1,366 matches
-
termenii aruncați de-o parte și de alta a baricadei confruntărilor ideologice. Mai totdeauna s-a dovedit însă că nu se poate nici trăi, nici gândi, fără ambele aspecte și că, din perspectiva dialecticii, “lupta contrariilor” este surclasată de “unitatea contrariilor”. Astfel alternativa holistică apare, din ce în ce mai mult, ca fiind mai aproape de adevăr, confirmare târzie a celebrului dincolo de bine și de rău.. Când am auzit prima dată formula “mary stop” mi-am închipuit că este o construcție hazlie menită să sugereze, prin
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
moale, lichidă ...dar nu... un văz.../ te înfășoară, te iubește... consumă-l tu". Nu observa Max Scheler o "slăbiciune" a spiritului care are nevoie de forțele vitale inferioare pentru a se visceraliza? Criza subiectului duce la o puternică oscilație între contrarii, atît de nutritivă pentru poezie, corespunzătoare primului stadiu al existenței, conform lui Kierkegaard, al opțiunii pentru nondecizie, al opririi în spațiul purei posibilități. Registrului centripet i se substituie cu o amară consecvență unul centrifug. Rupturile de sens, fărîmițările perspectivei trădează
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
existenței, conform lui Kierkegaard, al opțiunii pentru nondecizie, al opririi în spațiul purei posibilități. Registrului centripet i se substituie cu o amară consecvență unul centrifug. Rupturile de sens, fărîmițările perspectivei trădează o regie bruscată, o incoerență înscenată cu minuție. Spectacolul contrariilor ațîțate în conflictul lor nu răspunde oare, conceptual, stării confuze a dezorganizării eului ce nu-și încape în matcă? Așa ceva peste ani nu se va mai putea, ca ființa lucrurilor, ca ființa tuturor / lucrurilor să se bîlbîie în limbajul meu
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
Vasilache Dacă-i dăm credit Muzei de la Borta Rece, parodia lui Mihail Zamphirescu, Eminescu își face intrarea (suntem în 1873) ca poet al Egiptului. Și al împăratului care luptă în pierdere. Nu e greu de înțeles de ce Napoleon, sinteză a contrariilor, a aprins imaginația romanticilor, ca și meditația pe trainicele ruine ale piramidelor, veche măsură a micimii și deșertăciunii vechi și noi. Ceva mai surprinzătoare e datarea Epistoliei închinătoare către Mitru Perea, din Țiganiada lui Budai-Deleanu: 18 marț 1812. La Piramidă
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume, unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
Efortul lui Tony Judt de a menține sub control nu doar datele politico-istorice, dar și o imensă cantitate de fapte culturale se dovedește uimitor, inteligența sa vie și vasta cuprindere a unor fenomene de civilizație nu doar disparate, ci și contrarii, fiind admirabile. Spre deosebire de multe alte tratate similare, Tony Judt nu privește țările de dincolo de Cortina de Fier drept ,rudele sărace" ale Occidentului. Dimpotrivă, ele au parte de o prezentare echitabilă, fiind văzute drept parte legitimă și vie a proceselor istorice
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil între contrarii pe care le aduce într-un punct de convergență. Îi place să hoinărească "absolut slobod printre idei, imagini, cărți, amintiri, vise", între etos și patos, face caz de "lexicul heideggerian", de "incertitudini", de "neliniște în fața neantului", de "simțământul tragic al
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
Noica a putut avea cunoștință de eseul lui, dar n-a spus-o niciodată. Referindu-se la romanul românesc (la literatura română, în general), Ivasiuc observă cum măsura, lipsa excesului, împiedică radicalizarea conflictelor și conduc spre o "împăcare în pitoresc": contrariile se apropie, munții nu se mai bat cap în cap, tensiunile cad cu o clipă înainte de a atinge nivelul maxim. Această tendință sporește normalul, sentimentalul, prea-umanul, dar blochează monstruosul, ruptura, tragedia și sublimul. Cauza pentru care literatura română n-a
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
se menține constant în sfera unei filosofii existențiale, evoluând - în opinia mea - în trepte inițiatice. În ce fel sunt ele parcurse? Încercarea de autocunoaștere, din ciclul Flăcări negre de Alexandru Miran se înfăptuiește prin oglindirea în eter și în "odihna contrariilor" universale (Oglinda); prin contemplarea tăcută și așteptarea "dulce" a apariției primelor semne ale sufletului afectat de cunoaștere (în sensul acordat de Paul Ricoeur ființei-afectate-de-trecut, adică de modificare prin îmbogățirea mental-emoțională), ca în Dulce așteptare; prin contopirea cu Principiul (Monada); prin
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
mișcarea interioară a actului creator, cu toate supliciile și exultanțele lui, cu toate maniile și triumfurile lui“, ține de ceea ce, în esență, „nu poate fi diagnosticat“, „nu poate fi expertizat“. În filigranul paginilor apare totuși propria balansare a autoarei între contrariile „vinovate“, dincolo de autentificarea lor notarială, pe care le va fi resimțit în notele aprobării sau ale umorului... Dar cum crează, de fapt, mai mult ori mai puțin iubiții noștri confrați? Să stabilim mai întîi cum se înscriu în orarul zilei
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
cu larga, îmbietoarea varietate a înfățișărilor imanentului. Nu dislocări, ci integrări, nu confruntări, ci armonizări, nu exclusivisme ci complementarități sînt mișcările tactice ale poetului pe planul său sufletesc. Atitudinea păgînă și credința creștină se conciliază în adorația Totului, amestec al contrariilor ce-și descarcă tensiunea provocatoare de sciziuni morale și speculative într-o satisfacție a concordiei ultime, rezultantă a Creației solidare cu ea însăși. Măreața unitate a peisajului universal, în care se întîlnesc, la modul pacific, dionisiacul și ascetul, răul și
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Ion Stendl, după cum materia textilă, convențiile picturii, vitalitatea sentimenteleor și percepția aproape senzorială a spațiului culturii constituie substanța nemijlocită a creației Teodorei Stendl. Iar împreună, cei doi artiști construiesc o lume unică și fascinantă; una în care adversitățile dispar și contrariile se armonizează insesizabil. Ludic și melancolie La galeria Prometeus, una dintre galeriile bucureștene cu un enorm potențial de susținere și de promovare a artei noastre contemporane, expune pictură tînărul Gili Mocanu. Absolvent al clasei Mihai Mănescu / Stela Lie, adică al
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
progresul nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor". Din începutul de frază "Abia cu Eminescu și datorită
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor". Din începutul de frază "Abia cu Eminescu și datorită atitudinii sale anticivilizatorii", în 1974 dispare toată partea subliniată; în 1985 e omis adjectivul - inacceptabil pentru un poet național model: "Abia cu Eminescu și datorită atitudinii sale [...]". Sînt omise cu totul
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări strălucesc intens, ne dau sfatul de a nu le desconsidera". Dar nu avem a face cu o schemă simplificatoare a antinomiei bine-rău. Relativizarea, jocul abscons al contrariilor nu scapă autorului care se interoghează și își răspunde cu o conștiință a diversității fatidice, pe care doar limbajul ironiei ori al metaforei (nu e oare și metafora o ironie ontologică?) ar putea-o alina: "Panică ori joc? Totu-i
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
către capete, centre iluzorii ș...ț» «Proclam opoziția tuturor puterilor cosmice la această blenoragie a unui soare putred ieșit din uzinele gîndirii filosofice, lupta înverșunată cu toate mijloacele dezgustului DADAIST [...]. Libertate: DADA, DADA, DADA, urlet al culorilor crispate, împletitură a contrariilor și ornamente grotești și inconsecvențe ale tuturor contradicțiilor: VIAȚA.» S-a făcut oare ceva mai bun în materie? Și cîți plagiatori nu a avut acest manifest! Deși o primă încercare, a fost o lovitură de maestru! Și Zürich-ul dădea în
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
sufăr vreodată de sete. Cozile mele sînt lungi pentru iarnă, valizele-mi sînt ne-umplute. Nimic nu mă potolește, nimic nu mă satură și iată mă întorc ca să fiu regina celor rătăciți în lume. Eu sînt paza fîntînii și întîlnirea contrariilor. Săruturile pe trupul meu sînt rănile celor care au încercat. Din fluierul coapselor mi se înalță cîntecul și din cîntecul meu blestemul se revarsă apă pe pămînt. Sînt Lilith leoaica seducătoare. Mînă a fiecărei slujitoare, fereastră a fiecărei fecioare. Îngerul
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
spațiul exterior am văzut ce se întîmplă, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. Într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
reflectat și împietrit e la nivelul nostru, al oamenilor ce ne credem vii. Și care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii translucide, care au și limpezimea, și fragilitatea, dar și duritatea marmorei. Narcisul lui Cellini întruchipează o fantasmă și o imposibilitate. E o plăsmuire a imponderabilului; punctul său de greutate este în abisuri. Este geamănul cel din oglindă, destinat
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
spun: Ťorganizeazăť,/ Iar narghileaua cu tacîm: Ťviseazăť;/ Topazele și frunza de mărgean:/ ŤIa bogăția-ascunsă în oceanť;/ Sarica, potul vechi: Ťviață săracă,/ La urmă'n țara ta, coliba dacăť;/ Tambura de turcoaică și tulipa/ Tacîmul de cafea: Ťiubește clipať." Între atîtea contrarii, se duce o viață de om. Încercînd să-și citească - citirea dă greș, azi, în moda interioarelor impersonale - taina în taina lucrurilor: "Ești cameră de dragoste, de ură?/ Odae neagră cu parfum de mosc,/ O, spune-mi cine ești, să
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
Rubenstein, tocmai lipsa unei identități religioase asumate voit e posibil să-l fi determinat să adopteo credință alternativă utopică, una profană și mult mai periculoasă. Din biografia lui Rubenstein, politicianul Troțki se profilează ca un om al extremelor și al contrariilor, un inconsecvent cu răsturnări bruște și radicale de poziție și schimbări de opinie în toate, mai puțin în privința idealului său revoluționar. S-a considerat proletar, dar provenea dintr-o familie bogată și nu a muncit niciodată alături de această clasă. A
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
raționalistă. Freudismul și suprarealismul au remarcat, salvator, că omul e mult mai bogat decât istoria lui „oficială”. Ca fondator al unei societăți sociologice, Leiris dorește să regenereze, antiacademic, dar vital, societatea. H. Adams e lipsit de gândire dialectică, la el contrariile rămân separate. Cu toate acestea, prin autobiografia lui lumea se desenează deja altfel: nu ca o structură coerentă, ci multiplă și nedeterminată. Față de el, Leiris caută continuitatea sinelui, în pofida schimbării eului și a lumii, și tinde spre o autobiografie fluidă
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
ar fi o eroare să-i punem talentul numai pe seama predestinării de gene. Înainte de a fi retor cu instinct prozodic, Pleșu e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă. Din acest motiv, savoarea lui Pleșu nu vine atît din suculența unor vorbe cu miez, cît din anticiparea unor distincții cu sens, intuirea schemelor avînd întîietate față de expresia menită a
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]