4,850 matches
-
tot felul (fără 84 granițe certe între toate aceste categorii). În aceste condiții deja clar explicate, ne sculăm zilnic la aceeași oră, ne ducem zilnic la același tramvai sau autobuz, ne întâlnim cu aceiași oameni, semnăm la aceeași oră o condică de prezență, ne cufundăm în aceeași muncă stupidă, și seara, la aceeași oră venim acasă, pe același drum.... Aici am remarcat însă un lucru nostim și interesant. La fiecare oră, strada arată altfel, apar și circulă mereu alți oameni, dar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
capul nostru dacă l-am fi avut la momentul acela pe umeri, de am conchis ambele grupe să plecăm de la orele de lucrări practice. Pe nivelul anului nostru, anul II de studiu, fuzionau două semigrupe, existând în felul acesta două condici studențești de prezență. O condică asigura și verifica prezența pe geografie-franceză, unde numărul colegilor era precumpănitor și responsabil era colega noastră Nina Ungureanu Sava, iar cealaltă condică reunea specialitățile secundare engleză, germană, rusă, iar responsabilitatea îmi revenea mie. Nici nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fi avut la momentul acela pe umeri, de am conchis ambele grupe să plecăm de la orele de lucrări practice. Pe nivelul anului nostru, anul II de studiu, fuzionau două semigrupe, existând în felul acesta două condici studențești de prezență. O condică asigura și verifica prezența pe geografie-franceză, unde numărul colegilor era precumpănitor și responsabil era colega noastră Nina Ungureanu Sava, iar cealaltă condică reunea specialitățile secundare engleză, germană, rusă, iar responsabilitatea îmi revenea mie. Nici nu mai știu ce-a fost
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nostru, anul II de studiu, fuzionau două semigrupe, existând în felul acesta două condici studențești de prezență. O condică asigura și verifica prezența pe geografie-franceză, unde numărul colegilor era precumpănitor și responsabil era colega noastră Nina Ungureanu Sava, iar cealaltă condică reunea specialitățile secundare engleză, germană, rusă, iar responsabilitatea îmi revenea mie. Nici nu mai știu ce-a fost, cum a fost de fapt și ce anume a declanșat decizia noastră comună. Un lucru însă rămâne cert, era într-atât de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bă nățene, ediția 1975, cartea Corei Irineu, cititorul află multe detalii despre activitatea lui Costică Beldie. În jurnalul publi cat cu acest prilej, Cora notează: „Zile de Crăciun, vacanță, sărbători. Beldie nu a lipsit de la biroul cu coviltir, de la conturi, condici, corespondență. Tipografia «Reformei Sociale» e pe mâini părin tești. Averea lui n-ar putea s-o Îngrijească cu mai multă inimă... Directorul și inițiatorul Întreprinderii «C. Beldie» are o leafă de abia patru mii, când un lucrător de rând nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu și în cazul meu, care sunt pasionat de cuvinte - citesc dicționarul ca pe o carte de basme...): Așadar este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu și în cazul meu, care sunt pasionat de cuvinte - citesc dicționarul ca pe o carte de basme...): Așadar este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca să se scuze de a nu putea să ne vedem în ziua aceea. Urma să mai luăm legătura și să stabilim o altă zi, oarecare. Luni dimineață, fiind om al muncii, Mihai se duse la Institutul de Artă să semneze condica, cu atât mai mult cu cât primise acasă un telefon din partea lui Oprescu, care voia să-l vadă pe la o anumită oră. Plecă pe jos pe Calea Victoriei, institutul funcționând în cadrul Muzeului de Artă. Intră în biroul său, dar, când dădu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuia să mai aștepți pe puțin o săptămână. Trocul se petrecea la farmacia spitalului - în zona neutră dintre oraș și spital -, unde lipseau medicamentele, feșile sau leucoplastul, dar mișunau sârbii, polonezii și ungurii cu consumabile. Când primeam telefonul cu parola „condică“ (ăsta era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din stație și spre cei ce se înghesuie la scara unui autobuz, mă duc să-l văd de cinci ori. Salut! Mă grăbesc și eu să prind un loc pe scară. Nu toți au șefi ca al tău, să lase condica de prezență să stea la intrarea în secție toată ziua... Petre și Cezara se așază pe marginea trotuarului, taman bine unde oprește următorul autobuz. Șuvoiul de oameni i-a prins și i-a împins pe scară. În autobuzul gol au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bărbații din fața porții, încă nehotărîți, și întind legitimația portarului, care mă salută cu "să trăiți, dom' inginer!", apoi intru. Grăbesc pasul pe aleea centrală, traversez prima cale ferată a combinatului și ajung la secție. Pe măsuța instalată la parter găsesc condica de prezență. O semnez, semnez și pentru plecare la ziua de ieri, pun ora de plecare, iar la rubrica cu ora de sosire azi sînt tentat să trec, ca de obicei, șapte treizeci, dar mă opresc, mă uit la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tu" și "măi" nu-și mai scoate subalternii. Vin normal, odată cu tot personalul, îi răspund. "Normal"... Azi, spre exemplu. Șapte jumătate. Da... șapte jumătate. Vedem noi. Bagă mîna sub birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Condica de prezență și tovarășul Ștefănescu! ordonă inginerul-șef. Da, răspunde secretara, închizînd ușa. Aaaa..., mă dumiresc eu, a avut autobuzul pană de motor și-am ajuns la poartă după șapte jumătate. Vedem noi. Dacă în condică ora sosirii e trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bagă capul pe ușă. Condica de prezență și tovarășul Ștefănescu! ordonă inginerul-șef. Da, răspunde secretara, închizînd ușa. Aaaa..., mă dumiresc eu, a avut autobuzul pană de motor și-am ajuns la poartă după șapte jumătate. Vedem noi. Dacă în condică ora sosirii e trecută tot "normal", cu mîna mea îți semnez retrogradarea! Don Șef intră în birou după ce bate de două ori la ușă. M-ați chemat? întreabă. Sigur, îl măsoară cu privirea inginerul-șef. Inginerii din subordinea dumitale, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aș pune pe eroul meu să-i spună individului să-și încheie cei doi nasturi descheiați: unul la cămașă și unul la pantaloni... Ei, și-acum, zice plin de fericire inginerul-șef, umflîndu-și pieptul cînd secretara îi pune în față condica de prezență, să vedem ce sancțiune dăm... În timp ce inginerul-șef răsfoiește condica de prezență, eu arunc o privire spre Don Șef; cred că și el se simte la fel ca mine. În ceea ce mă privește, am devenit insensibil, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cei doi nasturi descheiați: unul la cămașă și unul la pantaloni... Ei, și-acum, zice plin de fericire inginerul-șef, umflîndu-și pieptul cînd secretara îi pune în față condica de prezență, să vedem ce sancțiune dăm... În timp ce inginerul-șef răsfoiește condica de prezență, eu arunc o privire spre Don Șef; cred că și el se simte la fel ca mine. În ceea ce mă privește, am devenit insensibil, dar pentru Don Șef chiar că mi-e ciudă. O nulitate profesională, cum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
A notat aici ora exactă la care a venit: șapte cincizeci. Bravo, Vlădene! îmi strigă. Asta te-a salvat de retrogradare, îmi place să fiu principial. Ți-am spus doar că vreau să văd mai întîi ce-ai scris în condică și-apoi să iau o hotărîre. Așa că, îl amenință cu creionul pe Don Șef, tovarășe Ștefănescu, îi faci lui, mă arată cu creionul, un referat de penalizare cu cinci la sută din salariu pentru luna în curs. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefonul și se ridică furios de pe scaun: Porcul dracului! Îmi țipă de parcă i-aș fi servitor. Uită că acum vreo zece ani era și el printre cei ce transformaseră cîteva camere de oaspeți ale uzinei în alte minuni, unde "semnau" condica de prezență cîteva salariate... Se apropie de mine și mă întreabă pe un ton calm, semn că are o mare putere de stăpînire de sine: Spuneți-mi, vă rog, aveți treabă cu mine? Nu, cu doamna Cristescu, precizează fata cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trebuia să ajungă azi pe masa Biroului Executiv, pentru a mi se aproba o nouă garsonieră, a fost rătăcit din indicația șefului Serviciului administrativ, un prieten de-al lui Teodoru de pe vremea cînd "patronau" o cameră de oaspeți, unde semnau condica un fel de salariate ale combinatului. Asta iar n-o mai știi! În schimb, știi altele... A avut grijă Teodoru să te prelucreze, să-ți argumenteze că nu-s de nici un viitor, să-ți spună că, făcîndu-mi-se mereu șicane, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
este. Îi aud pe cei doi copii, în sufragerie, pufnind în râs în surdină, și sunt singură; e o singurătate enervantă pe care ceilalți o tulbură și o sporesc cu prezența lor; și la școală sunt singură; mă îndrept spre condică, îmi scriu numele ca și cum literele ar fi strigăte de chemare prin necunoscut; în clasă, chiar în momentul când explic cel mai bine, amintirea ta și imensitatea singurătății mele îmi taie răsuflarea; când mă întorc, nu știu, odată ajunsă acasă, ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În Ciocoii vechi și noi, și anume chir Costea Chiorul, „evreu de origină, dar trăit și naturalizat printre fanarioți”, care-i „Împrumuta pe toți junii [boieri], luându-le dobânzi nespuse” <endnote id="(657, p. 57)"/>. Pe la 1700, de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc - „neguțător frânc”, Hagi Dovleg, David
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
problemă. De unde știi că e vrăjit și nu e pur și simplu ceva ce trebuia să i se întâmple, și dacă, să zicem, că ai stabilit că e vrajă, cum reușești să o rupi? „Toate vrăjile sunt scrise în niște condici mari. Totul. Numele, prenumele persoanei, data de naștere, suma care s-a dat, și ce s-a dorit să se întâmple: să piardă bani, să se certe cu soția, să facă nu știu ce boală... totul, absolut totul este scris acolo. Nici
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în prăvălia lui Haim care vindea pâine, covrigi, halva și alte bunătăți. Pâinea caldă, atunci scoasă din cuptor îl făcu pe Costache să aleagă patru pâini calde și zece covrigi pentru copii spunându-i lui Haim să-l treacă în condică că nu are bani la el. De altfel Haim îl cunoștea bine, adesea Costache îi transporta cu căruța marfă pe la târgurile din Plopana, Puiești și Negrești și-l aproviziona cu făină albă de calitate adusă de la Vaslui. îi trecu prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de profesorul de istorie, de la Facultatea de Istorie Iași, d-l Mihai Cojocariu. M-am adresat și secretariatului Mitropoliei din Iași dar nu am primit nici un răspuns. Este regretabil că la conducerea comunei nu se găsește un registru, măcar o condică în care să se fi însemnat evenimentele cele mai importante de la 1546 cu numele primarilor, a sătenilor fruntași și alte activități deosebite petrecute pe aceste locuri. Sper să se găsească un hlipicenar care să refacă sau chiar să înceapă să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de profesorul de istorie, de la Facultatea de Istorie Iași, d-l Mihai Cojocariu. M-am adresat și secretariatului Mitropoliei din Iași dar nu am primit nici un răspuns. Este regretabil că la conducerea comunei nu se găsește un registru, măcar o condică în care să se fi însemnat evenimentele cele mai importante de la 1546 cu numele primarilor, a sătenilor fruntași și alte activități deosebite petrecute pe aceste locuri. Sper să se găsească un hlipicenar care să refacă sau chiar să înceapă să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
aproape suspect, ,,lumea calică", precum mă blagoslovea o minunată de femeie, bunica mea, care îmi remarcase această ciudată curiozitate, de a mă interesa omul și animalele, tot ce este viu la urma urmei. Nu am rămas un ins uitat printre condicile incluzând pe oropsiții lumii -, am rămas lângă aceste ființe, am spus, din slăbiciune. Nici măcar din pasiune științifică o, ce cuvânt măreț! eu am rămas, probabil, între uneltele, oameni și sufletele în care am trăit o viață, din cauză că nu am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]