3,427 matches
-
se umflă, se înroși. Mâna lui întinsă acuzator tremură o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și nu numai. țâșni de pe scaun, gesticulând de o manieră total nediplomatică. ― Nebuni! Fuduli nevoie mare! Inconștienți! Profitori nerușinați!... Ledoulx își savură cu voluptate revolta, sporind-o cu fiecare cuvânt de apostrofare. Nu pronunța nici un nume, dar undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu putea să spună cu certitudine dacă femeia zărită de el prin aburii băii undeva, în cuprinsul acelei case, avea vreo legătură cu femeia voalată care ieșea uneori, aproape de miezul nopții, din casa pictorului, ca să intre apoi în pavilionul din spatele consulatului francez, sau cu Marioritza. Omul lui Babic susținea că Marioritza locuia pe o altă stradă. O urmărise atunci când părăsise Bucureștiul. Se despărțise de medic la un moment dat, apoi luase drumul spre Sibiu și trăsese la un han. La lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai Înainte, poarta Persiei, coridorul obligatoriu al călătorilor, mărfurilor și ideilor. Câteva antreprize europene, cum ar fi Compania Germană a dlor Mossig și Schünemann sau Societatea Anonimă de Comerț, o importantă firmă austriacă, aveau sucursale acolo. Aici se găseau și consulate, Misiunea Presbiteriană americană și diverse alte instituții, și sunt fericit să spun că, În nici un moment, pe parcursul dificilelor luni de asediu, cetățenii străini n-au fost luați drept ținte. Mai mult decât atât, domnea o fraternizare emoționantă. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Poate că prezența mea va stimula Întru câtva guvernul meu să acționeze. Pretutindeni, ca și cum s-ar fi vorbit Între ei, acesta a fost răspunsul: identic, grabnic, clar, irevocabil. Până și din partea lui Mr. Wratislaw - consulul britanic! -, până și din partea personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară. Pe 18 aprilie, Wratislaw telegrafia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să caut, o dată mai mult, protecție pe lângă Preagrațioasa Sa Maiestate. Am avut nevoie de timp ca să Înțeleg cât era de justificată amărăciunea lui Fazel. Căci, pentru moment, evenimentele păreau să-i contrazică temerile. Nu a rămas decât câteva zile la consulatul britanic. Foarte curând, Mr. Wratislaw Îl conduse, În automobilul său, prin liniile rusești, până În Împrejurimile orașului Kazvin. Acolo putu să se alăture trupelor constituționaliste care, după o lungă așteptare, se pregăteau să avanseze În direcția Teheranului. Într-adevăr, atâta vreme cât Tabrizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ngrijorasem rău, pentru că-mi datora opt sute douășcinci de dolari. Frankie era plecat de mai mult de juma’ de oră. CÎnd l-am văzut Întorcîndu-se mergea repede și dădea din cap. A plecat cu avionul, mi-a zis. Bine. Așa, deci. Consulatul era Închis. Mai aveam patruj’ de cenți și, oricum, probabil că de-acum avionul era deja În Miami. Nu puteam nici măcar să trimit o telegramă. Marele domnu’ Johnson. Eu eram de vină. Ar fi trebuit să fiu mai atent. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
m-ați trădat. Le returnez o parte din bani și-i urc pe vas. Desigur, ei sînt pe deplin conștienți că este vorba despre un voiaj dificil. — Și-n ce mă privește? — Cred că ar trebui să trimit vorbă la consulat. — Înțeleg. — O mie două sute de dolari, domnule, asta nu-i o sumă de disprețuit În ziua de azi. — CÎnd iau banii? Două sute cînd cădem de acord și o mie la Îmbarcare. Și dacă plec cu Ăia două sute? Atunci n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și le-am scos ca să mă mai uit puțin prin ele. Apoi m-am dus În carlingă. — Auzi, am spus, cum de-ai ajuns să fii trecut pe foaia de echipaj? — M-am Întîlnit cu agentu’ cînd se ducea spre consulat și i-am zis că merg și eu cu tine. — Există un Dumnezeu al bețivilor, i-am spus, după care mi-am scos pistolul și l-am pus lîngă restul armelor. Am făcut niște cafea și-apoi m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a întîmplat aceasta. Se cobo-rîse ceva în mine, mă năpădise ceva. Și atunci m-am întors. XV Caut ziua întreagă de lucru la birourile de pe chei. Promisiunea lui B. că îmi va găsi un post de traducător din franțuzește, la consulat, nu se realizează. Mai am vreo sută de rupii, deși multă lume îmi datorează aici bani. Harold se poartă foarte urât. I-am cerut să împartă camera cu mine, căci de la 15 ale lunii sunt nevoit să mă mut, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai mare cu cinci ani. Locuiesc Într-o casă la capătul unui bulevard, destul de aproape de zona centrală. Casa aparține statului comunist, care a naționalizat-o - ajutînd În felul acesta oamenii să fie cu toții egali (Întru sărăcie). Înainte de război, a fost consulat italian. E o piesă arhitectonică remarcabilă. Faptul că locuiesc În ea face parte din avantajele de a avea o funcție de conducere Într-o instituție comunistă - deși chiria e la rîndul ei remarcabilă, ceva mai mult de jumătate din salariul tatălui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
naționale cotropite de bolșevici s-au descoperit multe gropi comune cu români asasinați, mutilați, îngropați de vii, electrocutați, între care preoți, studenți, elevi și destui legionari sau simpatizanți ai Legiunii. Aceste gropi commune au fost descoperite în curțile Palatului Mitropolitan, Consulatului italian, Facultății de teologie, unde se instalase N.K.V.D-ul. Mulți români au fost împușcați și pe câmpuri, pe unde fugeau sau se ascundeau. Cunoscutul scriitor Virgil Gheorgiu (și Constantin), autor al atâtor volume, majoritatea în lb. franceză, între care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
balcanic și, mai ales, de cele de dincolo de Nistru. De aceea este de susținut în scris și pe toate canalele mass-media că relațiile în cadrul euroregiunilor sunt o nevoie care ne avantajează, după cum ne avantajează și relațiile de muncă transfrontaliere ( la Consulatul german din Timișoara sunt cozi pentru vize la muncă în landuri. Și acesta este un fapt pozitiv care ne arată că modelul iugoslav din anii șaptezeci al muncii în străinătate se impune treptat în modul de a gândi și de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Quietus comandantul cavaleriei mauretane; în sfârșit unul Laberius Maximus, care fu mai târziu consul la Roma. Traian pleacă la Dunăre în primăvara anului 101 d. Hr. Într-adevăr panegiricul lui Pliniu cel tânăr, citit în senat în timpul celui al treilea consulat al lui Traian, în luna lui Septembrie al anului 100, face numai aluzii la proiectele formate de împăratul contra Dacilor, fără a arăta prin nimic că războiul ar fi și început. Pliniu spune: Dacă însă vreun rege barbar, în nebunia
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de la aliați, ci prin armatele dușmane și prin lanțurile regilor prinși». Este invederat că Pliniu țintește prin cuvintele sale pe Decebal, care refuzase închinarea și supunerea către Traian. La începutul anului 101 Traian se afla încă la Roma, unde lua consulatul pentru a 4-a oară. Actele fraților Arvali dau chiar ziua de 25 martie 101 ca acea în care se făcură jertfele pentru fericita expediție a împăratului, a cărui plecare trebuie să se fi întâmplat puțin timp după aceea. Ce
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
la Universitatea Evreiască, pe nume Shimon Guttman. Capitolul 5 Ierusalim, luni, 9.28 a.m. Pentru prima oară de când ajunsese, cei care îi controlau bagajele erau arabi. De când se dăduse jos dimineață din avion, întâlnise numai evrei israelieni. Acum, la intrarea Consulatului American de pe strada Agron, aștepta să fie luată în primire de arabii palestinieni, care purtau totuși cămăși cu însemnele Statelor Unite. În mod normal, un oficial al guvernului Statelor Unite, cum era din nou, ar fi fost lăsat să treacă printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să creadă că se apucase iarăși de asta. Instinctiv, cercetă amănunțit ceea ce vedea. Evident că adevărata securitate nu putea fi lăsată decât în mâinile unui american. Angajarea localnicilor avea de asemenea rolul ei. Folosirea angajaților palestinieni întărea faptul că acel consulat de la Ierusalim era de fapt o misiune americană în slujba palestinienilor; total diferit de ambasada din Tel Aviv, care reprezenta America în ochii israelienilor. O ușă se deschise cu un bip, lăsând să intre un bărbat înalt și blond. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ce? Ce-i asta? întrebă Ahmed și genunchii începură să-i tremure. Vino cu noi doar, spuse bărbatul înalt. Era ceva ciudat în accentul lui. —Acum! Și pentru prima oară, Ahmed văzu arma ridicată și ațintită asupra lui. Capitolul 8 Consulatul Statelor Unite, Ierusalim. Marți, 2.14 p.m. —Informațiile pe care le deținem arată că trupul perforat de gloanțe a fost abandonat de doi oameni cu cagule în piața mare a Ramallahului, pe la 10.45, ora locală. Corpul a fost ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult mai curând decât și-ar fi închipuit. Capitolul 10 Ramallah, Malul de Est, marți, 4.46 p.m. Mai întâi a fost surprinsă de scurtimea călătoriei. S-a așezat pe bancheta din spate a unuia dintre Land Cruiserele negre ale consulatului acum un sfert de oră și iată-l pe șoferul ei, sergentul de marină Kevin Lee, spunându-i că trec Linia Verde, ieșind din Israelul propriu-zis și intrând în zonele care fuseseră ocupate în timpul Războiului de Șase Zile din 1967
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își dădea seama, plină de americani creștini. Văzuse pe hol un grup de oameni care se adunaseră în cerc, ținând ochii închiși, în timp ce ghidul lor israelian îi privea cu răbdare. Davis o adusese aici. Era la un bloc distanță de consulat, pe geam se vedea strada Agron. Ea și Lee se întoarseră împreună de la Ramallah pe înserate, fără să schimbe o vorbă pe drumul chiar mai liber decât mai înainte. Maggie s-a gândit încontinuu, încercând din răsputeri să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lipicioase. Instinctiv, se uită la ușa pe care intrase. Era închisă. Femeia mai aduse niște ceai, apoi intră în camera alăturată, strigându-și copiii pe nume. Maggie era acum singură cu acest bărbat. Voia să-l sune pe Davis la consulat, sau pe Uri, sau pe Liz la Londra, pe oricine, dar se temea de reacția lui. I-ar fi smuls telefonul? Ar fi apucat-o de mână? Cine era? Cât putu de firesc, Maggie se ridică, se întinse și, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceară scuze, să fie amabilă, să-l ierte pe Uri că avea o fostă prietenă frumoasă, toate fiind posibile acum după ce el spusese ce spusese, dar șansa îi fu luată. Îi sună telefonul, iar pe ecran îi apăru numărul de la consulatul american. Îi făcu semn lui Uri să tragă pe dreapta, ca să poată ieși să vorbească, departe de mașină și de microfoanele care probabil se găseau în ea. Telefonul putea să fie ascultat, bineînțeles; chiar să aibă un microfon înăuntru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în ea. Telefonul putea să fie ascultat, bineînțeles; chiar să aibă un microfon înăuntru. Dar ce era să facă? Nu putea să-l arunce, trebuiau să ia cumva legătura cu ea. Și îi era imposibil să ignore un telefon de la consulat. Se opri la un colț de stradă și răspunse. —Bună, Maggie, sunt Jim Davis. Sunt aici cu secretarul adjunct Sanchez și cu Bruce Miller. —Maggie, sunt Robert Sanchez. Lucrurile s-au înrăutățit puțin în decursul zilei de azi... —S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apoi se opri. Trebuia să explice de ce furaseră mașina și de ce erau urmăriți în toiul nopții; de ce era îmbrăcat Uri într-o uniformă de băiat de serviciu furată. Nimeni nu va crede nici măcar un cuvânt. Polițiștii vor suna imediat la consulat pentru a o verifica și îi fu de-ajuns să-și imagineze acel apel în care lui Davis, Miller și Sanchez li se spunea că Maggie Costello și-a petrecut noaptea cu Uri Guttman. Rămase pe loc, înghețată. Dacă Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai văzuse figura înainte. Dar unde? Mintea ei era atât de zăpăcită din cauza oboselii, încât parcă înainta printr-o apă adâncă pentru a găsi amintirea. Era recentă, știa asta. Chiar din ultimele câteva zile. Să fi fost de la hotel? De la consulat? Nu, își dădu imediat seama. O, nu. Nu era deloc de-acolo. Era de la clubul de noapte din Tel Aviv, unde ea și Uri l-au găsit pe fiul lui Baruch Kishon. Maggie l-a observat la intrare, la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se alătură o dubiță, de data asta cu un fel de pop european ușor. Părea să fie o tabără de pace, care îl lua probabil în derâdere pe Yariv pentru că se retrăsese de la negocieri. Privi dincolo de semafoare, sus pe deal. Consulatul e chiar acolo, își zise, locul unde a început totul. Își aminti cum stătea, în grădină, după ce tocmai coborâse din avion, punându-și întrebări despre frații din mănăstire. Asta fusese abia cu cinci zile în urmă, deși părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]