4,535 matches
-
Editura Universitaria, 2009; este directorul Centrului de Studii ale Relațiilor Internaționale de la Universitatea din Craiova; preocupări de cercetare În următoarele domenii: instituția monarhiei constituționale, relațiile internaționale În secolele XIX-XX, diplomația românească și europeană, partidele politice În epoca modernă. Rudolf Dinu: conferențiar universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București; doctor În istorie cu teza Raporturi italo-române În cadrul Triplei Alianțe 1888-1914; bursă de cercetare Nicolae Iorga (Venezia, Roma, 1999, 2000), bursă oferită de Ministerul Italian al Afacerilor Externe (Roma, 2005, 2009
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
cu premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române (2005); Pe urmele lui Marx. Studii despre comunism și consecințele sale (2005); Mănuși albe, mănuși negre. Cultul eroilor În vremea dinastiei Hohenzollern (2007); domenii de interes: istoria istoriografiei, istorie culturală, istorie recentă. Gabriel Moisa: conferențiar universitar doctor În cadrul Departamentului de Istorie al Facultății de Istorie, Geografie și Relații Internaționale, Universitatea din Oradea și muzeograf la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, Secția de Istorie; secretar de redacție al anuarului Crisia al muzeului orădean și al publicației
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
a participat la numeroase conferințe, seminarii și școli de vară În Europa și America de Nord; este autorul cărții Republica Monarhică: Aportul Familiei Regale la integrarea euro-atlantică a României, Iași, 2009; domenii de interes: istorie recentă, relații internaționale, teorie politică. Sergiu Musteață: conferențiar universitar doctor la Facultatea de Istorie și Etnopedagogie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; stagii profesionale la Dumbarton Oaks. Reasearch Library and Collection, Washington, DC (2010); Universitatea din Maryland, SUA (bursier Fulbright, 2007), Römisch-Germanische Kommission des Deutschen
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
1943-1951), va absolvi, în 1957, Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, devenind profesor la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (până în 1960), apoi asistent la Institutul Pedagogic din București, din nou profesor la câteva licee bucureștene (1969-2000) și, înainte de pensionare, conferențiar la Facultatea de Teologie a Universității „Valahia” din Târgoviște. Este doctor în filologie, cu teza Fundoianu-Fondane în literatura română și franceză, susținută în 1974 la Universitatea din Timișoara. Colaborează la „Cercetări de limbă și literatură” (Oradea), „Interferențe”, „Limbă și literatură
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
orașul natal, cursul secundar la Ploiești și Buzău, iar studiile universitare la Facultatea de Drept a Universității din București, unde în 1921 își susține licența, iar în 1927 doctoratul în drept. A profesat avocatura și a fost, concomitent, asistent (1928-1938), conferențiar (1938-1942), profesor (1942-1947) la Catedra de drept constituțional și administrativ de la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale. Înalt demnitar sub guvernarea antonesciană, e suspendat din barou în 1945. După 1948 va fi contabil la Șantierul TCH-Titu, profesor la Cooperativa
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
București și la Liceul Internat din Iași, secția modernă, absolvind în 1914. Urmează Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie din București. Își susține doctoratul în drept și științe politice și economice la Paris, în 1927. Magistrat (1926-1948), conferențiar la Catedra de istoria doctrinelor sociale de la Facultatea de Drept bucureșteană, funcționează și ca profesor titular la Școala Superioară de Război, la Academia de Arte Frumoase și la Școala de Științe de Stat, unde a predat cursuri de economie politică
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
TAMAZLÂCARU, Andrei (22.XII.1940, Greseni, j. Ungheni), folclorist. A studiat la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1964-1969), fiind cooptat la Catedra de folclor a Conservatorului (1969-1979), unde ajunge conferențiar. A activat și la Casa de Creație Populară din Chișinău (1979-1990) și a condus ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”. Pentru lucrarea colectivă Cât îi Maramureșul (1993) i s-a decernat Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române. T. culege folclor literar și muzical
TAMAZLACARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290045_a_291374]
-
volum, fiind precedate de o scurtă prezentare aparținând lui A. D. Xenopol. Unele păreri în probleme de artă și literatură sunt cuprinse în conferința, tipărită într-o broșură, Geniul și talentul în artă (1881). După o disociere între „geniu” și „talent”, conferențiarul își mărturisește atașamentul pentru arta ca „reprezentațiune a idealului”, deslușit în „formele naturei”, forme care nu trebuie niciodată copiate întocmai. Menirea frumosului este de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un maiorescian și un adept al
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
profesor la Liceul de Fete și la diverse școli, iar din 1954, la reintroducerea limbilor străine în învățământul superior, asistent de franceză la Institutul Agronomic, apoi, din 1956, lector la Universitate. În 1964, în urma recunoașterii doctoratului obținut în Franța, devine conferențiar. Din 1966 i se încredințează, în calitate de profesor, organizarea Catedrei de limbi romanice de la Facultatea de Filologie, recent înființată, a Universității din Timișoara, unde rămâne până la pensionare (1974). Va mai funcționa la universități particulare din același oraș în 1991-1992 și în
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
ca asistent asociat la Universitatea „Ovidius”, devine lector în 1997 la Colegiul Universitar de Institutori - Birotică din cadrul aceleiași universități, an în care își susține și doctoratul, cu tema Fenomenul Baudelaire și poezia română modernă, sub conducerea lui Constantin Ciopraga. Promovată conferențiar, din 2002 este director al Departamentului de limbi moderne pentru facultățile nefilologice al Universității „Ovidius”. Începe să publice în 1980 articole și interviuri de vacanță la ziarele „Litoral” și „Dobrogea nouă”, dar și la revista „Tomis”. Va mai colabora cu
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
apoi consilier juridic. La București va absolvi Liceul „Gh. Șincai” în 1957 și Facultatea de Filologie în 1962. Obține titlul de doctor în filologie în 1976, cu teza Conceptul de specific național. Va lucra în învățământul universitar, din 1991 fiind conferențiar la Catedra de teoria literaturii a Facultății de Litere bucureștene, unde în 1997-1998 și din 2001 funcționează și ca prodecan. În iulie 1998 este numită membru în Consiliul Național al Audiovizualului. Debutează în 1965, la „Contemporanul”, cu un articol despre
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
și presa. Recrutarea se făcea dintre „militanții” având deja o formație ideologică, absolvenți - de preferință - ai unei școli de partid. Absolvenții deveneau apoi directori sau profesori în școli de partid regionale, redactori în presa de partid și ideologică, profesori și conferențiari la catedrele de științe sociale din învățământul superior. La finele anului 1950, peste 40 000 de persoane au fost astfel „promovate” în posturi-cheie, după ce au urmat diferite școli de îndoctrinare (Ioan, 1992). Tot acest proces s-a amplificat apoi, s-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a recrutat: Muscel 8. Studii generale sau de specialitate școala elementară: 1909-1912. Liceul 1918-1928 (întrerupt studii 1924-1926) Universitatea din Cluj: 1929-1934. Licențiat Universitatea din Cluj 1934-1939 (ani de specializare) Diplomă de doctor în etnografie 9. Profesia de bază (ocupația) semnatarului: Conferențiar de etnografie la Universitate 10. Cât timp a lucrat în profesie: din 1930 Funcțiile deținute de la începutul activității profesionale, inclusiv întreruperile din cauza serviciului militar sau concentrări: Oficiul P.T.T. Cluj 16.03.1922 - 31.08.1922 impiegat Primăria Municipiului Cluj 15
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
12.1928 - 31.05.1929 învățător Muzeul Etnografic Cluj 01.10.1929 - 01.03.1940 preparator - șef lucrări Institutul Central de Statistică București 01.04.1940 - 31.03.1943 șef serviciu Facultatea de științe Iași 01.03.1943 - până în prezent conferențiar 11. Dacă mai deține funcții și la alte întreprinderi sau autorități: - 12. Ce limbi cunoaște: franceza, germana, italiana 13. Din ce partid face parte: - 14. Stagiul în partid: - 15. Din ce partid a făcut parte în trecut: - 16. Din ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cine l-a recomandat în societate: prof. Romulus Vuia 30. Pe cine cunoaște în societate: prof. Janrenaud Pierre (Iași) 31. Persoanele care-l cunosc în decursul activităților (școlar, militar, profesional, politic): D. Gavrilă, președinte al sindicatului învățământ Cluj Valer Butură, conferențiar la Universitatea din Cluj Semnătura I. Chelcea Data: 19.01.1951. Domiciliat în Iași Str. Xenopol Nr. 1 B. Actele oficiale din dosarul de personal Atestarea studiilor și ruta profesională, prin acte oficiale, precum diplomele, certificatele și, după caz, cartea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Transilvaniei, legat de catedra de Etnografie dela Cluj.- Ajuns șef de lucrări cu vechimea de aici, am trecut la București ca șef de cercetări etnografice în cadrul Institutului Central de Statistică, de unde apoi am fost chemat, în baza activității mele etnografice, conferențiar de Etnografie la Universitatea din Iași, unde printre alte scopuri ale mele a fost și acela de a da Moldovei un Muzeu Etnografic, în care să se oglindească fidel modul de producție bazat pe mijloace de producție a poporului român
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contra URSS, acest articol a fost retipărit. Dar, recunosc, eu trebuie să muncesc mai înainte în acestă direcție.- Ca prieteni menționez două nume: Ioan Gavrilă dela Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Pare-mi-se secretarul Sindicatului Înv. Superior Cluj.- Valeriu Butură, conferențiar de Geografie Regională, Universitatea din Cluj.- I. Chelcea, conferențiar de Etnografie, Univ. Iași.- Autobiografiile din dosarul de personal (A.d.p.) se încadrează în tipul biografiilor oficiale provocate (curriculum vitae). Nefiind spontane, ci, dimpotrivă, obligatorii, nu se mai pune problema de ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
eu trebuie să muncesc mai înainte în acestă direcție.- Ca prieteni menționez două nume: Ioan Gavrilă dela Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Pare-mi-se secretarul Sindicatului Înv. Superior Cluj.- Valeriu Butură, conferențiar de Geografie Regională, Universitatea din Cluj.- I. Chelcea, conferențiar de Etnografie, Univ. Iași.- Autobiografiile din dosarul de personal (A.d.p.) se încadrează în tipul biografiilor oficiale provocate (curriculum vitae). Nefiind spontane, ci, dimpotrivă, obligatorii, nu se mai pune problema de ce erau scrise. Când sunt folosite ca sursă de informații
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
găsit, sub acest raport, nici un fel de realizare, nici un băț de chibrit, nici o carte). Înfăptuirile noastre ar fi luat o amploare și mai mare, dacă spiritul îngust de catedră al profesorului Gheorghe Năstase n-ar fi stat piedică. Eu eram conferențiar (și sunt). Conferința era la catedra dlui profesor. Dsa avea credința - îi dădea și legea dreptul - ca nu numai conferința de etnografie, ci și viitorul muzeu etnografic să fie legate de catedra dlui (Geografie umană). Eu susțineam, din contră, ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mitinguri. Cu această ocazie, mulți dintre profesorii noștri au fost insultați, îmbrânciți, acuzați de fascism. Se exercitau presiuni asupra cadrelor didactice. Îmi amintesc că la o ședință a cadrelor didactice s-a propus organizarea sindicatului. Cu acea ocazie, unul dintre conferențiari a luat cuvântul și a rostit câteva fraze memorabile: „Noi suntem medici și știm că fiecare om are cinci simțuri. Ei bine, eu spun că omul are șase simțuri, iar al șaselea simț este simțul sindical”. Începuseră să apară breșe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe scoarța cerebrală și nu puteam uita. La câteva zile după aceea, profesorul îmi spune: „La ora 4 să fii aici”. Am renunțat la cursul de anatomie și am rămas în clinică. Am văzut intrând în cabinetul profesorului câțiva profesori, conferențiari și asistenți. După puțin timp, profesorul iese din cabinet și mă întreabă: „Spune-mi ce-i cu tine, ce au ăștia cu tine?”. I-am răspuns că nu știu. Sunt sigur că, dacă m-aș fi înscris în partid, aș
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Babeș-Bolyai” (1983) din orașul natal, obține titlul de doctor în filologie cu teza Fascinația filmului la scriitorii români (1997). Este corector (1982-1983), redactor (1983) și redactor-șef adjunct (1990-1999) al revistei „Tribuna”, redactor-șef la „Transylvanian review” (1991-1999). Lector (1993), conferențiar (din 1997) și șef (1994-1999) al Catedrei de jurnalistică a Facultății de Litere clujene, va funcționa și ca visiting professor la University of North Carolina, Chapel Hill (1996) și va beneficia de o bursă Fulbright la University of Georgia, Athens
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
comitetul redacțional al revistei „Orizont” (1944-1947), redactor-șef adjunct, ulterior redactor-șef la „Contemporanul” (1946-1949) și redactor-șef la „Flacăra” (1949-1950). În 1947 dezlănțuie în presă un atac violent împotriva lui G. Călinescu. Reușind să obțină numirea în postul de conferențiar la Facultatea de Filologie, în 1950 îl înlocuiește pe G. Călinescu - îndepărtat din Universitate și trimis „în cercetare” - la șefia Catedrei de literatură română modernă și ia gradul didactic de profesor; va fi pensionat în 1970. Debutează în 1932 la
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
1939-1945) și Carei (1945-1947). Își dă licența în limba și literatura română la Cluj (1951), iar doctoratul în științe filologice (1969) la Universitatea din București, cu teza Folcloristica Maramureșului. Își începe cariera universitară ca asistent (1951), fiind apoi lector (1952), conferențiar (1962), profesor (1970), iar din 1992 profesor consultant la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din Cluj a
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
București. Este profesor suplinitor la Liceul „Spiru Haret” din București (1928-1929), iar în cadrul Facultății de Litere și Filosofie, asistent la Catedra de istorie a literaturii române și folclor (1936-1939), șef de catedră fiind D. Caracostea. Ocupă mai târziu funcțiile de conferențiar (1957-1962) și profesor (1962-1975). Între 1968 și 1972 este șeful Catedrei de literatură română veche și folclor a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București. A participat la acțiunile inițiate de Institutul Social Român, coordonate de D.
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]