15,099 matches
-
nici măcar un tradiționalism reconsiderat. Nu-i atunci de mirare că poetul contemporan cel mai îndrăgit înainte de 1989 era Adrian Păunescu (deși certat, cu o dragoste dezamăgită, în versiunea din 2006, pentru rătăcirile postdecembriste într-o addenda, p. 795-796), căruia îi consacră nouă pagini, pe când lui Nichita Stănescu abia șase. E adevărat că în finalul din 2006 îl consideră pe Nichita Stănescu "cel mai însemnat poet al epocii noastre" (p. 768), dar în varianta din 1987 Ion Rotaru avea o ezitare relativistă
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
Teodor Vârgolici Este îmbucurător faptul că, în ultima perioadă, în marile biblioteci din București și în multe centre culturale din țară au început să se alcătuiască bibliografii exhaustive consacrate unor ilustre personalități din domeniul literaturii, artei, filosofiei și al altor științe. Asemenea lucrări sunt de o necesitate absolută pentru viitorii cercetători ai vieții și operei acestor personalități, în vederea elaborării de monografii și ediții complete. Prin aparițiile recente se numără
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
îl cunoaște pe Dejan Ferari, un tînăr rom cu bacalaureat, dezertor în timpul războiului din Iugoslavia, fiu al unei cîntărețe. Devenit subiect al pasiunii amoroase și obiect de studiu pentru Bille, el o însoțește demonstrativ la toate simpozioanele și colocviile academice consacrate migrației și romilor. Iubirea celor doi, minată de interese diferite, se stinge treptat: Dejan vrea doar să ajungă la un statut social pe care altfel nu-l poate obține și la averea Sybillei. Venirea pe lume a micuței Mira nu
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
de Majestatea Sa Regele Carol II prin Fundațiile Culturale Regale pentru educarea tineretului și răsplătirea elevilor studioși ce se îndreaptă spre cultură." O donație de bibliotecă, așa cum se făceau multe între războaie, dar cu cîtă greutate... Introducerea lui Bogdan-Duică îl consacră pe Kogălniceanu de mare învățător român, adeverind cuvintele donației. Firește, selecția scrierilor care urmează îi fixează portretul de profesor. De pe vremea cînd cursurile universitare erau și - sau mai ales - exerciții de captatio benevolentiae, vine cuvîntul introductiv la cursul de istorie
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
o literatură secundară impresionantă, o bibliografie critică imensă, ce solicită ea însăși buni specialiști pentru a fi cunoscută. Nu sunt multe asemenea vaste domenii derivate. Eminescologia și caragialeologia sunt, în mod firesc, cele consacrate. Sadovenologia și rebrenologia urmează să se consacre. Alte teritorii sunt mai greu de numit printr-o noțiune specială derivată de la numele scriitorului (Creangă, Arghezi, Blaga, Călinescu). E greu să fii simultan un bun cunoscător atât al operei, cât și al criticii sau istoriei literare corespunzătoare subiectului. E
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
Poezia lui George Coșbuc (1976; eseu ce cunoaște alte două ediții, în 1994 și în 2004, cu unele adaosuri). Al doilea Poantă, erodat de boemă și pacte secrete, își pierde, în mod voit sau poate din neglijență, independența și se consacră unor obscure jocuri de culise, pretându-se la politicile literare ale provinciei. Exercițiul prelungit al boemei îi stimulează versatilitatea, îi dereglează exigențele, făcându-l un lingușitor al eminențelor cenușii locale, inclusiv al celor politice. Criticul își pierde creditul clocotitoarei și
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
legăturilor cu epoca și prin detașarea unor portrete: Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar (1997, cu ediția a doua în 2006) și Efectul "Echinox" sau despre echilibru (2003). Din aceleași intenții s-au născut și primele două volume, consacrate de critic orașului în care trăiește din 1965, când devenea student: Clujul meu. Oameni și locuri. șIț O istorie subiectivă a Casei de Cultură a Studenților (2006) și Clujul meu.șIIȚ Anii șaptezeci (2007), ambele apărute la Casa Cărții de
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
din anii '60, reflectată în ofertele de mici și bere ca "ofrande ale trupului carnavalesc", în "reveria duminicală a individului domestic", printr-o relație specială dintre omul social și omul festiv (în capitolul 3 din primul volum). Al doilea volum, consacrat anilor șaptezeci, înseamnă o revenire subtilă a criticului literar Petru Poantă, ce se insinuează sub masca sociologului exersat, pentru a alcătui o galerie impresionantă de portrete, de la Adrian Marino și Constantin Daicoviciu la Mircea Zaciu și Valeriu Anania, iar de
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
de la sursă. La firul ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i constate unitatea, și deopotrivă jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate tare. Volumașul ăsta cu portrete îl consacră pe Bacovia de monocord, vorbind despre "dezagregarea individualității umane" - într-adevăr, despre ce altceva? Și portretele continuă, trăgînd o fîșie peste toată prima linie - cronologică - a interbelicului românesc. În galantarul cu critici români (aproape) uitați, Pompiliu Constantinescu merită prima șansă
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
Al. Ioani La editura Königshausen&Neumann din Würzburg a apărut recent volumul Der Landschaftsgarten als Lebensmodell (Grădina peisageră ca model de viață), 512 p., de Ana-Stanca Tabarasi. Volumul e consacrat istoriei simbolului grădinii ca model pentru identitate. Între 1710-1850 a avut loc o controversă în literatura europeană despre forma grădinilor. Comparate, literaturile din Anglia, Franța și Germania au în comun înțelegerea grădinii ca proiecție a sufletului celui care a creat
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
exil, această temă modernă, totuși rareori abordată de literatura română (așezată pașnic pe puntea Orient-Occident): prăpastia între culturi. Apărut dintr-o experimentare a limitei - călătoria poetului la Paris împreună cu fiul său, pentru tratamentul unei boli amenințătoare (din fericire, învinsă), volumul consacră un poet inconfundabil, pentru care dualitatea lumilor, contrastul între viață și moarte, pământ și cer, timp și nemurire... îmbracă haina "realităților în ciocnire". Motivul confruntării civilizațiilor mi se pare unul dintre cele mai interesante simboluri pentru camuflarea propriei stări de
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
ca o măsură de prevedere, pragmatism și onestitate. A ales. S-a orientat. A făcut asta de la început, din prima tinerețe. Scrie constant, ritmic, publicând lunar, iar apoi săptămânal, din 1970, de la absolvirea Facultății de Filologie din București. S-a consacrat ca un foiletonist prin excelență. S-a transformat într-o mașină de citit, în beneficiul literaturii române contemporane. Crizele de scepticism nu au lipsit, producând, rareori, momente de blocaj. Decepțiile erau determinate dinafară, nu veneau dinăuntru. Marile interogații și contextul
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
codri/ Și fermecate curg a noastre râuri./ Tresari tu, Transilvanie, l-al lor nume/ Și-ntinerește inima-ntr-al nostru neam." Cu deplină justețe, Iordan Datcu argumentează că Ioan Șerb, trăgându-și seva sensibilității sale din creația populară, i-a consacrat acesteia o preocupare constantă, valorifi-- când-o prin admirabile culegeri de texte inedite și remarcabile ediții din tezaurul nostru folcloric. încă din 1962, în colaborare cu Domițian Cesereanu, Ioan Șerb a scos la lumină un florilegiu de Folclor din }ara
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
Ion Simuț O "filosofie" relativ banală a plagiatului, bazată pe un scepticism fundamental, ne poate duce foarte departe în a înțelege și accepta plagiatul ca principiu universal încorporat în imitație sau repetiția identică. Formule sapiențiale consacrate certifică lipsa de imaginație a oricărei evoluții. Nimic nou sub soare. Istoria se repetă. Ce a fost va mai fi, ce este a mai fost. Lumea însăși, umanitatea sunt întemeiate pe un plagiat ontologic: omul este făcut după chipul și
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
să instaleze un laborator fonetic și să alcătuiască un atlas lingvistic. Firele narative sunt destul de încâlcite și cititorului îi trebuie destulă perspicacitate și răbdare ca să le descâlcească. (Cel mai răbdător cititor profesionist al romanului a fost Valeriu Cristea, care a consacrat cărții cea mai extinsă cronică literară, culeasă ulterior în volumul Fereastra criticului, 1987. Poate că romanul ar merita să fie însoțit la o nouă ediție de acest text, ca un util ghid de lectură). Ștefan Mironescu e un idealist și
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
înainte de o sindrofie organizată în casa profesorului Mironescu. Aici aș plasa climaxul romanului. De altfel, autoarea acordă întâmplării, învăluită în misterul probabilității, cel mai mare spațiu din roman. Capitolul După-amiază în grădina de trandafiri, ilustrare aproape didactică a pluriperspectivismului, este consacrat succedării meticuloase a punctelor de vedere ale celor implicați în această intrigă de iubire (Margot, Titi Ialomițeanu, Ștefan Mironescu, Sophie), rămasă în suspensie, adică fără nicio urmare. E o lecție de naratologie și un exemplu de virtuozitate a analizei psihologice
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
picturii spaniole și flamande, să perceapă construcția formei, austeritatea cromatică și fascinația iconografiei ca exerciții subtile de rememorare și de conservare. Dar rezistînd primelor tentații, orice privitor va putea observa cu ușurință că pictura lui Baba nu reînvie forme deja consacrate în istoria artei europene, ci încearcă - uneori chiar cu accente patetice - să resuscite cîmpul vizual și datele stilistice și morale care vin, mai degrabă, dinspre tradiția icoanei de tip bizantin. Excluzînd din orizontul privirii tot ce este spectacol superficial, instabil
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
cîmpul vizual și datele stilistice și morale care vin, mai degrabă, dinspre tradiția icoanei de tip bizantin. Excluzînd din orizontul privirii tot ce este spectacol superficial, instabil și amăgitor, artistul reface, în registru laic, întreaga autoritate a acelei imagini care consacră modelul și nu se comunică doar pe sine însăși. Integrat tradiției spirituale a icoanei și format în atmosfera academiilor de artă, pictorul realizează una dintre cele mai surprinzătoare sinteze din istoria artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
victime, săraci sau puși pe căpătuială. Prima figură distinctă (a doua după Grigore, în ordinea apariției în roman) e aceea a cârciumarului Stere. Aglaia, soția lui Grigore, depune toate diligențele să-l căsătorească și primul capitol din roman, Nuntă, este consacrat întemeierii acestei familii, care va constitui una din liniile majore ale epicului. Multe dintre întâlnirile importante ale locului se vor petrece aici. Cârciuma lui Stere se constituie într-un fel de centru, intersecție semnificativă de "povești" și destine. Stere, dedat
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
mă ridic la o anumită tensiune a subiectului. E-adevărat că eu am nevoie de lecturi, am nevoie de o anumită intensitate a meditației și chiar de o lămurire cu mine însumi. Asta înseamnă a sta să scrii: a te consacra numai scrisului. Rareori am această ocazie. Profit de diverse case de creație sau de diverse fundații, care oferă asemenea ocazii, și atunci scriu intens. Dar prima săptămînă stau, efectiv, să ridic tensiunea. D.P.: În ce case de creație ai fost
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
de mediocritate, prin faptul că reperele noastre erau abstracte. Noi citeam Faulkner sau îi citeam pe marii poeți, dar nu ne raportam în mod concret la modelele lor de oameni care creează, de Homo Faber, de oameni care, efectiv, se consacrau producerii de texte literare. Nu, e o muncă teribil de grea, una care-ți promite, 90 la sută, să nu-ți aducă niciun fel de satisfacții, numai supraviețuirea, eventual. Dar în același timp este și un pariu teribil în momentul
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
cu mult mai receptivi. Și din ce în ce mai amuzați. Iată ce spune Alexandru Dobrescu: "Pe acest fond de controversă transplantată de pe malurile Senei pe malurile Dâmboviței, a văzut lumina tiparului, către sfârșitul anului 1893, la Imprimeria Statului, prima lucrare de sine stătătoare consacrată în exclusivitate subiectului, elaborată de un tânăr al cărui nume era destinat nu numai să figureze pe una dintre principalele noastre colecții de legi, dar să devină ulterior un fel de sinonim al luptei pentru garantarea și apărarea proprietății intelectuale
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
amplă dezbatere nu s-a realizat încă nu înseamnă, totuși, că Artistul nu este la locul lui, ci doar faptul cu mult mai banal că Orașul nu este pe deplin pregătit să-i recunoască, să-i invoce și să-i consacre prezența.
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
în franceză, cartea nu ar merita, fără îndoială, atenție. Aceeași poziționare critică cu obstinație a autorului, în luările de poziție din anii următori, ar putea arunca, de asemenea, o atare suspiciune. Enumerarea titlurilor publicate, conținută în articolul care îi este consacrat în enciclopedia virtuală Wikipedia, este elocventă în acest sens: The Death of Politics. France under Mitterrand (Londra, 1994), Le tribunal pénal international: Gardien du nouvel ordre mondial (Paris, 2003), Israel on Israel (în colaborare; Londra, 2006), Travesty: the Trial of
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
politică înainte de 1989 este un mare scriitor (desemnat prin perifraza că îl intrigă cei care îl cred un autor minor). Poate că cel mai patetic și mai neașteptat admirator de după 1990 al prozei lui Eugen Barbu este Eugen Negrici, care consacră în sinteza sa Literatura română sub comunism. Proza (Ed. Fundației PRO, 2002) două mari paragrafe elogioase romanelor Groapa (p. 138-142) și Princepele (p. 172-179). Logica lui Eugen Negrici e aceeași cu a lui Octavian Paler: Eugen Barbu e un mare
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]