4,630 matches
-
oră după ingerarea salatei se poate consuma și alt fel de hrană. Cu excepția cărnii și a preparatelor din carne, a alcoolului, a cafelei și a produselor cu cofeină (cum ar fi băuturile de tip cola), a prăjelilor, a margarinei, a conservelor, a mâncărurilor grele în general. alimentele care nu sunt strict contraindicate, dar care ar fi bine să fie evitate sunt: zahărul, băuturile și dulciurile cu conservanți, coloranți, aromatizanți, corectori de gust sintetici, supele „instant“. laptele, untul, arahidele, alunele, nucile, susanul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
așa ghemuit la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa ghemuit ca și cum aș vrea să-i montez un sigiliu inimii cu mîinile mele meșterind printre tropi, ca și cum aș vrea să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o conservă, dar propria-mi limbă, ca o cerșetoare murdară,-mi strigă: "...dă-mi-te doar mie, lasă-te locuit doar de pierdere, Înzădărnicește-te doar pe tine!, carnavalul nu- i decît În mintea ta. Nu te-ai săturat să privești lumea pieziș
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
trei..., poate că venise omu’ dă la servici și s-a gândit să mai dea și pă la noi înainte dă să ducă acasă la el, la Filipești. Le-a adus câte ceva la copii, a adus fo’ două pâini, niște conserve... A plâns iar și s-a jurat pă toți sfinții că el n-a vrut, că n-a mai putut să facă nimic... că a frânat, da’, din cauza poleiului, n-a ținut frînili...” “Așa o fi, maică. Păi, ce, miliția
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tot ce ne trebuia. Și ce-mi mai băteam capul să văd cum să fac să nu se strice și-i ziceam: „Cum să mai văd și de copii dacă-mi aduci atîtea?“... și-n starea În care eram făceam conserve cît mă țineau puterile și el era În curte și scotea slănina. Doamne, cum mai mirosea, mirosul ăla de grăsime, Îți dai seama... și pusesem pînă atunci o sută treizeci și șapte de borcane și vișine, piersici, mere, struguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i urmărea cu un zîmbet ușor melancolic. — Canibalismul a fost întotdeauna principala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te teme. El oftă și începu să se îmbrace. Intră Jack cu o tavă plină, iar Ritchie-Smollet turnă cafea în cești și împărți farfuriile, pălăvrăgind ca de obicei. — Totul din conserve, desigur, dar bune. Ușor de servit, ceea ce foarte la-ndemînă, pentru că avem spațiu doar pentru o mică bucătărie. Au fost suprinzător de mulți cei care s-au opus la amenajarea acestui mic refugiu - chiar mai mulți decît în cazul laboratorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor și auzi bîzîitul adormitor, foșnetul frunzelor și chemarea îndepărtată a unei păsări. Doamna Macfee luă o conservă de pe un raft și o apăsă. O ceață fină cu miros de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse: — N-am nevoie s-o văd. Sunetul și mirosul îmi sînt suficiente. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
confluența abruptă cu apa, pînă la vîrful ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop de rubine, safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile roșii care gonea pe o autostradă cu multe benzi sub un soare orbitor. Un nor de puncte deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și câteva conserve de pește. Apucă la întâmplare o cutie cu file de macrou și începu să-i învârtă închizătoarea. Peștele mustea în grăsime și îl scurse pe o farfurie. Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei ca arsenicul. Miorlăi și se întoarse încet, pășind înapoi, cum venise. Ca ziarist, semna Sebas Leclerc, dar îl chema Nasim Sehat și cu acest
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat. Mă preocupa visul din care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
slab, chiar costeliv, care se ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar într-o dimineață m-am hotărât să văd ce mai pot vedea din lume înainte de a ajunge într-un cărucior ca ăsta. Am început să mă fardez violent, fiindcă nu vroiam să mă simt ca o cutie goală de conserve aruncată la gunoi. Dar, vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și totul o să fie dat peste cap. Au mers un timp împreună. Cottard povestea că un mare băcan din cartierul lui stocase produse alimentare pentru ca să le vândă la preț de speculă și că fuseseră descoperite sub patul lui cutii de conserve atunci când au venit să-I ia ca să-l ducă la spital. "A murit acolo. Ciuma nu rentează". Cottard avea astfel capul plin de istorii adevărate sau false, asupra epidemiei. Se spunea, de pildă, că în centru, într-o dimineață, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și scrută întunericul până găsi pe birou ceva ce presupuse a fi un cutter pentru scrisori. Îl strecură pe sub tabla subțire a capacului, apăsând lama pentru a ridica metalul. Făcu asta pe o latură întreagă, deschizând cutia ca pe o conservă de fasole. Îndoind-o într-o parte, putea face obiectul dinăuntru să alunece afară. Inima îi bătea cu putere. În momentul în care dădu cu ochii de el, fu dezamăgit. Era o tăbliță de lut, pe care erau gravate niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață. Era traversată de o frânghie de rufe și în depărtare se zăreau doi copii, băieți bănui ea, care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o lua pe aici, poate că putea să o întrebe pe mama lor... Simți deodată o smucitură puternică din spate, de parcă cineva era gata să-i rupă gâtul. O mână înmănușată îi acoperi ochii, iar cealaltă gura, înăbușindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bună, mărturisi doamna Reilly barmanului, care-i întoarse spatele. — Pun pariu că gătești bine, nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde. — Și eu găteam când eram măritată, le povesti Darlene. Da’ foloseam mai mult conserve. Îmi place orezu’ ăla spaniol. Și spaghetele cu sos de roșii. — Mâncarea la conservă e perversă, afirmă Ignatius. Bănuiesc că până la urmă e foarte dăunătoare sufletului. — Doamne, iar m-a luat durerea de cot, oftă doamna Reilly. — Lasă-mă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde. — Și eu găteam când eram măritată, le povesti Darlene. Da’ foloseam mai mult conserve. Îmi place orezu’ ăla spaniol. Și spaghetele cu sos de roșii. — Mâncarea la conservă e perversă, afirmă Ignatius. Bănuiesc că până la urmă e foarte dăunătoare sufletului. — Doamne, iar m-a luat durerea de cot, oftă doamna Reilly. — Lasă-mă, te rog. Nu vezi că vorbesc? o apostrofă fiul ei. Eu nu mănânc niciodată conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
conservă e perversă, afirmă Ignatius. Bănuiesc că până la urmă e foarte dăunătoare sufletului. — Doamne, iar m-a luat durerea de cot, oftă doamna Reilly. — Lasă-mă, te rog. Nu vezi că vorbesc? o apostrofă fiul ei. Eu nu mănânc niciodată conserve. Am încercat o dată și am simțit cum încep să mi se atrofieze intestinele. Ești școlit bine, constată Darlene. — Ignatius a terminat universitatea. Apoi a mai petrecut pe acolo vreo patru ani ca să dea un fel de doctorat. Ignatius a absolvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și-n altă parte. — Sunt posibilități excelente de avansare, au planuri admirabile pentru un tânăr ambițios. E posibil ca salariul să se schimbe curând. — Așa crezi? Oricum, tot sunt mândră de tine, copile. Scoate-ți haina. Doamna Reilly deschise o conservă de tocăniță și o vărsă într-o cratiță. Este cumva și vreo fată drăguță care lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi aruncă pardesiul deasupra dulapului. — Uite ce, drăguțule, am pus tocana la încălzit. Deschide-ți o conservă de mazăre și găsești pâine-n frigider. Am luat ș-o prăjitură de la German, dar nu țin minte unde am pus-o. Uită-te și tu prin bucătărie. Acu’ trebe să plec. — Unde te duci? — Domnu’ Mancuso și mătușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi putut-o ajuta să-și Împlinească primul vis, deși nu și pe celelalte două. Pe când intra În raionul următor, chipul lui Rose se schimonosi. Mâncare Internațională. A aruncat o privire nervoasă la borcanele cu vinete În sos și la conservele cu foi de viță În saramură. Gata cu patlijan! Gata cu sarmas! Gata cu mâncarea etnică ciudată! Numai privind khavourma aia oribilă i se strângea stomacul ghem. De acum Înainte avea să gătească ce voia ea. Avea să gătească feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așa? Întrebă Rose. Din păcate, nu toată lumea are destulă minte ca să le aprecieze... Smuls din meditație, tânărul tresări și se Întoarse spre femeia roșie la față și plinuță care răsărise lângă el și, ținând Încă În fiecare mână câte o conservă cu boabe de năut, roși. Fiindcă fusese luat prin surprindere, nu-și putea recăpăta ușor siguranța sa masculină. — Îmi pare rău... spuse, Înclinând capul spre dreapta. Rose interpretă ticul nervos ca pe un semn de timiditate. Îi zâmbi tânărului ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
părea să se potrivească mai bine, Însă adevărul e că nu fuseseră niciodată logodiți oficial. — E jumătatea simbolică a mătușii Zeliha. Peste drum, sub o arcadă otomană elegant sculptată, au zărit doi băieți țigani, unul din ei scoțând cutii de conserve din coșurile de gunoi și apoi stivuindu-le Într-o căruță hodorogită. Celălalt stătea pe marginea căruței și le sorta, prefăcându-se din răsputeri că muncea din greu În timp ce se Încălzea la soare. Asta ar putea fi o viață atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]