1,079 matches
-
publicarea câtorva texte „bune, curate” - texte pe care nici unul dintre noi, Cezar, Nichita, Matei sau eu Însumi nu am fi capabili să le egalăm! - s-a raliat și el, dintr-un „elegant” și de neînțeles pentru mine conformism, un nou conformism, acestor voci care din țară sau de aiurea voiau, mai direct sau mai pe ocolite, să arunce „la lada de gunoi a istoriei” producția culturală a unei țări Întregi, Într-o jumătate de secol de existență. În timp ce, nu-i așa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două, „anticomuniștii” și „apoliticii”, cum erau numiți, literatura ca atare nu-și mai afla locul. Fiecare „tabără” Încerca să-și absolutizeze punctul de vedere, cu un plus de agresivitate În rândul „anticomuniștilor” care se revendicau de la „Piața Universității”. Față de vechiul conformism al „apoliticilor”, ei au inventat un altul, unul „nou”, cel care miza pe noutatea absolută a carierelor politice. Totul plecând de la faimosul punct 8 al Proclamației de la Timișoara, care cerea fostelor cadre de conducere comuniste să se țină departe de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și gen, cei trei își exhibă aceeași dorință de a evada din plasa unei tradiții, a unei mentalități, a unei țări pe care, în definitiv, nu ei le-au ales, dar setea de emancipare le alimentează, cred, și un anumit conformism al alinierii... pe sens invers. Nu e iluzorie, până la urmă, „independența” în literatură? Cred însă că nu atât poziționarea sa în „tabloul elementelor” literare contează pentru un scriitor, cât această descătușare spirituală, mai ales într-un spațiu coercitiv cum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
știindu-i sensibilitatea extrem de iritabilă când i se punea o întrebare la care nu avea răspuns sau ce nu se potrivea cu imaginea pe care marele poet voia s-o dea despre sine. Era un gest penibil - și inutil! - de conformism sau voia să-i dea lui Ceaușescu încă o dată asigurarea - de care, după cum s-a văzut în anii următori, el nu avea în nici un fel nevoie! - că scriitorii „îi sunt, oricum, prieteni” și că nu e nevoie de „alte măsuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a românilor”, a prins în acești ultimi ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin problematic! Noi nu judecăm pe nimeni, deși am fost adesea judecați în pripă și cântăriți cu „greutăți false”, am oroare de orice postură judiciară cu nobila excepție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trăiește un poet azi? Câtă nebunie e în exprimarea ta pe hârtie sau în public? Ai curajul de a fi nebun în numele artei? Cum se manifestă la tine această stare? Ce ai face nebunesc pentru artă? Cât pierde arta prin conformismul artistului care se raportează la social, la conveniențe? O veche cugetare spune că "Nebunul se consolează cu trecutul, prostul cu viitorul, înțeleptul cu prezentul". Tu, văd, mă pui la grea încercare. Nebunia în artă face și ea parte din prejudecata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
liniștii mele un poem, o carte, o stare de exuberanță care mi-ar prinde bine. Când scriu, de fiecare dată mă gândesc la Maurice Nadeau, care a spus că "dacă ceea ce scriu nu deranjează în vreun fel, degeaba scriu!". Prin conformism, arta în sine nu pierde nimic, ci, poate, autorul care cade în această regulă etică, cum nici nu câștigă în mod special, dacă creatorul este atins de nebunie sau se manifestă, din expresă cunoștință de cauză, ca un nebun, numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu pare să-și fi creat o zonă de protecție în care sunt înghesuite cărți și principii, autori ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul nivelator al valorii iute "oficializată". Că nu poți defila cu Jarry, cu Queneau, cu Sade... pe bulevardul cultural central fără să riști să te latre câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră obscură. Inculpatul stă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sale este unul în creștere. "Aisbergul poetic" Aurel Dumitrașcu este tot mai vizibil. Există o minoritate cititoare de poezie care îl receptează ca pe un poet damnat și cu atât mai tentant, care empatizează cu atitudinea sa de rebel în fața conformismelor din societatea de azi, dintotdeauna. Uneori, cînd îmi e dor de Aurel, merg la Borca, la mormântul lui și aprind o lumânare. Știi câtă lumină e concentrată în flacăra pâlpâitoare a unei lumânări pusă la capul unui poet plecat dincolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unele demnități și funcții (nu toți cei amintiți), aceasta nu-i cobora în ochii noștri de acolo de unde îi înălțase, în aceiași ochi, importanta lor operă literară sau critică. Le observam, desigur, cedările, actele de obediență, excesul pus câteodată în conformism, lucruri care ne indispuneau, ne dureau chiar, dar și înțelegeam că din prețul acesta, plătit de ei, noi trăgeam un folos. Simplul fapt că existau public arunca punți peste o prăpastie, peste hăul creat de comunism între noi și spiritul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poeme proprii, din lotul acelora care vor compune volumul Aventuri lirice, tipărit în 1963. La începutul anilor ’50, Geo Dumitrescu plătise și el bir proletcultismului, mai ales în Flacăra, publicație care înlocuise în 1948 Revista literară, până când, regăsind cadența non conformismului structural, „a ieșit din rânduri“. („A intra în rânduri“ era un slogan mobilizator de care se uza în epocă.) Gestul i-a fost pedepsit prin punerea la cale a unei „înscenări absurde“, în urma căreia „devine indezirabil în paginile publicațiilor și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aproape de soarta, suferințele și boala lui". Mult mai bine informat, Tânărul, învățătorul din comună, îi detaliază Secretarului personalitatea scriitorului găzduit pe moment în vatra satului: "Personalitatea lui, drama, sărăcia în care știu că a trăit cu demnitate întotdeauna, lipsa de conformism, caracterul ferm și puternic, naționalismul intransingent, au făcut să aibă mulți adversari. L-am urmărit de la primele poeme publicate. Cu "Venere și Madonă" s-a născut marea poezie românească modernă. El întruchipează plinătatea limbii noastre. Articolele din "Timpul" îi dovedesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cum, teoria educației ca creștere a fost criticată pentru un fapt pe care Dewey însuși îl punea pe seama școlii tradiționale și împotriva căruia a scris în toate operele sale. Lipsind educația de un scop clar formulat, progresivismul conducea inevitabil spre conformism social, spre subordonarea față de mediu. Se va vedea că această critică va fi reluată cu mai multă vehemență de către o altă orientare pedagogică americană, devenită relativ puternică în a doua jumătate a secolului XX reconstrucționismul. Omul, își continuă raționamentul perenialiștii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poate transforma într-o revoltă, să zicem. O revoltă coerentă. Ceva de genul ăsta. Rămâne în spațiul domestic. Autodistructiv. Nu se extinde, revoltă locală, enclavizată. Ce mare șmecherie să fii incoerent. Asta e, pân’ la coadă, tot o dovadă de conformism. Toți marii artiști au fost profund asociali, în sensul că s-au opus societății. Ăștia care scriu ca mai-nainte nu se opun, ci chiar sunt creația, produsul societății. Apoi, poezia e anacronică. Azi poezie nu mai pot scrie decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o vreme, studii universitare: Maria Filotti și G. Ciprian) pe care-l conferă tinerilor accesul timpuriu și vecinătatea Muzelor prea Îngădui toare; fie unei infirmități, mai mult sau mai puțin real organice, care-i Îndepărtează pe cei aleși de disciplina, conformismul, rigo rile, promiscuitățile și umilin țele școlarității; liceul, Îndeosebi, cu profesorii și elevii persiflând sau abia tolerând pe cei care manifestă cumva Înclinări alăturea sau razna de programă. CINE RĂSFOIEȘTE ÎNDREPTARUL BIBLIOGRAFIC (UFCR, 1938) află că mai toți luceferii, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
totuși de o ambițiune unică: aceea ca să-mi trec neapărat toate clasele liceului, dar În par ti cular, adică cu un minimum de școlaritate - și asta nu la gândul vreunei viitoare cariere În viață, ci dintr-o simplă prejudecată sau conformism de natură mic-burgheză - [să am] măcar studiile liceale terminate, prin 1908, așadar, m-am găsit Într-o dimineață În biroul lui Mihalache Popescu, severul administra tor al Casei școalelor și dispensatorul de taxe al candidaților la examenele date În particular
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
figurat, căci se învecinează cu un soi de bunker și adăpost antiaerian, un accesoriu obligatoriu pentru toate clădirile din Elveția. Încercare total nereușită de "socializare" cu noii mei colegi de campus, din cauza diferenței de vârstă, dar și a uluitorului lor conformism, automatism comportamental etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră de viitori funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cafea, în birou, ne face pe un ton de învingător apologia hiperspecializării, etapa ce a urmat specializării, acum depășită. E cea care lucreză pe subiect unic, legat de memoria picioarele negre. O cunosc bine. Are o cultură generală cvasi-nulă, un conformism al gândirii îngrozitor, scrie zeci de pagini în care nu se zărește nici măcar o singură idee originală textele ei duc cu gândul la manualele de "dezvoltare personală" destinate cadrelor obosite din multinaționale. Fără urmă de ranchiună, ci doar cu îngrijorare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
kilograme. Și totuși, ce bine pică uneori câte o minciună convențională. Câtă plăcere îmi face când cineva îmi spune că arăt bine și că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. Sunt prea cuminte și sperioasă, prea marcată de lașitățile și de spaimele unor împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă - nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
rîndul lui, regizorul Bennett Miller lucrează cu sînge rece : fără retorică vizuală, fără sentimentalism cel puțin pînă în final, cînd sugerează că Truman a devenit un alcoolic din cauza remușcărilor. Ceea ce-mi sună naiv și moralizator, un reflex al acelui conformism contemporan care le cere scriitoriilor buni (cu excepția scandalagiilor acreditați de tip Houellebecq) să fie și oameni buni sau să plătească. O explicație mai plauzibilă este că Truman a devenit un alcoolic pentru că îi plăcea prea mult să bea. De asemenea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
soțului ei. Acțiunea se petrece în America anilor 50. El lucrează în departamentul de vînzări al unei firme, deși cîndva visase să facă ceva creativ la Paris. Ea e casnică, deși își dorise să fie actriță. Amîndoi privesc cu dispreț conformismul suburbiei prospere în care trăiesc, dar nu pot evada sau cel puțin așa preferă să creadă soțul din cauza celor doi copii pe care-i au de crescut. Pînă într-o bună zi, cînd soția se apucă să curețe de praf
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-ți mai folosește bogăția murind? Sărac, măcar scapi de sărăcie, iar renumele cinstei îți supraviețuiește. * Nu mai e de glumit: am rămas (în plan social) singur, singur. * Alături de atâtea conformisme laice, bântuie la noi, în ultimii ani, vrând parcă să se ia la întrecere cu ele, conformismul religios. După 1989 am devenit cu toții mai mult sau mai puțin creștini. Deschizi radioul și sunetele grave ale unei slujbe bisericești transmise în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
măcar scapi de sărăcie, iar renumele cinstei îți supraviețuiește. * Nu mai e de glumit: am rămas (în plan social) singur, singur. * Alături de atâtea conformisme laice, bântuie la noi, în ultimii ani, vrând parcă să se ia la întrecere cu ele, conformismul religios. După 1989 am devenit cu toții mai mult sau mai puțin creștini. Deschizi radioul și sunetele grave ale unei slujbe bisericești transmise în direct îți inundă profana odaie matinală; ori dacă nu, o cuvioasă crainică îți aduce la cunoștință că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când se cere activism militant. Cea de-a doua categorie era destul de bogată: căci ce poate fi mai comod decât să nu-ți bați capul și să-i ții pe elevi în față cu ultima carte broșură roșie/albă, demonstrând conformism/fidelitate. Această categorie și-a exprimat întotdeauna fierbintea adeziune la cea mai recentă dintre cârmiri/cârmuiri. Strategia mea de predare era cam de tipul următor: la tema „P.C.R. - centrul vital al societății” predam o tipologie a partidelor politice; la tema
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
creator. Labiș era convins că un poem ca „Minerii din Maramureș” era superior artisticește operei lui Sadoveanu. Mărgărit în schimb desfășurase modele perene în fața cărora cele ale momentului nu constituiau nimic. Dânsul i-a inoculat lui Labiș răzvrătirea contra oricărui conformism. Nu-i de mirare că tocmai în perioada ieșeană Labiș a tradus din Nicolaus Lenau și François Villon ale căror opere, atât de diferite, pentru dânsul nu reprezentau decât ipostaze ale propriului eu. Încă de pe atunci se trezise acel „spirit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]