1,040 matches
-
de dreapta” pot fi mai bine înțelese dacă le privim și din această perspectivă (deși cauzele sînt, evident, mai numeroase și mai complexe). Cu toate că pledează pentru integrarea într-o „internațională a artiștilor de pretutindeni” (corespunzînd „noului ritm al planetei unificate”), Contimporanul se deosebește de celelalte reviste și grupări avangardiste printr-o obsesie românească vizînd, deopotrivă, universalizarea artei nonfigurative autohtone (prin intermediul relațiilor internaționale) și legitimarea ei locală (prin tradiția artei populare și bizantine); într-un text programatic, membrii grupării își asumă misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
locală (prin tradiția artei populare și bizantine); într-un text programatic, membrii grupării își asumă misiunea de a „îndruma societățile înapoiate din Balcani” și de a „atrage atenția militanților celebri ai artei și literaturei contemporane din Occident asupra Bucureștiului” („Pentru contimporani”). Avem de-a face, prin urmare, cu un complex de inferioritate „al periferiei” în raport cu Occidentul, convertit într-un complex de superioritate în raport cu țările balcanice. Articole precum „Patriotism. Ernest Renan. «Pages françaises»”, „Naționalism, rasă, tradiție”, „Modernism și tradiție”, „Urmașii lui Ronsard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eugen Ionescu și Emil Cioran. În mod semnificativ, teza „modernismului românesc de export” și a precursoratului european absolut - emisă în repetate rînduri de către Vinea - avea să fie redimensionată oficial în anii ’70-’80, pe coordonatele ideologice ale protocronismului național-comunist... Preocupările Contimporanului cu privire la promovarea artei românești în străinătate au fost discutate prin comparație cu cazul revistelor Integral și unu. La fel și atitudinea amintitelor publicații în raport cu ideologiile totalitare, ilustrativă în privința caracterului preponderent estetic al avangardei autohtone din anii ’20. Am acordat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din anii ’20. Am acordat, apoi, o atenție specială - în cadrul unui demers comparativ - relațiilor avangardei românești cu avangardele central și est-europene; au fost avute în vedere îndeosebi avangardele maghiară, poloneză, cehă, rusă, sîrbă, slovenă și lituaniană, promovate îndeosebi prin intermediul revistei Contimporanul. Interesul acesteia pentru mișcări similare din țările vecine - ele însele „periferice” - constituie un aspect asupra căruia nu s-a insistat suficient și, în același timp, un fenomen mai puțin obișnuit în interbelicul românesc, cu o intelectualitate artistică (mult prea) fascinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Poesis”, „Insula”, „Dramă și Comedie”), ca și ecourile - puține, precare... - ale teatrului futurist în revistele avangardiste din România, au fost, de asemenea, examinate în relație cu „teatralitatea” manifestelor și poemelor avangardiste. La fel, preocupările de estetică cinematografică din paginile revistelor Contimporanul și - mai ales - Integral, discutate îndeosebi prin prisma poeticii imagiste a liderilor grupării. O secțiune distinctă se ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar din zona artiștilor plastici - Max Hermann Maxy, Corneliu Mihăilescu, Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu, H. Gad. Prozatori precum F. Brunea și Ion Călugăru sau poeți ca Ilarie Voronca, Stephan Roll, Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) se grupează inițial în jurul revistelor Contimporanul și Clopotul, dar mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul, epurat de scoriile „modernist-moderate” și de incidențele nonavangardiste. Putem vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu excepția unor capitole succinte dedicate poeziei antebelice a lui Adrian Maniu, Ion Vinea sau Tristan Tzara (cu un examen comparativ al poeziei ultimilor doi din unghiul temei „provinciei” și al evoluțiilor ulterioare) și a unui capitol despre proza avangardistă de la Contimporanul, am acordat o pondere destul de redusă analizei literare propriu-zise. Există deja numeroase studii în care producția poetică sau prozastică a autorilor avangardiști din România anilor ’20 a fost întoarsă pe toate fețele: aproape tot ce era de spus s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
presei și al lumii politice, București, 1908-1910 Avangarda românească, Plural, nr. 3/1999, Fundația Culturală Română, București, 1999 Caietele/Les cahiers Tristan Tzara, Editura Vinea, București, nr. 2-4, 2000 Chemarea (Ion Vinea, Tristan Tzara), București, nr. 1-2, 4-11 octombrie 1915 Contimporanul, București, nr. 1-102, 3 iunie 1922 - ianuarie 1931 Clopotul, București, nr. 1-15, 20 octombrie 1922 - 4 februarie 1923 Euresis. Cahiers roumains d’etudes litteraires. (L’Avant-garde roumaine et son contexte europeen), nr. 1-2,Editions Univers, Bucarest, 1994 Fronda, Iași, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este deschis până la orele zero zero urmează stația anii douăzeci cu peronul pe partea dreaptă câțiva pescari își agață cârligele de stele nu departe un tânăr dascăl scrie pe hârtia de ziar AAA realismul socialist capismul die blaue vier gruparea contimporanul suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru a-mi exprima nedumerirea, că în veacul nostru s-au împuținat așa de surprinzător, marile ctitori i și marii iubitori de bine și de lumină. E un adevăr dureros că generațiunea din trecutul apropiat ca și generațiunea ai cărei contimporani suntem, n-a prea fost darnică cu Academia Română, care are atâtea nevoi culturale de satisfăcut. Și Academia Română este instituțiunea cea mai înaltă și mai reprezentativă a culturii român ești. Ca și Liga Culturală, venită ceva mai târziu, amândouă aceste superioare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că abordează aceste probleme într-un fel nou, care descalifică opera generației de la 1848. Poziția adoptată îi transformă pe junimiști în ținta atacului membrilor Școlii Ardelene, dar și a liberalilor. Revista lor, fondată în 1867, Convorbiri literare, polemizează cu Revista Contimporană din București. Confruntarea are loc în 1866 pe terenul politic: junimiștii se declară în favoarea candidaturii unui prinț străin, în timp ce o facțiune liberală din Iași din jurul lui Bărnuțiu și Holban este pentru un prinț român. Junimiștii se văd acuzați de a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
des origines à nos jours, Paris, Quai Conti, 1922. Hitchins, Keith, Conștiință națională și acțiune politică la românii din Transilvania, 1868-1918, Cluj, Editura Dacia, 1992. lorga, Nicolae, Dezvoltarea chestiunii rurale în România, Iași, 1917. Istrati, Dr.C., O pagină din istoria contimporană a României din punct de vedere medical, economic și național, București, 1880. Istrati, Panait, Cruciada mea sau a noastră, Cluj, Delta Press, 1992; Vers l 'autre flamme, Paris, Gallimard, 1987; Oeuvres, Paris, Gallimard, 1968. Janos, Andrew C., "Modernization and decay
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
memorandumul expunând cu însuflețire, dorințele românilor. Dar reprezentanții puterilor văzând stăruința rușilor în scopul de asigura o pace durabilă, înlăturând Rusiei o amintire penibilă în viitor, hotărî recunoașterea independenței României în condițiile retrocedării Basarabiei în schimbul Dobrogei. Titu Maiorescu, în Istoria contimporană a României (1866-1900), ni-l înfățișează pe Mihail Kogălniceanu la Berlin, unde în preziua deschiderii congresului, delegația română cere lui Bismark participarea la congres. Înainte de a primi un răspuns, Kogălniceanu, îi prezintă la 14/24 iunie un memoriu format din
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Principatelor Unite supus spre dezbatere Adunării Ah-hoc al Moldovei, în Buletinul ședinței Adunării Ad-hoc al Moldovei, nr.23, Iași, 1857, ședința din 20 dec. Lapedatu, Alexandru, Antecedentele istorice ale independenței române, Conferințe ținute la Ateneul Român, 1927. Maiorescu, Titu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Ed. Librăriei, București, 1925. Idem, Însemnări zilnice (1855-1880) Vol. I, București, 1936. Mociu, Vasile, Crearea României moderne, în „ Studii și articole de istorie” volumul XI, București, 1968. Oancea, Gheorghe, Independența Românei, București, Ed. Politică., 1977. Pascu, Vasile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
inspirației artistice, trăgând hotare între viața practică, creație și critică. Stilul de gândire al Junimii va fi deci discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile și separândule cu limpezime. Nevoia de ade văr implică în fine modestia. Și de unde, printre înaintași sau contimporani nu lipseau visătorii romantici, naturile gigantice, gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fi deci discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile și separândule cu limpezime. Nevoia de ade văr implică în fine modestia. Și de unde, printre înaintași sau contimporani nu lipseau visătorii romantici, naturile gigantice, gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine împlinită, li se pare superioară marilor năzuințe, condamnate în premisele lor. Un suflu de temeinicie trece
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
opoziția dintre „reacțiune“ și „progres“. Ca și în alte ocazii, prudența este necesară în opera de examinare a textelor politice românești - Junimea nu a produs contribuții sistematice, ci șia decantat viziunea prin intermediul polemicilor. Articolele din Critice, nota țiile din Istoria contimporană a României, discursul parlamentar sunt marcate de această presiune a contextului în care au fost elaborate. Temele sunt formulate și revin ulterior, iar intervențiile de natură intelectuală sunt marcate de actualitatea momentului. De aici, necesitatea de a izola acele nuclee
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
al perspec tivei abdicării lui Carol I, o parte a Junimii intră în orbita conservatoare, acceptând invitația formulată de G. Costa Foru, în numele lui Lascăr Catargiu. Scri ind, peste decenii, despre acest moment de la 1870-1871, într un capitol din Istoria contimporană a Ro mâ niei (lucrare ce se naște din însumarea pre fețelor la discursurile parlamentare), Maiorescu pune în legătură gestul politic cu viziunea junimistă fondată pe critica raționalismului politic și a revoluției. Opțiunea strategică a Junimii, sugerează Maiorescu, este determinată
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lucra în sensul acestei realizări, noi eram datori din princip să susținem guvernul conservator. Ce avea să se întâmple după îndeplinirea cerințelor de la 1857 rămânea o chestie deschisă și nu avea interes pentru moment.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
întâmple după îndeplinirea cerințelor de la 1857 rămânea o chestie deschisă și nu avea interes pentru moment.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și încremenirea „reacțiunii“, junimismul acționează întrun spațiu public dominat de impulsul demonizării aristocrației. De aici, tentația de a asocia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Literatorul” lui Al. Macedonski. Cu articole de critică literară și cu altele, mai cuprinzătoare, referitoare la starea culturii naționale, la rolul influențelor străine, figurează Macedonski, N. Stroe (Nicolae Țimiraș), C. Rădulescu-Motru. Lui C. Dobrogeanu-Gherea i se retipărește studiul Decăderea literaturii contimporane. Gabriel Donna și, probabil, Aristide Cantilli sunt autorii unor succinte prezentări bibliografice ale scriitorilor francezi Alphonse Daudet, Leconte de Lisle, Émile Zola, Jean Richepin, Sully Prudhomme sau ale lui Macedonski și B. Delavrancea. Printre numeroșii poeți de la V.n. se numără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290553_a_291882]
-
trece de la articole pe teme politice, sociale, economice, culturale la beletristică - poezii, schițe satirice, impresii de călătorie, traduceri, găzduite fie în volume, fie în publicații precum „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Revista română”, „Album macedo-român”, „Revista contimporană”, „Familia”, „Literatorul”. Împreună cu G. Baronzi, face să apară, în 1859, foaia politică, literară și științifică „Zioa”, cu existență efemeră. Mai mult succes va avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
1886, Sărutarea, București, 1888; Nicolae Milescu, De la Tobolsk până în China, pref. trad., București, 1888. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 121-124; Maiorescu, Critice, I, 237-242; Pop, Conspect, I, 215-220; G. I. Ionnescu-Gion, George Sion, „Revista nouă”, 1893, 1; Nicolae Petrașcu, Figuri literare contimporane, București, 1893, 195-199; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 22-24, 240-243; Haneș, Stud. cercet., 54-80; Gheorghe Ungureanu, Familia Sion, Iași, 1936, 101-167; Ștefan Meteș, Din relațiile și corespondența poetului Gheorghe Sion cu contemporanii săi, Cluj, 1939; Din corespondența poetului Gheorghe Sion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]