5,839 matches
-
degetul. — Tu ai fi primul care mi-ai reproșa că imperiul se năruie dacă i-am micșora veniturile! Libertul aprobă din cap. Augustus suspină din nou. — Așa că n-am ce să le fac, chiar dacă și pe mine mă deranjează. Ianuarius consimte. Într-adevăr, nu poți să-i suprimi pe cei care strâng dările fără să le desființezi și pe acestea. Dar contractele de arendă și activitatea publicanilor ar putea fi mai atent supravegheate de comisiile rogatorii... Tace însă mâlc. Nu e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Augustus. Nici o reacție din partea principelui. Tatonează cu grijă te renul. — Toți citesc din scrierile lor, dar - din câte mi-a spus Nar cissus - Seneca obișnuiește să-și pregătească în felul acesta câte o nouă lucrare pentru publicare. Da, da, consimte în șoaptă Augustus, poți corecta astfel multe greșeli pe care altminteri le treci cu vederea. Ianuarius se gândește să încuviințeze, să spună că și lui îi este greu să descifreze notația continuă din manuscrise, unde cuvintele se înșiră unul după
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
V-am spus că nu poate decât să stropească zidurile și alta rul cu pămătuful, își iese din fire Vestala Mamă. Cornelia răbufnește: — Au nu e treaba vestalelor să aibă în grijă și paza focului și a apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e cea mai trebuincioasă vieții. Pe când ea se stropește de parcă s-ar juca... — Nu mă cheamă „ea“, ci Asinia, se bagă fata în vorbă, în țepată. Pe Occia o pufnește râsul. Nebună, nebună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ascunde cu greu o strâmbătură de dezgust. Ce afacerist veros! Numai la bani îi stă gândul. S-au îmbogățit, și el, și frate-său, pe spinarea scriitorilor. Nu promovarea literelor îi interesează, ci profitul. Nici măcar nu cumpără manuscrisele de la autori, consimt doar să le reproducă ei contra cost. — Eu nu mă ocup de asemenea lucruri, răspunde sec. Sosius face ochii mari. Păi atunci ce mai ții atelierul de scribi moștenit de la Pomponius Atticus? se scapă. Instantaneu își mușcă buzele, înciudat. Și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui. A recurs la tot felul de tertipuri. L-a implicat până și pe Antonius Musa. Chipurile niște pacienți de-ai săi nu mai puteau ține câinii. I-a înșirat o poveste lungă cu un copil bolnav, dar n-a consimțit pentru nimic în lume să dezvăluie cine erau necunoscuții aceia enigmatici. Ca și cum la Roma poți ține ceva ascuns! Gallus, sau amândoi, au ticluit până și numele animalelor, să fie pereche: Tullius și Tullia, așa cum pe cei dinainte îi chemase Cara
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine și Flaccus? întreabă neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap. Nu prea cred. — Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se pierd în zăngănit de arme. — Vezi? șoptește Vittelius confidențial la urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din ochi, cu subînțeles: — Moda, bat-o vina! Un nou ordin acoperă pentru o clipă vacarmul dimprejur: — Bă, tu, ăla cu panaș roșu, schimbă sabia cu lancea! Pusio constată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
animal de jertfă îmbelșugată, plescăie apreciativ lângă el tânărul Paterculus. O ofrandă foarte aleasă pentru înduplecarea zeilor. Mai ales unul ca acesta. Îl trage ușurel pe Tiberius de togă: — Uită-te și tu! Cântărește cel puțin 600 de livre. Nero consimte absent. A început să-l frământe o idee. Există cumva o anumită simpatie sau antipatie a câte unui zeu pentru o anumită victimă? Dă să se întoarcă spre Velleius, să-i ceară și lui părerea, dar se răzgândește. Mai bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rusia. În timp ce armata rusă executa manevre la periferia Constantinopolului, delegații ruși au primit dispoziții de la marele duce Nicolae să încheie pacea până la 19 februarie/3 martie 1878, în caz contrar ei i-au amenințat pe otomani că Rusia nu va consimți la convocarea unei conferințe europene 261. Urmare a insistențelor ruse, tratatul de pace de la San Stefano a fost semnat la 19 februarie/3 martie 1878, dată ce corespundea aniversării urcării pe tron a țarului Alexandru al II-lea și eliberării
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vor pune în mișcare două regimente de infanterie și două regimente de cavalerie ale armatei ruse ca să ocupe neîntârziat punctele de litigiu dintre Bulgaria și România și, înainte de toate, pe acelea de lângă Silistra"387. Diplomația țaristă declara că nu va consimți niciodată la stabilirea frontierei atât de aproape de orașul Silistra 388. Asociindu-se Rusiei, Austro-Ungaria și Anglia, solicitau în termeni categorici retragerea trupelor române de la Arab-Tabia389. Urmare a acestor presiuni, la 21 februarie 1879 guvernul român a decis retragerea trupelor române
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pentru totdeauna numai pe acest domeniu. Așa spunem noi și așa gândesc și naifu, și Stăpânul. Veți recunoaște credința creștină pe aceste domenii și le veți îngădui mai multor padres să vină aici. În schimb, vreți ca Nueva España să consimtă la negoț, așa gândiți dumneavoastră, nu? Simțind cum îl copleșește furia și mai tare decât înainte, misionarul își îndreptă poziția. Era furios nu pe japonezi, ci pe propria sa neghiobie. Îi era necaz că aluneca din ce în ce mai mult în capcana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu descumpănirea celui lovit pe neașteptate, gândi misionarul. Ar fi doar un sigur lucru de făcut... Ca pentru a le reda speranța de a-și reveni după lovitura pe care le-o dăduse, misionarul adaugă: — Pentru a îndupleca Spania să consimtă la o înțelegere de negoț cu Japonia... Singurul care poate să-l înduplece pe regele Spaniei este... Papa de la Roma. Chipul seniorului Shiraishi se înăspri dintr-o dată. Era o chestiune mult prea îndepărtată pentru acești oameni de seamă care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rogojină de paie și o cruce agățată pe perete. Pe dată, starețul își arătă stânjeneala pe care până atunci și-o ascunsese. — Noi am făcut pentru tine tot ce ne-a stat în putință, dar guvernatorul Acuña încă n-a consimțit la o întrevedere cu solii japonezi. Ca răspuns la scrisoarea pe care i-am încredințat-o comandantului din Acapulco, starețul pusese în mișcare conducătorii și oficialii din Mexico pentru ca solii japonezi să fie primiți cu respectul cuvenit. Însă guvernatorul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o undă de îngrijorare. Îi era teamă că o dată înghițit în vârtejul planurilor mele, el și familia lui își vor câștiga disprețul nobililor și fețelor bisericești din Madrid. — Vreau să-l văd pe arhiepiscop. Apoi, dacă Maiestatea Sa regele ar consimți la o întrevedere cu solii japonezi... — Deja am luat legătura cu cancelaria arhiepiscopului. Unchiul clătină din cap încurcat. Ne-au răspuns că totul atârnă de hotărârea adunării episcopale. Nici chiar arhiepiscopul nu poate aranja o întâlnire cu japonezii trecând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca un șuvoi, ci îi inunda încet tainele sufletului așa cum valurile scaldă țărmul. Avea chiar impresia că această hotărâre fusese statornicită cu mult timp înainte și că el însuși se așteptase la o astfel de hotărâre. — Înainte ca episcopii să consimtă din nou la hotărârea de mai sus, vom asculta părerile potrivnice față de această hotărâre ale părintelui Velasco și ale părintelui Valente. Episcopul își coborî privirea către cei doi în timp ce înfășura foaia de culoarea fildeșului. Așa era obiceiul, să se asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru „a sărbători viața“, pe lângă reuniunea anuală de Ziua Recunoștinței. Urmau să aducă fiecare mâncăruri gătite după rețete din junglă, să aprofundeze spiritual revelațiile trăite, rețetele de supraviețuire, oferindu-și sprijin moral În perioadele marcate de probleme personale. Dar au consimțit cu entuziasm să-și cumpere instrumente de percuție ca ale localnicilor și tigve pentru a recrea rezonanța și Înălțarea colectivă pe care le-au simțit În acea noapte incredibilă. Acea experiență le-a deschis posibilități aflate dincolo de simțurile lor occidentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează în fața celor pe care le propune universul însuși. Spune singur de altfel că „nu există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează în fața celor pe care le propune universul însuși. Spune singur de altfel că „nu există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu auriu - culorile ce desemnau din vremuri străvechi clanul său -, îi făcu, în sfârșit, semn marcomanului să se dea la o parte și încheie: - Bine, o să așteptăm. în timp ce se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plătitor conștiincios și am garantat pentru tine. Dacă nu mă crezi, poți să-l întrebi pe prietenul meu Khaba. E adevărat, Khaba? Spune-i tu: e adevărat sau nu că l-am apărat cum nu se poate mai bine? Khaba consimți cu gravitate. — Cum nu se poate mai bine., încuviință el. — Ah! M-ai apărat. Eu... îți mulțumesc și, dacă îmi stă în putință... Ochii lui Balamber sclipiră de satisfacție. în sfârșit, îl adusese pe căposul ăsta țărănoi unde voia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta, mari teritorii smulse romanilor. Audbert era în încurcătură: pentru ce oare - se întreba - Balamber îl făcea pe el părtaș la atâtea secrete importante? — Hm! Nu cred că-i va fi ușor să-l convingă. în plus, chiar dacă Gundovek ar consimți, ce garanții ar avea Atila că o să-și țină cuvântul? Balamber se întinse din nou peste masă și îi prinse mâinile într-o strânsoare de fier. Ochii îi sclipiră. — Ai dreptate, dar pentru asta nimic nu e mai potrivit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să-l convingi pe Gundovek, îți garantez că te înșeli. — Ei, nu, așteaptă: am adus cu mine daruri bogate pentru el, lucruri care, te asigur, îți taie răsuflarea; și sunt numai o parte din ce va primi Gundovek, dacă va consimți la căsătorie. Și apoi... păi, să zicem că am să-i fac niște propuneri care sigur or să-l intereseze. — Așadar, spre Genava ați pornit! Dar cine v-a spus că n-o să fiți tratați ca și cei dinaintea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l lăsăm pe el să aleagă cum îl va scoate din joc. Măcar și după adunare. Mulțimea dinaintea lor, între timp, începuse iarăși să se miște. Aruncând în jur o privire bănuitoare și îndemnându-și mai departe roibul, Sebastianus consimți: — De acord. Să hotărască el cum e mai bine. Oricum, arată-mi-l și mie pe acest Gualfard de îndată ce vei putea. Gărzile lui Gundovek sunt de încredere? — De cea mai mare încredere. Le comandă fiul său, Chilperic. — Bine. Fă, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cineva strigând că nici treizeci de mii nu erau de ajuns, întrucât hunii erau cu mult mai mulți. O voce, cine știe unde, strigă că romanii erau toți niște lași și că nu poți avea încredere în ei. Altele se ridicară ca să consimtă la acele cuvinte insultătoare. — Trebuie să aveți încredere, întări Sebastianus. Magister militum nu vă va abandona! Vizigoții din Aquitania vor fi și ei cu noi! reuși din nou să strige înainte să-l acopere rumoarea nedeslușită ce venea din mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că au luat cu ei lucrurile cele mai prețioase, nu? Oamenii s-au luptat și au dreptul la prada lor. Du-te, Balamber! încheie amical. Poate n-ar fi rău să arunci o privire acolo sus. Trăgând de hățuri, Balamber consimți, însă argumentele lui Khaba erau cele care îl convinseseră. întorcându-se spre Odolgan, îl întrebă: — Piciorul tău?... Poate ar fi mai bine să rămâi jos. Avem de dus în curând alte bătălii și te vreau întreg. I-o spusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]