3,668 matches
-
a acțiunilor sociale și individuale. Ca atare, a doua problemă a individualizării statului național constă în starea de anomie socială, ce pare a fi generalizată. Să ne referim acum la indivizii singulari. Aceștia își asumă roluri funcționale multiple și adeseori conflictuale, iar odată cu destructurarea unor coordonate sociale vechi, caută noi identități, care sunt pe cât de precare, pe atât de conflictuale. Problemele individualizării persoanelor iau așadar forma conflictelor de rol și a conflictelor identitare. O astfel de descriere succintă a individualizării din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
socială, ce pare a fi generalizată. Să ne referim acum la indivizii singulari. Aceștia își asumă roluri funcționale multiple și adeseori conflictuale, iar odată cu destructurarea unor coordonate sociale vechi, caută noi identități, care sunt pe cât de precare, pe atât de conflictuale. Problemele individualizării persoanelor iau așadar forma conflictelor de rol și a conflictelor identitare. O astfel de descriere succintă a individualizării din perioada tranziției postcomuniste este importantă numai întrucât sintetizează principalele probleme cu care s-ar confrunta statul național sau persoanele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
constantă. Această tendință coincide cu expansiunea industriei serviciilor, în comerț, turism, reparații, educație etc., unde angajării permanente i se substituie pe scară largă angajarea part-time. Dintr-o astfel de combinație, rezultă roluri ocupaționale multiple care uneori sunt compatibile și adesea conflictuale la nivel personal. Mai mult, apar surse de conflict între persoane și angajatori (sau organizații) atunci când primele multiplică rolurile ocupaționale, iar ceilalți solicită afirmarea loialității. Din aceste conflicte, rezultă mobilitatea tot mai crescută a persoanelor, mobilitate care nu-i doar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acțiuni ce corespund libertății de a practica tot mai multe roluri. O astfel de libertate se exercită în condiții de intervenție a unor constrângeri structurale și individuale și se asociază cu un management individual al practicării rolurilor multiple și adesea conflictuale, chiar anomice. Este vorba despre un management al timpului, al instrumentelor, al resurselor sau capitalurilor și al impresiilor, ce trebuie astfel instituite încât să releve sau doar să simuleze eficiența. Rolurile ocupaționale și cele asociate culturii divertismentului sau culturii relațiilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care-i nasc și-i îngrijesc, măcar în prima copilărie, dar pe care nu pot evita să-i perceapă ca obstacole în calea competitivității carierei ocupaționale, care le determină să-și reducă ambițiile și chiar să caute dependența financiară. Capcana conflictuală își relevă contururile obiective și subiective între evadarea din și reconectarea la vechiul status al dependenței. Atitudinile și comportamentul cotidian oscilează între cele două extreme. Între „datoriile” familiale și autonomia personală se instituie alegeri dramatice și timpul insuficient pentru a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și înlocuit de logica exclusivă a pieței. Deși bazată pe autonomia instituțiilor care o edifică, piața universitară a fost și a rămas eminamente heteronomă. Pe de altă parte, universitatea are propria cultură academică, rezultată din istoria atât de bogată și conflictuală a ideilor și inovațiilor cognitive și tehnologice, a producției și reproducției acestora. Departe de a fi unică și unitară, cultura academică (universitară) a fost dintotdeauna plurală, multiformă, cu ritualuri și credințe ușor deconectate, dar intens perpetuate, cu practici metaforice prin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), prima lucrare de proporții consacrată exclusiv temei titulare, urmărește, nu fără intenție polemică și recuperatoare, o „punere a teatrului blagian într-o lumină specific spectaculară”. „Sistemul dramatic” al lui Blaga este analizat din perspectiva „dominantelor” conflictuale (credință versus religie, tragicul opțiunii, sacrificiul necesar), psihologice („daimonia” ca energie ambivalentă, femininul ca cenzură și valorizare etc.) și scenice (spațiul închis, partiturile individuale, elementele spectaculare, simbolurile). Finalmente, teatrul lui Blaga este așezat sub semnul unui „expresionism îmblânzit”, „temperat” de
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
locali. În fine, Hănești și Trifești prezintă caracteristici similare unei culturi a sărăciei vieții comunitare. Tabelul 4. Elemente de cultură participativă în cele șase sate: O sinteză Satul Acțiuni trecute Tomșani Tomșaniul poate fi cu ușurința etichetat drept o comunitate conflictuală. Conflictele și contradicțiile dintre membri elitei locale sunt menționate adesea de către săteni. Preotul, primarul, principalul antreprenor local, preotul din satul vecin (de fapt, cele două sate formează deja o singură localitate), directorul școlii sunt percepuți drept cei mai importanți oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
al statului neutru, capabil și doritor să garanteze securitatea indivizilor într-un spațiu public pluralist. În opinia mea, nevoia vitală de a găsi un modus vivendi bazat pe acceptarea diferențelor (și, la limită, gestionarea pașnică a divergențelor ireductibile cu potențial conflictual) a fost lecția cea mai durabilă a experienței traumatice produse de escaladarea intoleranței până la masacru. Statul neutru din punct de vedere metafizic, care înțelege să-și limiteze „puterea pastorală” (Foucault) chiar dacă nu renunță la alte forme de putere și eventual
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
era sfâșiat între valori polare și, cel puțin în anumite contexte, reciproc excluse: fiica sau cetatea, datoria sau pasiunea (ca în tragedia franceză a clasicismului). Nu s-ar putea imagina grupuri și societăți în care indivizii purtători de valori (potențial) conflictuale să „conviețuiască pașnic” păstrându-și atașamentele 10? Eu socotesc că nu, luând realist în calcul indivizi care nu fac rabat - dacă nu li se impune într-o formă sau alta, nu neapărat prin constrângere și (abuz de) putere - de la intensitatea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ceea ce contează până la urmă e doar respectul pentru fantasma celuilalt?” („What Is Wrong with Tolerance?”, în Jörn Rüsen școord.ț, Jahrbuch 2000/2001, Kulturwissenschaftliches Institut, Essen, 2001, p. 339; traducerea îmi aparține). Cum să conviețuiești cu diferențele interferente și (potențial) conflictuale, iată marea problemă. O soluție practică e sugerată prin conceptul de toleranță activă, bazată pe recunoașterea și acceptarea diferenței. Vezi studiul lui Alois Wierlacher, „Aktive Toleranz”, în volumul colectiv editat de același, Kulturthema Toleranz. Zur Grundlegung einer interdisziplinäre und interkulturellen
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
problemele disciplinare prompt și deschis; - creează un mediu propice învățării. Respectul pentru diversitate: - profesorii îi ajută pe elevi să respecte diferențele individuale și de grup; - concep activități și ridică probleme care solicită reflecția elevilor în domeniul etic și în cel conflictual, din diverse perspective; - oferă ocazia elevilor de a participa la decizii și la elaborarea regulilor și îi încurajează să abordeze activ problemele sociale, economice, de mediu în comunitățile din care fac parte; - stimulează dezvoltarea socială și afectivă a elevilor; - încurajează
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
pe care a prezentat-o dă întotdeauna rezultate bune atunci când este aplicată corect. Or, contrar tuturor așteptărilor, această strategie dezvăluită de un program pentru calculator corespunde exact modului în care reacționează un copil-conducător de 31 de luni în toate situațiile conflictuale din mediul său! Ce ne învață Robert Axelrod? În fața unui necunoscut, indiferent ce vârstă avem, ne punem întotdeauna două întrebări: Cum să interacționăm cât mai eficient? Dacă apare un conflict, cum să-l depășim? Teorema lui Axelrod: deschidere necondiționată, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și demn de respect. De altfel, atât generalul Sternwood, cât și majordomul Norris insistă asupra acestui lucru. Simetria între Sean Regan și Philip Marlowe sare în ochi: ambii sunt agreați de generalul Sternwood, ambii au relații complicate cu Vivian și conflictuale cu Carmen, ambii sunt îndrăgostiți de Mona Mars. Unul dintre ei însă e mort, iar celălalt are prilejul să-și contemple, ca într-o autoscopie, propria existență. Sau măcar deznodământul unei existențe ce-ar fi putut fi primejdios de asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
În contextul actual al societății românești, următoarele direcții par să fie critice în ceea ce privește creșterea sensibilității față de problematica genului și îmbunătățirea condiției femeii: În promovarea unei politici sensibile la aspectele de gen este de preferat un pattern strategic consensual, în locul celui conflictual. O asemenea opțiune nu este un semn de slăbiciune și nici expresia vreunui paternalism, ci un indiciu al maturității colective. Parteneriatul de gen, înțelegerea reciprocă și sprijinul mutual trebuie promovate în orice formă posibilă. Este necesară înțelegerea relației complexe dintre
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
rudele); violența indirectă sau abuzul indirect: vizează partenerul pentru a-l distruge, dar copilul cade victimă fie prin generalizarea violenței asupra întregii familii, fie prin pedepsirea lui în condițiile în care acesta se solidarizează cu unul dintre părinți în timpul episodului conflictual. Dintre toate situațiile în care violența afectează profund dezvoltarea copilului, maltratarea reprezintă experiența cu efectele cele mai distructive, atât asupra copilului, cât și asupra îngrijitorului și a societății. Maltratarea și neglijarea copilului constituie aspecte ce apar în toate societățile. În
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
între beneficiari; să nu accepte sau să folosească etichete, porecle sau stigmatizări între beneficiari; să nu folosească violența ca modalitate de rezolvare a diferendelor (pedepse precum excluderea copilului de la activități); să nu ignore manifestările copiilor ce pot duce la situații conflictuale ce vor fi rezolvate prin violență; să lucreze cu propriile prejudecăți care ar putea genera discriminare, stigmatizare a copiilor pe criterii legate de etnie sau de proveniență ori stare socială și, prin urmare, tratamente preferențiale, ceea ce reprezintă, în sine, o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
propriile prejudecăți care ar putea genera discriminare, stigmatizare a copiilor pe criterii legate de etnie sau de proveniență ori stare socială și, prin urmare, tratamente preferențiale, ceea ce reprezintă, în sine, o formă de abuz, dar totodată pot genera și situații conflictuale între beneficiari; să sensibilizeze comunitatea prin discuții, seminarii, implicarea acesteia în activități cu beneficiarii; să respecte intimitatea copilului; să cunoască sistemul de protecție socială, posibilitățile și limitele sale și să contacteze, în caz de necesitate, persoana sau instituția care poate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de violență în familie Art. 19. - Cazurile de violență în familie pot fi supuse medierii la cererea părților. Persoanele cu atribuții în instrumentarea unui caz de violență în familie vor îndruma părțile în acest sens. Art. 20. - (1) Prevenirea situațiilor conflictuale și medierea între membrii familiei se realizează prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatori autorizați. (2) Medierea nu împiedică desfășurarea procesului penal sau aplicarea dispozițiilor prezentei legi. Art. 21. - (1) Consiliul de familie este asociație fără personalitate juridică și fără
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
masculine în familie, are un caracter instrumental. În schimb, atunci când soțul are o conduită violentă față de soție, doar pentru a-i provoca suferință (violența, ca rău în sine), comportamentul său are un caracter ostil. Violența reprezintă deci exteriorizarea unor stări conflictuale dezvoltate latent și se manifestă pe diferite planuri de interacțiune, cu grade de intensitate diferite. Este utilă delimitarea noțională, în contextul uzitării interschimbabile a termenilor agresiune, violență și violență criminală, atunci când se procedează la definirea unor comportamente violente (Browne, 1989
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
umorul, autoafirmarea, autoobservarea, sublimarea și reprimarea - permit o adaptare optimală la factorii de stres, accentuează sentimentul de gratificare, autorizează o percepție conștientă a sentimentelor, a ideilor și a consecințelor lor și asigură cel mai bun echilibru posibil între diferitele motivații conflictuale. 2) Nivelul inhibițiilor mentale (sau al formațiunii de compromis). Cele șapte apărări menționate - deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formațiunea reacțională, refularea și anularea retroactivă - mențin în afara conștiinței idei, sentimente, amintiri, dorințe sau temeri susceptibile de a reprezenta o amenințare potențială
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărare (Defense Mechanism Inventory, DMI23) -, sugerează că apărările pot fi clasificate în funcție de cinci stiluri defensive generale, la care s-a ajuns, în 1969, pornind de la răspunsurile date de 352 de studenți și studente la trei istorii având un pronunțat caracter conflictual. Stilurile astfel descrise erau suficient de generale pentru a include majoritatea mecanismelor de apărare identificate anterior: 1) „Întoarcerea către obiect”. În cadrul acestui stil, conflictele interne și amenințările externe sunt gestionate printr-un atac excesiv sau nepotrivit, dirijat împotriva sursei reale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
numele de sacrificiu de sine. Factorul 4 corespunde unui procent de 8% din varianța totală; apărările aflate în legătură cu acest factor sunt umorul, reprimarea (înlăturarea) și sublimarea, puternic asociate noțiunii de coping reușit. Umorul reflectă capacitatea de a accepta o situație conflictuală atenuându-i aspectele dureroase; reprimarea permite ca un conflict generator de anxietate să fie scos din câmpul conștiinței până în momentul când subiectul este pregătit să negocieze cu respectivul conflict. În fine, sublimarea pune pulsiunea (sursa anxietății) în slujba unui răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ochilor, de pildă) și terminând cu gândul verbalizat (de exemplu, negarea). 3) Se întâmplă ca un mecanism de apărare să sufere o „schimbare a funcțiilor sale” (Hartmann, 1939/1958): forma cognitivă de gândire persistă, dar se separă de originea sa conflictuală putând fi utilizată, în noile condiții, în cadrul unei activități intelectuale libere de orice conflict. Dincolo de stadiul în care își exercită funcția defensivă, un mecanism de apărare ajunge, în virtutea maturizării sale, să îndeplinească alte funcții (Hartmann, 1939; Lichtenberg și Slap, 1972
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu care eul practică proba realității”. Mecanismele de apărare pot fi puse în evidență, de pildă, prin analiza relatărilor produse în cadrul TAT (sau CAT). Stimulii folosiți în TAT sunt imagini susceptibile de a permite activarea fantasmelor legate de diferite situații conflictuale sau de anumite afecte (Morval, 1977). Relatările prezentate în cadrul TAT constituie rezultanta acestor fantasme și a unor moduri defensive instituite de către eu. Potrivit lui Shentoub et al. (1990), procedeele de elaborare a discursului reperabil în protocoalele TAT „se întemeiază pe operații
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]