4,884 matches
-
creat de această iminență, dar și în cel mai larg, al atâtor crize cu vocație globală: care sunt resursele raționalității cu ajutorul cărora se pot rezolva echitabil pentru toate părțile astfel de crize? Cum poate raționalitatea, centrată din toate timpurile pe convergență, unitate și obiectivitate „liberă de valori”, să se reorienteze pentru a face față acestor provocări? Se pare că se simte tot mai acut nevoia unui alt tip de raționalitate, orientată către o comunicare transversală în măsură să cuprindă întreg peisajul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Se pare că se simte tot mai acut nevoia unui alt tip de raționalitate, orientată către o comunicare transversală în măsură să cuprindă întreg peisajul diferențelor, conștientizând legitimitatea și integritatea acestora și căutând în același timp un acord dincolo de diferențe. Convergență fără coincidență, integrare fără identitate, asimilare fără absorbție, unificare fără echivalență, consens fără uniformitate - aceste sensuri interrelaționate definesc textura și dinamica transversalității. (Schrag, f.a.). Raționalitatea transversală nu este o idee nouă în sine; unii autori contemporani susțin însă - îi amintim
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
planificare a învățării”. Sinonimele pentru integrare sunt: fuziune, armonizare, încorporare, unificare și coeziune. Integrarea situează procesul de învățare în optica globală a unității cunoașterii, postulează coerența și logica ansamblului cunoștințelor. La nivelul curriculumului, integrarea înseamnă stabilirea de relații clare de convergență între cunoștințele, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile ce aparțin unor discipline școlare distincte. Așa cum arată McNeil (1985)1, „integrarea curriculumului sprijină elevii să identifice legăturile nu numai între ideile și procesele dintr-un singur domeniu, dar și între ideile și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
care cunoștințele cu care vine în contact elevul sunt organizate deja într-o manieră integrată, prin efortul conceptorilor de curriculum sau al profesorilor de la catedră. Revenind la conceptul de integrare curriculară, înțeles ca proces de stabilire a unor relații de convergență la nivelul elementelor de conținut, al obiectivelor sau al metodelor, dar și la nivelul conceptelor sau valorilor aparținând diferitelor discipline școlare, vom distinge între: - integrarea orizontală, ce reunește într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de studiu aparținând
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale) (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș), e un studiu comparativ pe o temă controversată în critica românească (Paul Zarifopol, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Cornel Regman): „problematica relațiilor și corelațiilor, a convergențelor și disjuncțiilor dintre operele lui I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale”. Ca punct de plecare, autorul a luat în considerare „teme, toposuri, personaje de anvergură ce pot fi corelate, puse în corespondență, evaluându-se din perspectiva convergențelor și disjuncțiilor estetice
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
și corelațiilor, a convergențelor și disjuncțiilor dintre operele lui I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale”. Ca punct de plecare, autorul a luat în considerare „teme, toposuri, personaje de anvergură ce pot fi corelate, puse în corespondență, evaluându-se din perspectiva convergențelor și disjuncțiilor estetice dintre cei doi scriitori” (Preliminarii la un demers comparativ). Investigația vizează „toposuri precum cele ale măștii, oglinzii, carnavalului, al femeii demonice, al fantasticului etc.”, în proiecții specifice individualității creatoare atât de marcate a celor doi scriitori. Reprezentarea
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Înțelegere comună a lumii În care evoluează. Cu alte cuvinte, securitatea poate fi obținută dacă există conștiința unei viziuni comune. Apărătorii ideii despre comunitățile de securitate susțin că aceste entități fluide pot produce exact acest tip de comunitate de idei/convergență și atrag atenția asupra importanței limbajului și a discursului În construirea unor scopuri și viziuni comune. În același timp, ei evidențiază cât de mult afectează limbajul concepțiile despre securitate și perpetuarea anumitor imagini și elemente narative. Reprezentanții Școlii de la Copenhaga
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
inovații semnificative, așa cum se Întâmplase anterior În momentele de interes maxim pentru subiect. Mai degrabă, perioada actuală este una de rafinare a vechilor concepte, descrieri mai consistente și mai complexe ale proceselor ce au loc la nivel regional, precum și de convergență și hibridizare a direcțiilor de cercetare ce au conceptul de regiune În prim-plan. În plus, pe fondul unei dezbateri mai largi privind natura obiectului investigației științifice și relația cercetătorului cu acesta, discuțiile referitoare la natura securității regionale sunt din ce În ce mai
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
aceste instrumente de intervenție era motivată, pe de o parte, de voința politică a unor actori regionali precum NATO, Australia, Nigeria și Africa de Sud de a se implica În problemele umanitare din propria lor vecinătate, iar pe de altă parte, de convergența agendelor internaționale privind dezvoltarea și securitatea (Bellamy et al., 2004). Consiliul de Securitate al ONU a mandatat unele organizații și state În vederea desfășurării de astfel de misiuni sub egida Națiunilor Unite, promovând În același timp ideea că dezvoltarea programelor de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Perpessicius, Opere, XI, 204-210; Călinescu, Ist. lit. (1941), 804, Ist. lit. (1982), 891-892; B. Elvin, Geo Bogza, București, 1955; Georgescu, Încercări, II, 207-220; Petroveanu, Pagini, 11-15; Ivașcu, Confruntări, I, 443-454; Regman, Confluențe, 208-242; Piru, Panorama, 316-319; Protopopescu, Volumul, 108-160; Vlad, Convergențe, 276-286; Sasu, Progresii, 119-123; Tudor, Pretexte, 132-137; George, Sfârșitul, I, 343-346; Ieronim Șerbu, Vitrina cu amintiri, București, 1973, 230-236; Ungheanu, Pădurea, 257-266; Ungheanu, Arhipelag, 59-67, 412-414; Ciobanu, Incursiuni, 131-138; Cristea, Domeniul, 155-163; Pop, Transcieri, 216-225; Balotă, Universul, 99-114; Regman, Colocvial
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
decembrie (1972), poeta ancorează în mitologic; mai propriu spus, își mitologizează meditația lirică, își proiectează în mit aventura pe tărâmul creației, aventură direcționată de o continuă și implicită meditație asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e omologată cu ceremonialul unor nupții nepământești, poeta imaginându-se mireasă
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
1971 cu o teză despre Karel Čapek (1971). Excursul analitic, dens și limpede, se suprapune peste o realitate documentară vastă și policromă, îndreptățind generalizări cutezătoare, ce contrazic nu o dată opiniile specialiștilor cehi și slovaci. Structura monografiei se întemeiază pe criteriul convergenței cronologice, care adună informațiile spre două planuri permanent întrepătrunse genetic, reconstituind expozitiv curgerea vieții și devenirea operei lui Čapek - povestiri, romane, piese de teatru, publicistică. Realitățile din care crește opera și problematica sunt înfățișate cu procedeele itinerarului istorist și socio-biografic
BARBORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
pref. trad., I-II, București, 1969 (în colaborare cu Gheorghe I. Ciorogariu); Stefan Zweig, Maria Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Bianca Balotă). Repere bibliografice: Bugariu, Incursiuni, 122-130; Stănescu, Poeți și critici, 177-181; Piru, Varia, I, 315-317; Vlad, Convergențe, 123-130; Petrescu, Scriitori, 85-89; Tomuș, Răsfrângeri, 88-92; Constantin, Prozatori-critici, 35-39; Georgescu, Printre cărți, 232-236; Paleologu, Simțul practic, 102-104; Dimisianu, Valori, 141-144; Nițescu, Repere, 72-84, 160, 161; Martin, Metonimii, 363-366; Ungureanu, La umbra cărților, 65-74; Bălan, Artă, 202-204; Ungheanu, Arhipelag, 370-375
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare mister (D. Stăniloaeă. Înțelegem și descoperim omul În trei situații fundamentale care-i sunt proprii: experiența, transcendența și convergența. Experiența este trăirea integrală a persoanei În lume, ca parte a lumii, ca ființă conștiință care, deși se vede și se știe parte a lumii, se simte totuși separată de aceasta. Transcendența constă În faptul că persoana are tendința de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are tendința de a se depăși pe sine continuu. Ea nu poate accepta limitele care-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale de a trece dincolo de ele, În registrul spiritualității. Convergența reprezintă Împlinirea acestor aspirații ale persoanei prin Întâlnirea și completarea sa cu alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este nevoia de a comunica cu celălalt prin Întâlniri interioare. Realizarea deplină a convergenței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale de a trece dincolo de ele, În registrul spiritualității. Convergența reprezintă Împlinirea acestor aspirații ale persoanei prin Întâlnirea și completarea sa cu alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este nevoia de a comunica cu celălalt prin Întâlniri interioare. Realizarea deplină a convergenței o dă numai comuniunea mea cu celălalt. Aceasta mă Împlinește printr-o empatie reciprocă, dându
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Convergența reprezintă Împlinirea acestor aspirații ale persoanei prin Întâlnirea și completarea sa cu alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este nevoia de a comunica cu celălalt prin Întâlniri interioare. Realizarea deplină a convergenței o dă numai comuniunea mea cu celălalt. Aceasta mă Împlinește printr-o empatie reciprocă, dându-mi liniștea și echilibrul interior de care, atât eu, cât și celălalt, avem nevoie. Rezultă, din cele de mai sus, faptul că omul nu poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca fiind ceva inepuizabil. Ea are mereu, așa cum spunea D. Stăniloae, un plus de noutate pe care-l comunică, Îl transmite și Îl oferă celuilalt, primind același lucru În schimb. Dacă vom accepta faptul că persoana este experiență, transcendență și convergență, va trebui să o considerăm, după D. Stăniloae, ca fiind o „unitate omnilaterală a contrastelor”, În care distingem următoarele aspecte: este ființă independentă, dar legată totuși de sursa supremă din care provine; este unitate, dar și complexitate; este temporală, supusă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celuilalt, decât așa cum mi-o spune el; mă bucur Împreună cu celălalt, dar nu pot simți bucuria lui, Întrucât fiecare se bucură În felul său. Ce trebuie să vedem În acestea? Faptul că persoana umană reprezintă o unitate a contrastelor, o convergență Între contraste din care, În mod paradoxal, rezultă Însăși unitatea persoanei. Se poate vedea că, de fapt, convergența nu este numai Între persoane, ci și În interiorul acestora. Existența contrastelor, care alcătuiesc persoana umană, Îi conferă acesteia libertatea de a putea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fiecare se bucură În felul său. Ce trebuie să vedem În acestea? Faptul că persoana umană reprezintă o unitate a contrastelor, o convergență Între contraste din care, În mod paradoxal, rezultă Însăși unitatea persoanei. Se poate vedea că, de fapt, convergența nu este numai Între persoane, ci și În interiorul acestora. Existența contrastelor, care alcătuiesc persoana umană, Îi conferă acesteia libertatea de a putea opta, de a acționa conform propriei sale voințe. Este un dar, dar În același timp și o Încercare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este spiritul ce se manifestă exclusiv prin persoană, și face ca aceasta să se depășească pe sine, dar și lumea (Die Stellung der Menschen im Kosmosă. Spiritul este cel care transformă viața persoanei În ideal. Semnificația umanului se descoperă În convergența dintre uman și suprauman, pe care o dă transcendența, susține J. Maritain (Humanisme intégrală. Este o concentrare a lumii, dar totodată și o dilatare a omului În lume. În felul acesta, doctrina umanistă unifică, În planul valorilor sufletești și morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
general, la nivelul portofoliului Muncii al guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene. Metoda deschisă de coordonare în domeniul ocupării, promovată la nivel comunitar, a fost asigurată prin lansarea Strategiei Europene pentru Ocupare și se bazează pe cinci principii fundamentale: subsidiaritate, convergență, management în funcție de obiective, monitorizare la nivel de țară și promovarea unei abordări integrate (inclusiv aspecte sociale, educaționale, de impozitare, mediu economic și politici regionale). Coordonarea politicilor naționale în domeniul ocupării la nivelul Uniunii Europene a fost construită pe baza liniilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
RL, 1993, 3; Ion Cristofor, Un poet al dorului: Ștefan Baciu, TR, 1993, 3; Ioana Pârvulescu, Brașovul din Pacific, RL, 1995, 3; Pericle Martinescu, Un „șagunist” în Hawaii, RL, 1995, 14-15; Roxana Sorescu, România - spațiu ficțional, LCF, 1995, 27; Popa, Convergențe, 72-77, 82-86; Ioana Pârvulescu, Mirabila Mira, RL, 1998, 34; Popa, Reîntoarcerea, 213-225; Ornea, Portrete, 290-294; Ștefan Baciu, DCS, 81; Dicț. esențial, 44-46; Ungureanu, La vest, II, 67-73; Emil Manu, Poemele poetului Ștefan Baciu, ALA, 2001, 557; Nae Antonescu, Scriitori și
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
1974; Orgolii, Cluj-Napoca, 1977; Vocile nopții, București, 1980; Bloc-notes, Cluj-Napoca, 1981; Refugii (Zidul morții), București, 1984; Drumul cenușii (Zidul morții, II), București, 1988; Recviem pentru nebuni și bestii, București, 1999; Tentația risipirii, București, 2003. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 194-198; Vlad, Convergențe, 287-291; Petrescu, Scriitori, 142-144; Dimisianu, Valori, 105-108; Iorgulescu, Rondul, 207-213; Raicu, Critica, 127-133; Regman, Colocvial, 27-33; Dimisianu, Nouă prozatori, 24-43; Regman, Explorări, 251-257; Simion, Scriitori, I, 485-500, IV, 227-238; Poantă, Radiografii, I, 51-54; Iorgulescu, Scriitori, 180-184; Ardeleanu, Mențiuni, 80-95; Dimisianu
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
ale secolului al XX-lea. Dintr-un unghi acuzat perspectivist este abordat Clasicismul european, într-un volum monografic din 1971. Decupajul problematic al cărții nu scapă din vedere făgașele urmate de istoria ideilor în veacurile următoare. Autorul concentrează și dă convergență unor ipoteze asupra clasicismului, dispersate în mai toate sintezele sale. În cartea despre Eminescu, în cea despre poezia modernă, în teoretizările pe marginea vârstelor și chipurilor modernității, clasicismul este invocat ritual cu funcție de element ab quo: din punctul fix de
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]