1,915 matches
-
desfășurată în jurul unui punct roșu marcant. O manifestare a geniului, Bridgeman, o dovadă a inteligenței superioare! Crichetul este amintirea unui secol mai lent, a unei epoci acordate la vibrațiile sferelor înalte, o epocă în care a existat destul timp pentru contemplarea caracteristicilor timpului și spațiului. Crichetul, în complexitatea sa, în calitatea sa ornamentală, poate fi considerat ultima înflorire a barocului. Ce ar putea fi mai elevat? Un joc desfășurat de un automat perfect, da, un automat căruia i s-a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o cumplită invidie când te uiți și le vezi privirile licărind de o mare și mereu proaspătă încîntare, intensă și aproape inexplicabilă, secret, poate, al dezvăluirii sufletului, al deschiderii ușilor lui ascunse, eliberând spiritul de patimi și oferindu-i satisfacția contemplării. Așa-zisa disimulare, de care s-a vorbit, e o observație adevărată, dar dinafară. Ei între ei nu cunosc aceste ziduri ale incomunicabilității. Omul se uită la om și se bucură, iată o descoperire pe care uitasem s-o mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sau de o constelație și ne îndeamnă s-o descoperim pe cer. Într-adevăr, asta e menirea poeților, să atragă atenția oamenilor asupra lucrurilor frumoase și să-i smulgă din grijile și obsesiile lor prea de tot terestre. Într-adevăr, contemplarea ne face să descoperim în noi înșine eternitatea. Ieșim din blestemul activității, care ne mănâncă zilele, și redevenim ceea ce fusesem înainte de izgonirea din rai: adică inactivi și nemuritori. Asta înseamnă că gestui poetului de ridicare a brațelor spre a arăta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să se uite pe cer și fără îndemnul poetului. Sau se adresează și acestora? "Tuturor oamenilor", bănuiesc că ar protesta el cu un gest larg și afectat citind rândurile de față. În acest caz ce le-ar spune celor leneși contemplarea, să zicem, a constelației Orion? Că sânt și ei eterni ca și cerul înstelat? Și la ce ar folosi să se simtă etern un leneș sau un hoț care fură munca și sudoarea altuia? Adică cum, să nu putem scăpa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îi spunea el mamei, dar asta nu înseamnă că munca era valabilă și pentru el și că statul îl merită toți proștii. Nu orice nerod are dreptul să stea și să caște gura. La muncă! Și avea dreptate, fiindcă din contemplarea lui s-a născut gândirea lui originală, care atrăgea și fermeca lumea, descrețind frunțile, și făcîndu-i nu o dată pe unii dintre ei să simtă că valoarea omului nu stă în cumularea de bunuri, care era singura care conta pentru cei mai mulți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Sakamoto și m-am gândit că o mică plimbare pe munți m-ar înveseli, după tristețea anotimpului ploios. — Nu există medicament pentru trup sau pentru minte decât o purificare ocazională a ch’i-ului printr-o plimbare pe coline și contemplarea naturii. De la prima vedere, aș spune că sunteți obosit de o bună bucată de vreme. Vă înapoiați în provincia dumneavoastră natală, în concediu medical? îl întrebă medicul, îngustându-și ochii ca două vârfuri de ac. Din cine știe ce motiv, lui Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apa folosită pentru răzoarele cu legume și flori, am băgat de seamă că vârșele cu pește aduse din vale erau scufundate în apă... Bătrânul s-a apropiat de mine pe nesimțite. Nu a scos nici un cuvânt, ci a rămas în contemplarea unei tufe de vâzdoage... Îl simțeam că stă de vorbă cu ele... La o vreme s-a trezit din visare: Cred că știi vorba ceea: „Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un culcuș pitit sub un arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de undele apei iazului, ne-a ademenit îndată... Ne-am așezat și am rămas o vreme în contemplare... Priveam din când în când la bătrân. Se vedea ușor că poartă un dialog tăcut și profund cu frumusețile din preajmă. În cele din urmă s-a recules, și m-a întrebat: Ai vreo preferință sau putem povesti orice? Cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
joc teatru? am întrebat-o înfierbântată. Nu trebuie decât să te întorci și să-l întrebi pe dentist și-o să-ți spună... — N-am zis că joci teatru. Dar atunci ce...? — Am spus că dorința ta de a evita momentul contemplării propriei persoane și a trecutului tău e atât de puternică, încât corpul tău te ajută oferindu-ți un alt fel de grijă. Pentru numele lui Dumnezeu! — M-am săturat de felul în care e interpretat orice gest, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu cumva drobul de sare sè cadè în capul copilului, s-ar fi urcat sè-l dea jos și, din neatenție, sau din exces de zel, sè alunece cu drob cu tot peste copil?! Pentru pasivitate pledeazè Matei, pentru imobilitate și contemplare, oricum tendința fireascè a sistemelor conduce spre repaos, a interveni nu înseamnè a controla fenomenele, ci, dimpotrivè, a accelera repaosul! toate acestea i le spune tatèlui sèu, un bèrbat pentru care viața înseamnè, înainte de toate, acțiune, Nu cred cè ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spuse Cheliuță. Și v-am adus niște șampanie. Pe mine, unul, nu mă mai interesează decît aspectele foarte plastice ale Întregii chestiuni. — PĂi și colegii de patrulă unde dispăruseră? — N-a fost vina lor, spuse Cheliuță. Eu eram prins În contemplarea acelui spctacol de o superbitate rară și nici nu mai eram conștient că am colegi de patrulă, pînĂ nu m-am trezit cu toate Fiaturile alea zburînd pe deasupra mea, pe dedesubt și pe lîngă mine și atunci mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai grijă să umbli cu Încetineală și cu băgare de seamă, pentru că mașina ta ar putea să-ți provoace delir, nu extaz. Mulți dintre discipolii lui Abulafia n-au știut să se păstreze pe pragul acela foarte gingaș ce desparte contemplarea numelor lui Dumnezeu de practica magică, de manipularea numelor spre a-și face din ele talisman, instrument de dominare asupra naturii. Și nu știau, cum nu știi nici tu - nu știe nici aparatul tău - că fiece literă e legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau plăcerea dormitului și relația sa cu sănătatea, despre categoriile sociale care aveau obligația „vigilenței”, a unei (aproape) permanente trezii a spiritului, și cele care se puteau abandona voluptăților dormitului fără griji. O istorie a muncii fără răgaz sau a contemplării lui Dumnezeu, întrerupte doar în treacăt de un somn minimal. Sau, dimpotrivă, a lenei, acea „obișnuință de a te odihni înaintea oboselii”, după cum spunea Jules Renard. De la patul ascetic al religioșilor de toate culorile la paturile de odihnă ale egiptenilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fapt, expresia acestei iubiri în stare pură, neatinsă de gînduri ascunse sau vise neîmplinite. Orice ar face sau ar spune, oricît de inutil sau, uneori, de penibil ar putea fi, nu mai are nici un sens propriu în afara gestului comemorativ de contemplare senină a propriei iubiri. Restul e uitare. Sau neant... îmi vine un gînd macabru la prima vedere : senilitatea ca o condiție de împlinire a iubirii. Această senilitate mignonă și senină, care nu mai reține nimic altceva decît amintirea vie a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de către filosof și sunt văzute sub profilul experienței politice. Pura speculație, în forma ei absolută, nu presupune o teorie distinctă de practică, ci conferă teoriei o dinamică totalizantă, în virtutea căreia propoziția teoretică tinde să se transforme în activitate practică, în contemplarea adevărului, în acțiunea îndreptată spre organizarea «republicii». Un articol al lui Kurt Hildebrand despre gândirea platonică are un titlu sugestiv și emblematic pentru considerațiile pe care le facem: Platon. Lupta spiritului pentru putere. Forța generatoare a geniului platonic ar fi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
tensiunea lui, o mutație substanțială ce impune asumarea extremă a reflexiei nelimitatului etern în parcursul unei vieți muritoare. Într-un astfel de context, intervalul existenței terestre nu doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Care se adâncește spre fundamentele sinelui înțelegând autentica situație și poziționare a acestuia? Să-l privim, pentru moment mai în-deaproape, pe cel pătruns de răutate. Mai exact, să-l lăsăm să se privească pe sine observându-l în asumarea acestei contemplări a propriei ființe. În pofida aparențelor, cel rău se analizează, totuși, frecvent în oglinda conștiinței. Dar, pentru el, importă doar cum apare și nu cum este propriu-zis în lume. Aici preocuparea lui se rezumă la afișarea unei personalități puternice, afișare prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei, reducerea sa la nivelul superficialității mundane care vorbește prin expresi precum trebuie să fie cumplit dar va trece sau după această încercare va fi și bine. Este tonul optimist ce proiectează prematur suferința în relativitate evitând astfel răgazul, pauza contemplării asupra durerii ca realitate fundamentală a ființei umane prin deschiderile spre transcendență pe care le oferă acesteia. Într-adevăr, suferința trece odată cu bizara corabie a vieții dar metamorfozele pe care le determină sufletului îndurerat rămân prin finalitatea, prin rezultatul operării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
conștiinței individuale ca actul regăsirii de sine întru deshiderea lăuntricului spre propriile potențialități nesfărșite. Apogeu al creației unui flux de inspirație și osteneală înnobilantă, depășirea ascendentă a operei de artă din interiorul evolutiv al rostuirii sale, capodopera întâmpină admiratorul revelând contemplării sale nu atât ce este în profunzimea lui încă ne-sondată ci, mai ales, ce ar putea deveni. Reculegera în fața capodoperei deschide, astfel, privirea ego-ului spre propriile valențe și posibilități, spre scenariile unei superiorități de gând, trăire și acțiune în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apariția Tom McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, amândoi cu răsuflarea cam tăiată. Se așezară cu zgomot, gâfâind din greu, apoi adoptară expresiile solemne, de circumstanță. Câțiva dintre participanți îi zâmbiră lui Tom. Tăcerea se înstăpâni din nou. După intervalul convenabil de contemplare înghețată, Emma începu să privească în jur, cu furișă curiozitate. Nu mai luase niciodată parte la o reuniune de quakeri și instinctele lui de istoric erau stârnite. Își potrivi ochelarii și începu să cerceteze figurile, impresionat de atmosfera densă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
matrice a gândirii sale sociologice), unde demonstrează trecerea de la "individul indivizibil" la "persoana" (plurală) și la comunitățile emoționale; în Aux creux des apparences (1990) consacră un capitol fundamental glisării "identității" în "identități multiple" și revelării unei "etici a esteticului"; în Contemplarea lumii (1993) este dezbătută tema pe cât de originală, pe atât de ignorată a "lumii ca operă de artă", ca operă onirică, ca empatie, vibrație și emoție comunitară, în opoziție cu viziunea utilitaristă a existenței. Partea diavolului (2002) pune în lumină
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sportivă anterioară. Caracterul câștigului este aleatoriu. În competiție se tinde spre exces, eliberator. Cel care iubește mișcarea creează o relație cu acei, care sunt sau vor fi sportivi, cel care iubește mișcarea trebuie să caute, pornind de la aceeași treaptă a contemplării, ceea ce este frumos, bine și adevăr. Cei răi, dacă sunt prieteni și iubesc mișcarea devin buni, indiferent de vârstă, neam devin participanți la frumusețe, dacă se subordonează conștiinței de fairplay, și știu că, pe lângă libertate, intervine o necesitate: prietenia sportivă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
subordonează conștiinței de fairplay, și știu că, pe lângă libertate, intervine o necesitate: prietenia sportivă, care pune în joc bucuria de a porni împreună spre o virtuală desăvârșire. În evoluția formei sportive dispariția și apariția mereu altor elemente stă la baza contemplării. Echivocul termenilor utilizați de filozofi sportivi sau nu (termenul platon, nume al filozofului Platon, semnifică umeri largi) nu exclude ideea unei frumuseți a pierderii, a morții înseși, moarte pentru care sportivul este inițiat, prin victorii și înfrângeri. Față de obiecțiile lui
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
un joc al minții umane sau al computerului?) Sistemul sportiv depinde de rolul rațional de urmărire al unor scopuri: legături familiale, simpatii, antipatii, identitatea sociativă, dar mai ales depinde de sistemul religios, de la care preia reprezentarea mișcărilor simbolice și a contemplării sub semnul unui mesaj, ca ansamblu de articulații complexe, ce permite unui mecanism natural să devină mecanism simbolic, în relație cu divinitatea (motricitatea estetică). Asociația sportivă devine un sistem social articulat corect, mecanism simbolic pus în evidență de o implicație
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]