ale lui Gheorghiu-Dej, elogiate mult de autor, sînt inteligenta stratagemă
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
căruia i-a plătit cu "sînge intelectual", cu sîngele operei sale ce a rămas incompletă și schiloadă, altă dată în calitate de procuror lucid și calificat al aceluiași hidos sistem căruia îi cunoștea tarele dinăuntru, deci mai bine decît alții. Să-l condamnăm sau să-l absolvim? Dificilă problemă. Nici una din aceste atitudini n-ar putea fi susținută pînă la capăt. Titus Popovici - Disciplina dezordinii, Ed. Mașina de scris, București, 1998, 320 pag., prețul 25.000 lei.
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
împotrivă, suntem farisei până la capăt dacă interesele o cer. Înjurăm o instituție la care, după un timp, ne depunem CV-ul de angajare sau de la care tocmai am demisionat. Și toate acestea noi le știm prea bine. De aceea suntem condamnați la o eternă suspiciune. Rezistăm prin suspiciune: cârcoteală, prudență cu morgă, prețioasă reticență. Există nervi! Dar ne facem că nu știm de unde atâta încordare.
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
vorbești... -Nici antrenorul Victor Pițurcă. De fapt, domnu' preten, e o derută generală... Doar miile de FNI-ști chemați din toată țara la Tribunalul din București au priceput, în sfârșit, ce e aceea batjocură și implorările Ioanei Maria Vlas să fie condamnată... Vitează femeie! Da' nu la nivelul celor doi parlamentari care, în noaptea de 29/30 martie - după cum reiese dintr-un reportaj televizat - s-au gândit să pună bazele legii prostituției pe Strada Mătăsari din București. Nobilă și realistă intenție, doar
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
greu sau imposibil de contestat: televiziunea ne aduce și o mulțime de vești bune, nu doar despre accidente, capturări de rețele mafiote, incendii, crime, violuri, arestări zgomotoase în lumea interlopă, descoperiri de fraude pentru care, în alte țări, vinovații sunt condamnați inclusiv la moarte, consecventa și cumplita luptă teoretică anticorupție ș.a. Veștile bune și foarte bune ar putea fi creșterea prețurilor, creșterea accizelor, care ne apropie tot mai mult de UE... -...Și scăderea nivelului de trai, mă completează Haralampy... -Scuză-mă, îi
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
trebuie să acționăm astfel încât să nu se ajungă să fie regretat chiar și de oamenii cinstiți. Cel mai sigur și mai eficient criteriu în distingerea celor bune de cele rele este să te gândești ce ai aprobat și ce ai condamnat sub domnia altui principe. Nu ne aflăm în situația altor popoare guvernate de regi unde familia domnitoare constituie stăpânii, iar ceilalți sclavii, ci tu vei guverna asupra unor oameni care nu suportă nici-o servitute totală și nici-o libertate fără margini
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
să mă înjure și să mă împroaște cu noroi. Nu m-am ostenit să le răspund. Între timp văd însă că lucrurile au luat amploare. Intelectualitatea română, fidelă liniei trasate de Le Monde și de New York Times se înghesuie să condamne pro-americanismul și pe actualul președinte american îndeosebi, clamînd sus și tare credința sa într-o (iluzorie de fapt) "viziune europeană". (Un exemplu deosebit de rizibil am găsit într-un obscur mensual unde un traducător de spaniolă repeta papagalicește divagațiile bătrînului anti-american
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
opoziției, uneori isterice, împotriva ei. Comunitatea internațională se află incomparabil mai sănătoasă și mai calmă mulțumită vrednicei și curajoasei acțiuni a administrației George Bush. Dar nu am ajuns la sfîrșitul listei mele de motivații. Aceeași administrație Bush se vede violent condamnată de materialiștii maniaci ai eurocrației și de cohortele lor din mediile de comunicare. "Vinovăția" constă în recunoașterea deschisă a valorilor religioase ca parte a unei societăți normale și sănătoase. A elimina astfel de valori din configurația vieții publice li se
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Arestarea lui Iacobov și obligarea marilor datornici de a-și plăti de îndată taxele sunt mai importante prin semnalul pe care-l transmit decât prin eficiența lor. Nu-mi fac iluzii că-l vom vedea prea curând pe "baronul RAFO" condamnat la ani grei de închisoare. Suntem, doar, în România, țara unde minunile țin trei zile. Și nici bugetul nu se va însănătoși brusc dacă domnul Sârbu de la Pro Tv își va plăti datoriile acumulate în cinematografie. Cu atât mai nefericită
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
în somn, îngerii nopții venit-au perechi/ Cu vorbe m-au biciuit, m-au judecat/ ești vinovat, ești vinovat, vinovat". Acești îngeri negri, damnatori așadar "aveau în ochi lacrimi pietrificate și reci". Ei clamează: "Ești vinovat. Pe veci/ m-au condamnat". Vina sa, a fi sărăcit cerul de raze se înscrie în domeniul creativității, cu ceea ce artistul își propune și ce realizează, față de înălțimea țintelor. De altminteri, oscilația între absolut și relativ, între termenii abstracți și alții de imediată materialitate generează
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
între aceste perioade. De aceea e necesară și vocea naratoare, care la început pare omniscientă, apoi se mulează pe evenimente pe măsură ce ele sunt descoperite. Narațiunea se țese în jurul lui Mathilde (Audrey Tautou), al cărei logodnic, Manech (Gaspard Ulliel) a fost condamnat la moarte pentru automutilare. El și alți patru soldați, vinovați de aceeași crimă, au fost lăsați pe zona de front dintre tranșeele franceze și cele germane. Cu ajutorul unei cutii care conține obiectele și scrisorile celor cinci soldați, Mathilde, convinsă că
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
vrăjitoare, o Circe. Theodor Adorno o consideră un monstru, Richard Strauss vede în ambițiile și performanțele estetice ale Almei doar expresia complexelor de inferioritate ale unei "muieri cu toane". Scriitoarea Claire Goll credea că cine se căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
totală și radicală. Dintre opiniile sale politice, cel mai ciudat sună astăzi cele despre situația evreilor. Caragiale nu credea în 1900 în probabilitatea unei reușite a mișcării sioniste, pentru că "nu e acum vremea de a se fonda națiuni" (p. 98). Condamnă "exclusivismul evreilor" și propune ca soluție "complecta lor fuzionare cu celelalte popoare, renunțând cu desăvârșire la solidaritatea lor internațională" (p. 100). Îl neliniștește faptul că "ura contra evreilor e la noi foarte mare" (p. 105). Acest "antisemitism acut" (p. 107
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
ceea ce el scrie într-un gen sau în altul. Fie că scrie poezie propriu-zisă ori parodie, evocare sau reportaj, pastilă jurnalistică sau analiză politică, textul său este veșnic ispitit să evadeze din captivitatea evenimentului concret de la care pornește și irepresibil condamnat la o contemplație amplă, care privește resorturile adînci ale speciei și nu cazurile individuale, ceea ce, la prima vedere, ar plasa totul în spațiul înalt al unui umanism sever, adică încărcat de nenumărate responsabilități. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
valoare pe care i-o poți face unei scrieri al cărei autor, trăind încă, i-ar mai putea, prin "alegerile" lui, aduce deservicii, este să o recitești și să găsești altceva (bun sau rău) de spus. Să fie, atunci, criticul condamnat la inconsecvență? Chiar la fățărnicie? Nici pe departe. El nu poate rămîne, se vede, fidel unor "sisteme", ele însele în schimbare, decît cu riscul de-a nu mai ieși din cutumele tinereții, ca Maiorescu, bătrîn, citindu-l, cu delicii, pe
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
o turmă Și-nseamnă chiar pe biciul său Câți au căzut în urmă. Versurile nu devin mai bune, dar concentrarea atenției asupra convoiului culcat în câmp, "făr-adăpost nici foc" dă demnitate povestirii - deși ideea că atâția oameni laolaltă se vedeau condamnați la "moartea albă" pare curioasă chiar pentru un imperiu terifiant; te întrebi cum de putuseră ajunge până acolo și de ce acela era neapăratul punct terminus. Rămâi visător la gândul că Lenin și Stalin, surghiuniți și ei în Siberia, la începutul
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]