1,368 matches
-
pământuri - și cu o criză a naționalităților, guvernul refuzând orice veleitate independentistă. Pe 27 septembrie guvernul provoacă Conferința Democratică, formată din mai mult de 1500 de delegați reprezentând ansamblul țării, în așteptarea desfășurării, pe 25 noiembrie, a alegerilor pentru Adunarea Constituantă. Lenin este ca turbat: se teme nu numai că bolșevicii nu vor putea participa la lucrările acestui pre-parlament, dar și că Adunarea nu va fi aleasă în mod democratic și că nu va putea deci forma un guvern legitim, împiedicându
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să legitimeze lovitura de stat. Pe 30 octombrie, Zinoviev și Kamenev, doi dintre principali conducători, își anunță în mod public, în ziarul lui Gorki Novaia Jîzn (Viață nouă), opoziția față de lovitura de stat și cer să se aștepte alegerea Adunării Constituante; ei sunt criticați cu violență de către Lenin, care-i acuză de „cretinism parlamentar” și de trădare. Luarea puterii în vreme ce guvernul a pierdut orice control militar asupra capitalei, în noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1917, spre surprinderea tuturor, 6000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reduce la tăcere pe recalcitranți și pe opozanți, Lenin creează, pe 20 decembrie, fără nicio bază legală, Ceka, poliția politică destinată să inaugureze teroarea în masă, din care-și va face curând un mijloc de guvernare. Nașterea și moartea Adunării Constituante Totuși, Lenin mai are de înfruntat un obstacol important: Adunarea Constituantă pe care toți revoluționarii au reclamat-o prin voturile lor vreme de decenii și căreia nu-i poate împiedica alegerea: el însuși a acuzat în cursul verii guvernul provizoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
20 decembrie, fără nicio bază legală, Ceka, poliția politică destinată să inaugureze teroarea în masă, din care-și va face curând un mijloc de guvernare. Nașterea și moartea Adunării Constituante Totuși, Lenin mai are de înfruntat un obstacol important: Adunarea Constituantă pe care toți revoluționarii au reclamat-o prin voturile lor vreme de decenii și căreia nu-i poate împiedica alegerea: el însuși a acuzat în cursul verii guvernul provizoriu că nu vrea să organizeze scrutinul. De pe 25 noiembrie până pe 9
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al forțelor armate, Castro pune în funcție un dispozitiv al dublei puteri: el desemnează un șef al guvernului care îi cedează locul de îndată ce legea din 7 februarie 1959 anulează conținutul democratic al constituției din 1940, atribuind guvernului puterile legislativă și constituantă. Alegerile sunt uitate, și dictatura personală începe să capete formă. Președintele Republicii, Manuel Urrutia, încearcă să reziste, dar în zadar: în iulie, Castro reușește să dea o lovitură de stat televizată, înainte de a se sprijini pe PSP căruia îi încredințează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
publice fundamentale. De la triumful la prăbușirea revoluției antidemocratice Nu aceasta va fi calea urmată în Rusia de către Lenin, care despovărează rapid gândirea de tip marxist de posibilele ei virtualități democratice. în ianuarie 1918, el nu ezită să dizolve o Adunare Constituantă aleasă conform procedurilor democratice dar defavorabile bolșevicilor*. El se resemnează tactic cu emergența unei „democrații sovietice” înainte de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului Bolșevic asupra statului și a societății. Profitând de Revoluția din Octombrie* și de stalinizarea ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917, Lenin îi îndeamnă pe bolșevici* să preia puterea printr-o insurecție care ar deschide calea războiului civil, etapă indispensabilă a revoluției socialiste. Datorită Revoluției din Octombrie*, el stabilește condițiile acestui război civil: interzicerea presei și a partidelor, dizolvarea Adunării Constituante, tratatul de la Brest-Litovsk stipulând cedarea unei părți importante a teritoriului către Germania, naționalizarea industriilor, rechiziționarea forțată a produselor de la țărani. în primăvara anului 1918, considerându-i dușmani pe toți cei care protestează, Lenin declanșează conflictul: „Roșii” - și Armata Roșie* - luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
făcut să basculeze istoria. Primul a fost acela al respingerii patriotismului în august 1914. Cel de-al doilea este datat 17 aprilie 1917: cu un instinct revoluționar și totalitar sigur, Lenin înțelege că bolșevicii nu vor avea majoritatea în Adunarea Constituantă reclamată vreme de decenii de toți democrații și revoluționarii, și care urma să fie aleasă prin vot universal. El simte că singura șansă de a pune mâna pe putere constă tocmai în distrugerea acestui embrion de democrație*. Astfel, el impune
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
singur om - Dictatorul”. Pe 17 noiembrie, Lozovski condamnă „cultul eroului” care-l aureolează pe Lenin, devenit acum principiul de bază al disciplinei de partid. Noua putere se îndreaptă spre semnarea actului de naștere a regimului totalitar: suprimarea premeditată a Adunării Constituante, fapt confirmat și prin crearea Cekăi, poliția politică*, pe data de 20 decembrie. Nedispunând de majoritate în Adunare, Lenin inaugurează, pe 15 decembrie, logica „poporului nedemn” sau a „poporului imbecil”: „în alegeri, poporul a votat pentru cei care nu exprimau
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fără ca totuși să poată promulga vreo reformă semnificativă, din cauza, mai ales, a reticențelor aliaților săi și a propriei prudențe. Cu toate acestea, militează în favoarea republicii, aleasă prin referendum la 2 iunie 1946; dezamăgit de rezultatele alegerilor din aceeași zi din cadrul Constituantei - 18,9% din sufragii -, devine totuși al treilea partid, după Democrația Creștină (DC) și PSI. PCI se străduiește să instaureze o „democrație progresivă”, noțiune la care Togliatti se gândise încă din timpul războiului din Spania și a cărei originalitate - subliniată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceleia de a fi, mai mult sau mai puțin rapid, marginalizat. Alessandro Natta, care conducea partidul din 1984, demisionează în 1988. Succesorul său, Achille Ochetto, se folosește de căderea Zidului Berlinului* în noiembrie 1989 pentru a propune deschiderea unei „faze constituante”, pentru a da naștere unui nou partid care să renunțe la identitatea comunistă. Urmează doi ani de aprige dezbateri și de rupturi dramatice, pe măsura schimbării cerute care șochează profund un partid ai cărui conducători au afirmat întotdeauna că este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un Consiliu al Revoluției, condus de Gonșalves, Gomes și de Carvalho. La 11 aprilie este semnat un acord între MFA și principalele partide, instaurând tutela primului-ministru asupra vieții politice între trei și cinci ani. Dar legitimitatea democratică, incarnată de Adunarea constituantă aleasă la 25 aprilie 1975, se îndreaptă spre o altă direcție. în timp ce participarea ajunge la 92%, PCP nu obține decât 12,5% din sufragii, spre deosebire de aproape 38% pentru PS și 26,4% pentru partidul centrist (PPD). Acesta reacționează prin acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau meșteșugari - și se recrutează în cele câteva universități existente. Cel mai de seamă reprezentant este Nikolai Cernisevski care, încă din vara anului 1861, cere, pe un ton agresiv ce incită la răsculare, pământul pentru țăranii dezrobiți, convocarea unei Adunări constituante și votarea unei constituții. Condamnat în 1862 la deportare pentru că înființase o societate secretă, Pământ și Libertate, scrie în închisoare un roman politic și utopic - Ce-i de făcut? - în care definește ce este acela un revoluționar, descrie societatea perfectă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ordine, ceea ce deschide cale liberă acțiunii răufăcătorilor și lumpenproletariatului. Foarte curând, puterea bolșevică cauționează sau ordonă asasinate: la 3 decembrie 1917, cel al comandantului-șef al armatei, generalul Dukhonin; apoi, la 18 ianuarie 1918, mitralierea manifestației de sprijin față de Adunarea Constituantă - douăzeci de morți, zeci de răniți; iar la 20 ianuarie 1918, asasinarea, pe patul de spital, a doi miniștri din guvernul Revoluției din Februarie. începând din 20 decembrie 1917, odată cu crearea poliției sale politice*, CEKA, Lenin are mijloacele de a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scopurile ultime ale evoluției istoriei și să revendice în beneficiul său conducerea supremă a construirii noii societăți. Se instalează o logică strict ideologică, lămurind aversiunea absolută pe care o resimt bolșevicii* atât față de „democrația burgheză”, după cum o atestă dizolvarea Adunării Constituante în 1918, cât și față de „democrația muncitorească”, așa cum o dovedesc infiltrarea sistematică a sovietelor, eliminarea treptată a formațiunilor concurente și zdrobirea fără milă a revoltelor muncitorești antibolșevice - ca la Kronstadt*, în 1921. O logică ideologică dublată repede de o logică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Legătură la subcolecție(R) 766 Legătură la document în limba originală(R) 767 Legătură la documentul tradus(R) 770 Legătură la supliment sau număr special(R) Legătură la notița mamă/supliment(R) Legătură la documentul gazdă(R) Legătură la unitatea constituantă(R) Legătură cu o altă ediție(R) Legătură cu documentul pe o altă formă fizică(R) Legătură cu documentul « Publicat cu »(R) 780 Legătură cu documentul precedent(R) 785 Legătură cu documentul succesor(R) 786 Legătură la sursa de date
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
la 17 martie tratatul de la Bruxelles. Este vorba de primul tratat militar a cărui determinare anti-germană cedează locul unei viziuni antisovietice. Privitor la statutul Germaniei, un acord între Franța, Marea Britanie și Statele Unite, la 7 iunie 1948, prevede crearea unei Adunări constituante în luna septembrie a aceluiași an în zonele ocupate de către occidentali. Pentru Uniunea Sovietică, cel mai dificil este supunerea Cehoslovaciei. În fața presiunilor și exigențelor URSS-ului, doisprezece miniștri din douăzeci și șase demisionează pe 20 februarie. Partidul comunist cehoslovac hotărăște
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și una dintre principalele sale forțe, unul dintre principalii piloni ai noii puteri. Aliat al Mișcării forțelor armate (MFA), el joacă un rol moderator, luptînd ferm împotriva radicalismului politic al formațiunilor stîngiste. El obține 16,6% la alegerile legislative pentru Constituanta din 1975. PCP-ul beneficiază de imaginea secretarului său general, Alvaro Cunhal. Acesta a cunoscut paisprezece ani de exil, dar și unsprezece de închisoare, dintre care opt în cea mai totală izolare, cea mai desăvîrșită tortură. Conducerea partidului, compusă din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
depășește experiența și valorile comunismului și ale social-democrației. Acest proces neputîndu-se realiza decît la nivel european. Pentru a relua inițiativa politică, și pentru a pune în practică această nouă linie, comitetul central hotărăște, pe 24 noiembrie 1989, deschiderea unei faze constituante pentru instalarea unei noi formațiuni politice de stînga în Italia. Al XIX-lea Congres, din martie 1990, marchează o etapă importantă. El permite într-adevăr o punctare a forțelor favorabile transformării partidului într-o nouă formațiune democratică. După mai multe
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
liniștită. Vestea câștigului îl transformă dintr-un individ echilibrat, într-un individ cu ieșiri isterice autoritare. O scrisoare pierdută Conflictul din comedia O scrisoare pierdută este reprezentat de lupta pentru putere, pentru interese meschine. Acțiunea se petrece în preajma alegerilor pentru Constituantă, în anul 1884. Vrând cu orice preț să ocupe un scaun de deputat, Cațavencu, șeful facțiunii independente pune la cale un șantaj, amenințând reprezentanții partidului aflat la putere (Zoe, Tipătescu, Trahanache) cu publicarea unei scrisori compromițătoare. Evenimentele se desfășoară într-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care detectăm orice percepție. În Ideen I, Husserl dădea exemplul percepției culorii unui obiect oarecare, divizată în două momente discrete: cel al apariției culorii vizibile și cel al apariției culorii invizibile, echivalentă cu o impresie originară, străină de orice intenționalitate constituantă. Transformarea impresiilor originare în calități ale obiectelor sensibile este operația conștiinței; această transformare imediată este însă o tentație căreia orice poet sau pictor adevărat îi rezistă. Regimul de activitate al intenționalității e secondat, dacă nu cumva precedat, de regimul pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara experienței „autoafectării”. Inserția corpului în lume devine proba inconsistenței majore a tuturor filozofiilor reprezentării polarizate în jurul unui eu ideal, constituant și edificator. Accesul la adevărata corporalitate - ocultată în lectura fizicalistă - înseamnă pentru Henry atașarea invizibilă la Sursa însăși a vieții. Resimțirea de sine este privilegiul strict al umanității întrupate și proba unei altfel de subiectivități decât cea garantată de, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acel „corp care nu mai este obiect al experienței, ci principiu al ei”3. Acest corp transcendental, sau carne fenomenologică acționează și pătimește la fel în orice trup individual și garantează sinteza tuturor percepțiilor. La descoperirea acestui corp subiectiv sau constituant, Merleau-Ponty a contribuit într-o bună parte (mai cu seamă în Phénoménologie de la perception). Între corpul transcendental și ființările lumii Michel Henry nu găsește loc pentru nici o analogie, datorită caracterului „nonsensibil” al celui dintâi 1. Acest fapt indică înrădăcinarea „cărnii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fait connaître dans les pages qui ont une existence éphémère de la publication en question, nous l'avons préféré pour les implications que le terme apporte. Apparemment cette appellation exclue la littérature de la Transylvanie, Le Cercle littéraire de Sibiu, en se constituant pour beaucoup, comme un groupe différent, tant par leur conception que par la direction qu'ils représentent, en tant qu'écrivains de l'Albatros. Au-delà des différences inhérentes, un autre milieu, d'autres modèles, une autre formation, au - delà du
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să nu fie perceput fără aprobarea ei prealabilă. Trei zile mai tîrziu, membrii ei jură să rămînă uniți pînă ce vor da Franței o Constituție. În sfîrșit, la 9 iulie, punînd în aplicare acest angajament solemn, Adunarea națională se proclamă constituantă. Două luni mai tîrziu, după adunarea Stărilor Generale, revoluția juridică și politică era înfăptuită. Monarhia absolută și-a trăit traiul. Suveranitatea națională înlocuiește suveranul de drept divin. Guvernarea Franței se va face pe baza unui "contract" încheiat între suveran și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]