62,644 matches
-
pleacă și revine la ideea de cuplu: memorie - uitare, eu - alter ego, regizor - actor, creator - spectator, sublim - suferință, realitate - ficțiune, exuberanță - cădere, colectivitate - singurătate. Conflict, tensiune, armonie leagă corpurile celor doi balerini, Sylvain Groud și Vava Ștefănescu în acea zbatere continuă a individului cu el însuși, cu celălalt, cu lumea. Efortul materializat în transpirația protagoniștilor lasă urme pe covorul scenei. Urme palpabile, concrete, dar efemere ca și teatrul. Durează un moment, apoi se strîng și dispar. Ce urmează? Uitarea. În valuri
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
vieții de zi cu zi. Și, firesc, vise fără nici o noimă și unele ce par a ascunde un simbolism tentant, care se dizolvă însă în incertitudine. De altfel, modul în care autorul explică fenomenul oniric, într-o pseudoinrtoducere intitulată Visul continuu, e cea mai comună interpretare a fenomenului: Visurile sînt lumea de zi cu zi văzută pe dos". Poate doar relatarea, uneori cam savantă, a unora dintre vise, sau obsesia scufundării în vis, însoțită de cea a incapacității de a-l
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
e însuflețită/ Jumătate de corp iese/ Jumătate de corp moare/ Annaneja Iniji/ Annaneta Iniji/ Annamajeta Iniji." Conștient că "mediocra condiție umană trebuie s-o parcurgi de la un capăt la celălalt, fără-ncetare, fără rușine", scrisul lui Michaux este expresia unei continue căutări a ființei interioare "acea imensă irizare de nevoi fără măreție". Gabriela Duda face o traducere excelentă și semnează o prefață consistentă și bine realizată. Henri Michaux - Mișcări ale ființei interioare, traducere, prefață și repere biobibliografice de Gabriela Duda, Ed.
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
dă-i și vorbește". între "se gândește" și "stă și se gândește", diferența e una de mod de prezentare a acțiunii: în al doilea caz, este subliniată desfășurarea ei și implicarea subiectului. Valoarea structurii e comparabilă cu cea a prezentului continuu din alte limbi; în italiană, de exemplu, perifraza continuă e foarte folosită și se construiește chiar cu corespondentul verbului a sta - stare: "sta aspettando" = "(acum, tocmai) așteaptă". Tipul de construcție pare să fie vechi, pentru că la cronicari găsim exemple precum
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
și se gândește", diferența e una de mod de prezentare a acțiunii: în al doilea caz, este subliniată desfășurarea ei și implicarea subiectului. Valoarea structurii e comparabilă cu cea a prezentului continuu din alte limbi; în italiană, de exemplu, perifraza continuă e foarte folosită și se construiește chiar cu corespondentul verbului a sta - stare: "sta aspettando" = "(acum, tocmai) așteaptă". Tipul de construcție pare să fie vechi, pentru că la cronicari găsim exemple precum "(Milescul) au ședzut și au scris niște cărți viclene
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
unei idile este urmărită de-a lungul a zece ani. Copii fiind, eroii se-ntîmplă să stea alături într-o călătorie cu avionul, se întîlnesc apoi la terminarea liceului și din nou la facultate. Firi total diferite, se atrag prin respingere continuă. El de mic se manifestă ca un spirit conservator, cerebral și ultra calculat, pregătindu-se de altfel - pentru o carieră de inginer constructor. Ea impulsivă, nestatornică, sentimentală, dornică să exploreze deopotrivă tainele limbii latine și secretele vieții. Sinuoasa lor relație
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
și ale morții. Fiecare secol va descoperi - în "Hamlet" - mai mult decît ar fi dorit să afle sau mai puțin decît s-ar fi cuvenit să deslușească. Există, indubitabil, o dramaturgie a catharsisului, mai cu seamă într-o asemenea curgere continuă a timpului, cu zile și nopți prăfuite stelar în spațiul armonios, ori dizarmonic, al segmentului temporal categorisit drept ore astrale... Patru sute de ani se îmbulzesc, aglomerînd scena shakespeariană. - "O ticăloșie... un omor ascuns... un prolog ori stihuri gravate într-un
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
un drum se afirmă legătura cu trecutul, dar și cu sprijinirea tinerelor talente, cărora li se răspundea clar: "Ne-am impus să promovăm tinerețea" (nr. 12 din 1939). Merită să amintim că între România literară și Jurnalul literar era o continuă concurență pentru atragerea tinerelor talente. Dintre cei sprijiniți de către revista bucureșteană amintim pe Al. Negură (1893-1958) totuși mai vîrstnic, avea atunci patruzeci de ani. Apoi D. Scheianu. Remus Luca din Tg. Mureș, Traian Mihăilescu, decedat în 1981, făceau parte din
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
autentică, tratată și din perspectiva ritualului, a cutumelor valabile dincolo de secole și culturi tradiționale. Cred că nu trebuie trecut cu vederea efortul susținut al Teatrului Toma Caragiu din Ploiești și, implicit, al directorului său Lucian Sabados de a motiva trupa continuu pentru întîlnirea cu un regizor care să întregească și să strîngă toate strădaniile într-un spectacol cu implicații majore în fenomenul teatral. O categorie aparte este formată din spectacolele Spirit, la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu și Creatorul de
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
Foca-Mamă căreia îi spuneau O, o simplă strigare și care era făptura ce o vânau, spre a trăi. O zeiță care să fie vânată, drept cam ciudat vine, dar aceasta se întâmpla în locurile îndepărtate, unde viața este o luptă continuă. Dar să vă lămurim cum era cu acest obicei, numit atât de ciudat stingerea lămpilor. Obiceiul era ca în nopțile cele mai adânci ale ținutului lor de ghiață, când neamul lor părea că se istovește, să se strângă cu toții în
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul său artistic. în plan filosofic, acesta era umanismul (socialist, evident!), în planul reprezentării era realismul (festiv, viguros și mobilizator), iar în planul receptării erau accesibilitatea și forța de persuasiune prin retorism. Într-
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
cînd ea îmi dă generozitate, forță, înțelegere?". Studiind cariera lui Marcel Iureș, modulațiile ei în România, vedem cu ochiul liber că talentul nu înseamnă nimic, de la un punct încolo, dacă nu este alimentat cu luciditate, cu o muncă imensă și continuă, cu speranță și nebunie, cu mentalitatea învingătorului, indiferent de context și de dificultățile competiției, cu motivația de a te explora mereu, de a te autoevalua și de a-ți defini miza și reperele profesiunii. Marcel Iureș n-a avut un
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
nitrat", "gaz", "lichid amniotic", "glandă", "paraziți", "epidermă", "vertebre", "neuroni" etc. Limbajul însuși este unul dur, mult metaforizat, nepotrivit când încarcă inutil poemele. De altfel, lexicul este expresia unui spațiu intens poluat, greu respirabil, otrăvit, a unei lumi aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se bucură sângele meu/ noaptea-mi coboară prin carne..." (Nopți lungi). Poezia lui Radu Florescu este, de fapt, o continuă ipostaziere a acelorași stări de frică și neliniște a "sângelui" ("larma sângelui" este o expresie reluată de câteva ori), de neputință a trupului "de pământ" ("larma trupului") în apropierea obsedantă a triadei întuneric-noapte-moarte și de scurte momente de calm și
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
volum: patrie-patriotism, revoluție, libertate, social, responsabilitate, morală etc. este una riscantă prin încărcătura poeziei agitatorice din epoca trecută. Convinsă, însă, că drumul poetului este "de la revolta politică la insurecția metafizică", Magda Cârneci a scris constant "poeme politice" ca o mărturie continuă a existenței (și) la un nivel istoric. Parcursă cronologic (1979-1994) poezia oferă, astfel, panorama trăirilor unei conștiințe istorice acute și, totodată, evoluția unor stări, gânduri, idealuri, atitudini de la frică și supunere, prin revoltă, până la libertate și dezamăgire: Da, da, da
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții însăși, mai puțin capabil de a structura o realitate. Nici nu poate. Așa cum același gând poate liniști și neliniști în egală măsură, cum "libertatea, binele și răul (co)există în același timp în fiecare
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
de lucruri legate de viața universitară, și nu pot să nu-mi aduc aminte de celălalt purtător de grele serviete, mult regretatul meu prieten Marian Papahagi, care circula tot într-o așa mare agitație, care era tot într-o alergare continuă, ducînd cu el kilograme de cărți. Asta nu înseamnă că știința noastră este neapărat în servietă, dar, în orice caz, te simți cumva mai sigur dacă ești însoțit de carte pe drum. Sigur, e și un pericol aici, pentru că trăiești
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
și faptele lui Ilie Cazane. O dovadă că m-am și ne-am investit în filmul acesta e că nu l-am lăsat să moară, cum a fost amenințat de mai multe ori, în cursul realizării, dar și ulterior - calvarul continuă și în prezent. Faptul m-a costat mult. Da, cum am mai spus, am vomitat sînge la terminarea acestui film. A fost dramatic, am fost tratați de producători ca ultimii dintre oameni. În ce mă privește - vorbesc acum numai în numele
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
studiilor că Mihai Constantinescu îi încurcă franjurii de la covor atunci cînd vine să repete împreună ( Mia pieptănînd aceiași franjuri după fiecare repetiție...). Maria Frunzetti povestește cu talent, iar Confesiunile ei dezvăluie o viață trăită, cum spune chiar ea, într-o continuă încercare de a "ține steagul sus". Maria Frunzetti - Confesiuni, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 51.000 lei. Aici și acum Dacă Maria Frunzetti, autoarea volumului de amintiri prezentat înainte, își asumă cu eleganță o sinceritate netrucată și încearcă să trăiască plenar
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
mai acute din ultimele decenii au amuțit, din nefericire, pentru totdeauna. Cu puțin înaintea Anului Nou și aproape în aceeași zi cu Alin Gheorghiu, Cornel Radu Constantinescu s-a stins din viață după o lungă suferință și după un zbucium continuu în istoria măruntă. Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
istorică (și încercări timide de mentalități). Împărțirea jurnalului pe "niveluri" (jurnal intim, jurnal de creație, jurnal intelectual și politic), începută de Leon Volovici în prefață și de mai mulți comentatori, mi s-a părut extrem de deficitară, acum la o lectură continuă a "receptării". Împărțirea respectivă justifică recunoașterea unei "gradări" a realității: nivelul politic are un grad mare de "real", de "adevăr", cel de creație mai puțin. Și în felul acesta, criticii literari analizează într-un fel părțile "neimplicate politic", în alt
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
că, în ciuda eforturilor de schimbare, elevii și profesorii se concentrează încă pe reproducerea de informație teoretică. Cunoașterea ca produs e încă promovată în dauna cunoașterii ca proces. Una dintre explicații ar consta în absența unui sistem de formare inițială și continuă a profesorilor în concordanță cu schimbările curriculare și de logică didactică. Ce e de făcut? Studiul arată că mai sunt foarte multe lucruri de făcut în ceea ce privește succesul reformei curriculare, în special în partea ei de aplicare. Nimeni n-ar avea
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
dacă am lua-o iarăși de la zero, după un model românesc falimentar. Orice analiză obiectivă a principiilor care au stat la baza elaborării noului curriculum ar arăta că acestea sunt în concordanță cu direcțiile novatoare ale învățământului de pretutindeni. Revizuirile continue sunt normale și binevenite, ca și discuțiile în cunoștință de cauză. începând cu anul școlar 2003-2004, se va trece la învățământul obligatoriu de nouă ani. în curriculumul național vor trebui operate schimbări, deși ele au fost anticipate și în actualul
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nu mai este nici o glosă pe marginea idealității sau o formă de acces în spatele materiei, acolo unde așteaptă bucuriile spiritului pur, ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul liber, dorința artiștilor de a scăpa din captivitatea genurilor și din stereotipiile meșteșugului este vizibilă de la mare
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
pentru orice spațiu cultural, necesitatea însușirii (prin studiu îndelungat) a normelor științifice, a asumării instrumentelor, cum se spune, alternativa (singura!) de a frecventa zilnic (și cu folos) sălile de lectură ale bibliotecilor (unde media de vîrstă a cititorilor e în continuă creștere) - iată cîteva motive pentru care meșteșugul versificării, însăilarea unor povestiri sau a unei cărți de eseuri sînt preferate de tinerii filologi; sigur că nu am în vedere aici pe cei realmente talentați, care - s-ar putea zice - au vocație
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]