1,040 matches
-
cursul inferior al Liceului „Sf. Sava” și, mai târziu, director al internatului acestei școli. Prieten cu D. Aug. Laurian și cu Șt. C. Michăilescu, a colaborat la „Tranzacțiuni literare și științifice” și a fost în comitetul de redacție al „Revistei contimporane”. După ce face studii de limbă și literatură latină (1877-1881) la Berlin predă la cursul superior al Liceului „Gh. Lazăr”, la Seminarul „Nifon”, conduce Liceul particular „Sf. Gheorghe”. A fost membru și conferențiar al Ateneului Român, vicepreședinte al Ligii Culturale, fiind
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale ș.a. Colaborarea la publicațiile din epocă, discontinuă, se caracterizează prin diversitate și eclectism. În „Națiunea”, „Conservatorul”, „Timpul” ori „Epoca”, gazete de orientare conservatoare, publică articole politice. La „Tranzacțiuni literare și științifice” și la „Revista contimporană” se manifestă mai ales ca istoric, interesul pentru ideile lui H. Taine fiind relevant (Domnul Taine, 1876). Societatea Academică Română îi încredințează în 1876 traducerea Istoriei romane a lui Dion Cassius, tipărită „sub privegherea domnului G. Sion” în 1878, lucrare
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
aproape doi ani de recluziune în lagărele din Bulgaria. Revenit în țară în vara anului 1918, intră în redacția ziarului „Steagul” din București. Mai colaborează la „Hiena”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Îndreptarea”, „Aurora”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Contimporanul”, „Clopotul” etc. Dă la iveală acum Aspecte și direcții literare (I-II, 1921-1924), o nouă ediție, îmbogățită, a Inscripțiilor (1922), monografia Ernest Renan (1923), romanul Conservator & C-ia (1924), culegerea de nuvele Crima din Strada Nopții (1925) și îngrijește volumul
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
-P. își face studiile liceale și universitare în orașul natal, plecând apoi, cu o bursă, la Paris. Împreună cu Virgil Gheorghiu și Aurel Zaremba scoate la Iași revista avangardistă „Prospect” (1928). În paginile ei, apoi la „unu” ori la „XX. Literatură contimporană”, publică poezii și proză. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Opinia”, „Lumea”, „Manifest”, „Jurnalul literar”, „Cuget moldovenesc”, „Vremea”, „Ecoul”, iar după 1950 scrie la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Veac nou”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Vreme de aproape două
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
legea privind organizarea și administrarea teatrelor, votată în 1877. Pentru merite mai mult culturale și politice decât literare, a fost ales membru onorific al Academiei Române (1883) și președinte al Ligii Culturale. În publicistică s-a făcut cunoscut odată cu apariția „Revistei contimporane” (1873), din al cărei comitet de conducere făcea parte, dar preocupările sale literare sunt anterioare. Încă în 1857 publicase O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, „tablou” într-un act, un fel de alegorie, neizbutită, pe tema
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
primul de acest gen în dramaturgia românească. În publicistica literară G. s-a făcut cunoscut prin polemica purtată cu Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă pledoarie, în care încearcă zadarnic să-i reabiliteze pe cei vizați în studiul maiorescian. Răspunsul cuprinde o violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
cu o lungă pledoarie, în care încearcă zadarnic să-i reabiliteze pe cei vizați în studiul maiorescian. Răspunsul cuprinde o violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și un studiu (O cronică inedită) despre cronica versificată a lui Zilot Românul. SCRIERI: O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, București, 1857; „Convorbiri literare” și „Revista contimporană”, [București], [1873]. Traduceri: N.V. Gogol, Revizorul general
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și un studiu (O cronică inedită) despre cronica versificată a lui Zilot Românul. SCRIERI: O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, București, 1857; „Convorbiri literare” și „Revista contimporană”, [București], [1873]. Traduceri: N.V. Gogol, Revizorul general, București, 1874. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 179-180, 278-292; Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, îngr. D. Irimia, Iași, 1970, 165-170; Rosetti, Dicț. cont., 91; Panu, Junimea (1943), II, 31, 39-46; Iorga, Ist.lit.
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
foarte târziu bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, dar nu a absolvit-o. În 1910 a debutat cu versuri la „Convorbiri critice”. A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la „Flacăra”, „Rampa”, „Contimporanul”, „Mișcarea literară”, „Calendarul”, „Porunca vremii”, „Universul” ș.a. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților” (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică” (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu volumul
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
după ce debutează cu versuri în „Adam”, colaborează și la „Hașmonaea”, revista studenților sioniști. Întrucât la „unu” i se refuză publicarea unor poezii în franceză, C. se grăbește să-și tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a.
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
Lovinescu, Herz, CVC, 1908, 13; Rebreanu, Opere, XII, 31-34, 103-104, 163-171, 366-369, 488, 601-602, XIII, 40-42, 62-65, 99-101, 257-259, XIV, 16-17; Arghezi, Scrieri, XXIV, 175-178, XXVII, 392-394, XXVIII, 86-89, 173-179, 217-222; Lovinescu, Scrieri, VI, 324-326; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București, 1927, 31-32, 109-118; Călinescu, Ist. lit. (1941), 640-641, Ist. lit. (1982), 721; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 159-162; Brădățeanu, Comedia, 241-246; Ciopraga, Lit. rom., 643-644; Ist. teatr. Rom., II, 214, III, 198; Massoff, Teatr. rom., V, 8-11
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
Ținuturile mentei, București, 1986; Biblioteca pierdută, București, 1988; Regele valsului, București, 1992. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Structuri lirice duale, RL, 1977, 28; Florența Albu, Un poet tânăr, VR, 1977, 7; Al. Cistelecan, „Elegii pentru pământ”, F, 1977, 7; Nicolae Prelipceanu, Contimporan cu fluturii, TR, 1978, 7; Lucian Raicu, Un pumn de verbe, RL, 1981, 49; Gheorghe Suciu, „Ținuturile mentei”, ST, 1987, 2; Gheorghe Grigurcu, Lucrurile ca atare, VR, 1987, 4; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 281-283; Eugen Simion, Romanțe
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
sociale și politice se poate realiza doar prin trinitatea școală-biserică-națiune. Studiile sale aduc în atenția cititorului adevărate simboluri ale luptei pentru unitatea culturală și politică a României. Sunt astfel de reținut studiile despre Eminescu (Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contimporanilor, 1914), Gheorghe Șincai (1939), Timotei Cipariu (1937), „savantul graiului românesc” și despre „cruciatul luptelor pentru limbă”, Ioan Micu Moldovanu (1937). Lui Cincinat Pavelescu, cunoscutul epigramist și „poet constructiv”, lui Vasile Militaru, poetul „veșnic risipitor de cântec românesc”, doctorului Amos Frâncu
DAIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
în școlile blăjene la începutul veacului, al generației care a realizat Unirea de la 1918. SCRIERI: Biserica lui Bob în Cluj, Cluj, 1906; Ioan A. Anderco. Un scriitor maramureșan, Cluj, 1907; Asociațiunea noastră, Sibiu, 1912; Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contimporanilor, Sibiu, 1914; Al doilea președinte al Asociațiunii: Vasile L. bar. Pop, Sibiu, 1925; Administrația și minoritățile, București, 1925; Un sfânt pribeag român: Ieremie Valahul. 1556-1625, Cluj, 1926; Zorile Unirii în Banat, Lugoj, 1929; Unirea cu Roma și revoluția lui Horia
DAIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
un dicționar român-francez, francez-român, lucrare de referință în literatura de specialitate. Este și autorul unei Încercare de terminologie poporana română (1898); împreună cu N. Densușianu a întreprins o cercetare asupra românilor din sudul Dunării. Și-a retipărit la Paris Istoria României contimporane (1901), scriere plină de erori, aspru criticată de N. Iorga. Postum, i-a apărut o istorie a Bucureștilor, Bucarest en 1906 (1907). SCRIERI: Gheșeftarii. Țară și Mihnea-Vodă, București, 1876; Le Rêve de Dochia, București, 1877; ed. 4 (Visul Dochiei), trad
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Polona, f.l., f.a.; Leș Roumains du Sud (în colaborare cu Nicolae Densușianu), București, 1877; Artă în timpul resbelului, București, 1879; Hatmanul Dragan (în colaborare cu I.D. Malla), București, 1880; Mixandra, București, 1880; Încercare de terminologie poporana română, București, 1898; Istoria României contimporane, București, 1901; Bucarest en 1906, București, 1907. Repere bibliografice: Mihai Eminescu, Despre cultura, îngr. D. Irimia, Iași, 1970, 180-187; I.L. Caragiale, Despre teatru, îngr. și pref. Simion Alterescu, București, 1957, 140-141; Iorga, Oameni, I, 226-227; Paleologu, Spiritul, 25-45; Dicț. lit.
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
fiul Ghizelei și al lui Simion Rottman. A urmat Școala Superioară Comercială. A debutat în „Cugetul românesc” în 1922. A colaborat la numeroase ziare și reviste din perioada interbelică: „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Bilete de papagal”, „Cetatea literară”, „Clipa”, „Contimporanul”, „Dimineața”, „Dreptatea” (unde semnează cronica teatrală), „Herald”, „Lumea literară și artistică”, „Omul liber”, „Rampa”, „Reporter”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Tempo!” (unde publică reportaje), „Țara noastră”, „Viața literară”, „Viața românească” etc. A semnat și cu pseudonimul Ion Rozmarin. Romancier cu
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
condeiului. No. 3. Ilarie Chendi, București, 1904; Vasile Savel, Opera d-lui Il. Chendi, București, 1906; Octavian Goga, Aprecierea valorilor la noi, TR, 1911, 266; Lovinescu, Opere, V, 119-121; Iorga, O luptă, I (1914), 12; Trivale, Cronici, 230-234; Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, Arad, 1920, 5-11; Tudor Arghezi, În umbra lui Ilarion, „Hiena”, 1920, 12-13; Darie [Cezar Petrescu], Lăsați-l să doarmă ..., „Hiena”, 1920, 12-13; Victor Eftimiu, Ilarie Chendi, „Hiena”, 1920, 12-13; Gala Galaction, Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
un volum de versuri lipsite de originalitate, Cântările răsăritului (1925), ulterior renegat, în pofida unei prefețe încurajatoare, semnată de Demostene Botez. Între 1926 și 1929 participă la mișcarea de avangardă, contribuind la editarea revistelor de orientare suprarealistă „Prospect” și „XX. Literatură contimporană”. În paralel cu activitatea literară își continuă studiile muzicale la Viena (1928-1930) și la Schola Cantorum din Paris (1930-1932). Revine în țară, unde frecventează un timp cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Colaborează la diverse reviste și ziare, precum „unu
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
popularizator al muzicii culte. Îi vor apărea, în continuare, studiul monografic despre creația enesciană Un muzician genial: George Enescu (1944), manualul Inițiere muzicală (1946), precum și numeroase cronici muzicale în publicațiile „Credința”, „Lumea românească”, „România”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Muzică și poezie”, „Contimporanul”. O altă lucrare de muzicologie, referitoare la perioada romantică, Trei romantici: Chopin, Schumann, Liszt, a rămas în manuscris, ca și romanul Taraful de noapte. În anii de după război, activitatea de scriitor a lui G. se estompează, autorul limitându-se la
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
reviste: „Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și Al. Zanne, editează un „Calendar istoric și literar”. Cu vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
1920 și este, timp de două decenii, funcționar la Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Scrie abundent în presă, fiind prezent la „Ideea europeană”, „Cuvântul liber”, „Izbânda” (semna și I. Laurențiu), „Hiena”, „Umanitatea”, „Viața românească”, „Avântul”, „Mântuirea”, „Lumea evree” ș.a., apoi la „Contimporanul” (utiliza aici și semnăturile Regele Solomon, Lix, F. Lix), „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Cugetul românesc”, scoate revista „Spre ziuă” (1923), unde semna și Ghiță Pristanda, Quadroclus, colaborează ori este redactor la „Facla”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Cetatea literară
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Petrescu (primul capitol din Comoara regelui Dromichet), același autor reapărând, în 1944, cu un fragment din Carlton. Sunt prezenți și alți prozatori, precum Romulus Dianu, Ioachim Botez, Alexandru Hodoș, dar și E. Lovinescu, Ion Agârbiceanu. Publicistică semnează Pamfil Șeicaru (Proza contimporană și comunicarea cu cititorii, Trei morți, Întoarcerea), Tudor Arghezi (Ologii literaturii). Teatru publică Victor Ion Popa, Mircea Ștefănescu. Nu sunt evitate jurnalele de călătorie: Campo Santo de Nichifor Crainic, Ierichonul de Gala Galaction, Pe Dunăre cu vaporul de Ion Minulescu
ALMANAHUL ZIARULUI „CURENTUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285303_a_286632]
-
ce a voit lumea să știe este că a fost el și care fură faptele lui și acestea ni le arată scrierea lui, și dacă operele nu s-ar fi conservat, ne-o arată definiția ce i-au dat-o contimporanii lui numindu-l Herodot. Vedem că unui istoric ce are a vorbi despre fapte întâmplate, iar nu imaginate, despre bărbați sau eroi ce au existat în carne și în oase, iar nu fictivi sau creați de poeți, merită numele de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Filareți, pe Grigorii, pe Eufrosini la noi; pe Veniamin, Beldiman, pe Asaki, Nigruți în Moldova, pe Iorgovici, pe Maiori, pe Șincai de peste Carpați...". Sau, câteva paragrafe mai jos: "Basarabii și Cantemirii, și Văcăreștii, și Bălăcenii, și Lăzarii n-au fost contimporanii noștri"118. etc. În plus, să remarcăm și morfologia particulară a antonomazei folosită de criticul român. Heliade Rădulescu nu alege să încarce numele propriu cu sens prin articol indefinit ("un Văcărescu"), ci prin plural ("Văcăreștii"). Și numele propriu la plural
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]