4,658 matches
-
cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat fiind că celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urmeze, dar mai apoi hotărî să se Întoarcă la Alberto. Poate că erau noutăți În privința mecanismului. Și apoi cartea aceea, Mi’raj, continua să i se insinueze În minte. Chipul chinuit al morților se alterna, În mintea lui, cu imaginea, confuză Încă, a cerurilor din viitoarea sa operă. Ca și când forma negăsită a paradisului și forma Întunecată a crimei s-ar fi contopit Într-o aceeași orbire. Se smulse din gânduri la vederea unei siluete masive care apăruse de pe o stradă perpendiculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sunt confidențiale, pentru siguranța negoțului, adăugă de Îndată, uitându-se alarmat În jur. Dar nu era nimeni pe care să Îl cheme În ajutor. Priorul veni și mai aproape. - Poate că da... mi se pare... acum câteva zile... bâigui paznicul confuz, făcând Încă un pas Îndărăt. - Arată-mi unde se păstrează. Celălalt păru să cedeze. - Dar mai apoi va trebui să Îl anunț pe conducătorul breslei, scânci el intrând Într-o cămară de după ușă. Consultă grabnic un registru, iar apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute treptele, ajungând pe coridorul vechilor chilii. Nici aici, În pofida așteptărilor, nu Întâlni nici un suflet. Femeia și Cecco păreau să fi dispărut. Poate că fugiseră. Un sentiment confuz puse stăpânire pe el. Gândul că erau acum departe Îl liniștea. Asta Însemna că planul de a păcăli Florența fusese abandonat. Se simțea ușurat de povara care Îi apăsa conștiința pentru faptul că nu dăduse În vileag complotul. Îi slăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu adevărat victima acelei farse a destinului? 8 13 august, după miezul zilei Probabil că lunecase În somn fără să-și dea seama, epuizat. Totuși, avea senzația că Închisese pleoapele doar pentru câteva clipe, lăsându-se În voia acelui murmur confuz de sunete și imagini, ce parcă se ridicau din podeaua de lemn. I se părea că sub picioarele lui se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu Întâlneau decât văzduh. Omul trebuia să se afle Încă În spatele său, se gândi el cu groază, și continua să strângă pânza care Îl orbea. Se aruncă În față, Încercând să se elibereze. Însă frica Îi Încetini mișcările, făcându-le confuze. Astfel, se mărginea să tragă ca un animal pus la jug, sigur că În clipa următoare avea să simtă din nou mușcătura fierului. Iar de data asta rana avea să fie mortală. Însă, deodată, simți cum forța care Îl reținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atinsese ținta. Ici și acolo, pe acoperiș, poetul văzu cum se luminau punctele roșiatice unde acoperământul din lemn fusese găurit de loviturile săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări siluetele confuze ale altor oameni În mișcare. Se aruncă brusc Înainte, ajungând până la claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat de propriul elan, se agăță de ușor, privind În jur. Ceilalți alergau și ei Într-acolo, acum că toată năuceala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avut când intrase În toiul acelui măcel, acum era prea târziu. Totul era pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre ieșire, când auzi un glas stins, În Întunericul din spatele său. Parcă cineva Îngăima niște rugăciuni, o bolboroseală confuză și neinteligibilă, din care priorul izbutea să deslușească doar un „blestemat” repetat obsesiv, printre alte numeroase imprecauții. Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În stăpânire, animându-le cu suflarea sa. Îl văzu Îndreptându-se Încet spre portalul rămas deschis, lăsând În urmă o dâră de sânge și dispărând În labirintul de străduțe, către miazănoapte. Moartea lichidă te-a respins, Guido! Știința dumitale era confuză, oarbă precum spiritul dumitale! Îi strigă din urmă; celălalt, Însă, nu părea să-l fi auzit. În jurul său, coroana de foc Își pierdea din vigoare pe măsură ce amestecul de fosfor Își epuiza forța. Mai rămăsese doar o umbră palidă a jerbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nume și s-a pomenit făcând reverențe În fața unui sextet de siluete alb-negre teribil de rigide și vag familiare. S-a auzit undeva numele Blaine, dar la Început ea n-a reușit să-l localizeze. A urmat un moment foarte confuz, foarte juvenil, de Înghionteli și bătăi stângace pe umăr, din pricina căruia fiecare s-a pomenit angajat În conversație cu persoana pe care dorea cel mai puțin s-o Întrețină. Isabelle a manevrat În așa fel Încât ea și Froggy Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce nu era zâmbet, ci un ecou palid, Încruntat, al unui surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la dansul de la Greenwich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
similare, iar Beatrice Începuse - pentru prima oară - să recurgă la banii personali pentru Întreținerea gospodăriei. Totuși, factura doctorului pentru 1913 se situase la peste nouă mii de dolari. În ceea ce privește starea exactă a lucrurilor, domnul Barton a fost cam vag și confuz. Se mai fuseseră recent unele investiții, al căror rezultat era deocamdată incert, și avea impresia că mai avusesră loc și alte speculații și transferuri, În legătură cu care nu fusese consultat. Abia după câteva luni Beatrice i-a scris lui Amory, descriindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Anna scade invers proporțional cu dragostea pentru Sophie. Aproape că a dispărut de tot. N‑o mai sărută decât în treacăt, ca să‑i mulțumească pentru raporturile, pe care Sophie nu vrea încă să le întrețină. Gândurile lui Hans sunt la fel de confuze ca valorile și concepțiile de viață ale celorlalți colegi care se îndreaptă și ei spre casele lor, fie înaintea sau în spatele lui, fie alături de el. Trei platani se îndoaie ritmic în bătaia vântului și trosnesc fiindcă sunt bătrâni și protejați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi reușit să trăiesc conform dorințelor mele carnale, probabil că aș fi dus o existență cu mult mai sumbră și nefericită. Puteți să Înțelegeți asta, nu? Am Înclinat din cap. Aveam impresia că, dacă mă mulțumeam doar să o aprob confuz, nu ar mai fi ținut cont de persoana mea. Am băut restul de bere. Prin perdeaua din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-i spună: „Da, mă duc să fac duș, dar trimite-o acasă pe femeia asta Înaltă, te rog, hai să rămânem numai noi doi“, dar nu putea rosti cuvintele. Era convinsă că a comis o greșeală impardonabilă. Dispăru, la fel de confuză, În sala de baie. „De ce m-am udat În halul ăsta?“ Își repetă ea de nenumărate ori În timp ce-și spăla coapsele, apoi Își Înfășură un prosop pe deasupra bikinilor și se Întoarse În cameră. În momentul acela o zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Reiko poseda o energie impresionantă, pe care până atunci și-o risipise În relații cu bărbați și femei care nu erau În stare să-i facă față, dar nu conștientizase asta. Ah! Reiko, de câte ori vorbesc despre ea mă năpădesc sentimente confuze!... Dar vă rog să mă scuzați. Tocmai vă povesteam despre Mie. Drama ei a Început odată cu apariția unui nou tip de ecstasy, cunoscut sub numele de musca-țețe. În cele din urmă, ecstasy devenise un drog la fel de important ca și heroina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
engleza lor și Îmi căutam În minte cuvintele pregătindu-mă să le spun: „Nici eu nu-mi dau seama bine ce se petrece, cum să vreau să-mi bat joc de voi?!“. Însă n-am putut deschide gura. Eram foarte confuz, Îmi simțeam trupul ca de piatră și o sudoare rece mi se scurgea pe sub subsuori. În timpul acesta, cei doi se uitau fix la mine. Apoi bărbatul În canadiană scoase un oftat prelung, se ridică În picioare și Îmi aruncă liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
știe. — Ne Înțelegeam foarte bine din toate punctele de vedere, dar... nu a fost decizia mea, ci a Maestrului. Eu nu mă Înțeleg bine nici pe mine, nici pe ceilalți. Maestrul m-a Învățat cum să-mi exprim aceste sentimente confuze. Cuvintele Maestrului reprezentau totul pentru mine. Maestrul este o persoană complexă, mereu a știut să-mi spună cuvintele care se potriveau cel mai bine naturii relației noastre umane, fără a-mi impune Însă un anumit sistem de valori. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pete galbene. Aaa, nu! Nu Maestrul avea pete, ci vederea mea Îmi juca feste! M-a cuprins un sentiment ciudat pe care nu-l puteam defini ca fericire sau tristețe. De fapt, ori de câte ori era vorba despre Maestru, sentimentele mele deveneau confuze. Vreau să spun că Îmi părea rău să-i apară Maestrului pete galbene pe față sau pe corp, dar poate că așa nu va mai pune ochii pe el vreo altă fată, poate că nu voi mai avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea lor confuză și amestecată, a ști cum să le răspundem, a le evita, a nu ignora nimic din consecințele unei satisfaceri sau ale unui refuz de a le satisface, iată tot atâtea operații care permit accederea la adevărul hedonist. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
e inima pustie și de întristare plină , nu zăresc deloc lumină . Și adorm într-un târziu cu tristețea laolaltă , tot șoptind, șoptind într-una, iartă-mă, Te rog mă iartă! Bate cineva în ușa , insistent și răbdător, sunt uimită și confuză , dar m-apropii de zăvor. Cine e la ușa? Tată! Domnul meu Cel bun și Sfânt ! cerurile par deschise, se aud glasuri cântând . Îngeri mii umplu văzduhul , inima-mi o simt arzând , căci pe raze de lumină Îl văd pe
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
serie de atitudini interioare. Aci, poetul concentrează toate forțele obscure ale sufletului straniei d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt simple elemente folclorice, utilizate cu scopul de pitoresc; ele exprimă mijloace poetice, alternanțe de național și ezoteric, spre a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe humanoizii prezentului complet insalubri sub toate raporturile viețuirii lor morale), întreaga omenire parcuge acum treptele unei algoritmii alcătuite dintr-o serie de pași profund nesiguri și improprii pentru destinul său. Dezorientată până la Dumnezeu și înapoi o bucată, aceasta pășește confuză pe marginea unui hău imens și extrem de periculos pentru viitorul ei imediat. Un algoritm nenecesar și riscant, totdeodată, spunem noi, desfășurat între frontierele concrete ale timpului actual, o iluzie insistent vândută lui Homo communicans de către niște rațiuni perfect slugarnice semanticii
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
pe la florărie.... Da’ nu cumva să uite, să ia niște Cotnar’, Ca astăzi, cu băieții, să-nchine un pahar, Fi’nd ziua când femeia, să nu m-audă-a mea(!) La fel îi amintește, că are-o zi și ea, Căci el confuz, firește, cum e de obicei, Ar crede, cum se vede, că toate-s ale ei! Nicolae NICOARĂ-HORIA ELEGIE DE PRIMĂVARĂ 1 Martie 2011, Arad E Martie de-acum, ce-ți pasă! La tine-i cald și-i vreme bună, Nicio
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]