10,875 matches
-
armă. Pistolul acesta trebuie plantat într-o anumită casă de pe Zebra Drive. Ca să facă asta, trebuia să apeleze la altcineva. Un bărbat despre care știa că-l cheamă Paul și atât, un bărbat care o căuta pentru un strop de conversație și afecțiune, împrumutase bani de la ea în urmă cu doi ani. Nu era o sumă mare, dar el nu-și mai achitase niciodată datoria. Probabil uitase cu totul, dar ea nu uitase, iar acum o să-i amintească. Și, dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă sentință nu are Întîietate asupra sentinței mele. În urma acelei conversații, Dominique Lassa Își dădu seama cît de sucită era gîndirea temnicerului său și cît de mult se desfăta să-și exercite puterea asupra victimelor sale, experimentînd o plăcere morbidă În a le domina, atît fizic, cît și psihic. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Rioseco, veni răspunsul. Ăsta se culcă și cu nevasta prietenului său, ba chiar și cu prietenul său, iar casa lui e faimoasă pentru orgiile pe care le organizează... - Știu, admise ea. Dar asta nu Înseamnă că nu mă poate amuza conversația cu el... Și-ți garantez că n-o să se culce cu mine dacă eu nu vreau asta, ceea ce nu e foarte probabil să se Întîmple... Ca bărbat nu mă atrage, fiindcă sînt Îndrăgostită de tine... O privi stupefiat. - Ești Îndrăgostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai faci. Oberlus o privi cu mai multă atenție, ca și cum ar fi vrut să citească În adîncul acelor ochi misterios de neliniștitori, vru să insiste pe aceeași temă, dar deodată păru să-și schimbe gîndul și dădu o nouă turnură conversației: - Cine era? vru el să știe. Cel pe care l-am omorît În noaptea aceea pe plajă. - Diego de Ojeda, moștenitorul uneia dintre cele mai mari averi din Quito. - De asta nu-mi pasă, răspunse el sec. Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața lui, despre anii amari În care fusese harponier pe baleniere urît mirositoare și despre locurile Îndepărtate și stranii pe care le vizitase de-a lungul multelor sale călătorii. Dar mai cu seamă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prostesc. Dar dacă le zici oamenilor că ești studentă la colegiu, oamenii-s așa impresionați. Poți fi student la orice și să nu trebuiască să știi nimic. Spune doar toxicologie sau biocinetică marină, și persoana cu care vorbești va orienta conversația asupra sa. Dacă nu funcționează, pomenește de sinapsele neurale ale porumbeilor embrionari. Odată eram într-adevăr studentă la colegiu. Am circa o mie șase sute de credite din câte-mi trebuie pentru o diplomă de antrenor de fitness personal. După cum zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
multe veioze. Se aude un foșnet electric din difuzoare ascunse. De-a lungul camerelor, cumpărătorii se plimbă pe culoarele întunecoase cu linoleum pe jos, care trec printre camerele de expoziție și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea Evie. Platouri în miniatură, gata pregătite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Tăcere. Zic, o. Zic, scuze. Mâncăm. Capitolul 8 Nu vă așteptați să fiu eu cea care să le spună vreodată alor mei despre accident. Știi, o întreagă smiorcăială interurbană despre glonț și camera de urgențe. Nu-i genul nostru de conversație. Le-am spus părinților, de-ndată ce le-am putut scrie o scrisoare, că plec la Cancún, Mexic, pentru o ședință foto la un catalog Espre. Șase luni de distracție, nisip și eu încercând să sug feliile de lămâie verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
el. Cei mai tinerei credeau doar că era prea bătrân. Așa că Manus devenise mai îndrăzneț. Bikinii i-au devenit din ce în ce mai mici, ceea ce nu era plăcut la vedere. Voiau să-l înlocuiască cu un manechin nou. Așa că acum trebuia să poarte conversații. Să discute. Să fie nostim. Să-și dea de-a binelea osteneala să întâlnească tipi. Să-și dezvolte o personalitate, și totuși bărbații mai tineri, singurii care nu fugeau când îl vedeau, un bărbat tânăr tot îl refuza când Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
toate puteai spune că Mihai Mihail era prietenul tuturor dar nu se putea încrede în nimeni. Despre această chestiune, a încrederii, directorul Mihail nu discuta niciodată decît între patru ochi cu subalternii săi. Și cînd cineva ajungea să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce s-a întors din Dobrogea, lămurind într-un fel surprinzător "afacerea Cocoș", pe bandit și pe oamenii săi poterile l-au urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
peste lingurița plină cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea e cu gîndul la Cocoș. Văd că și dumneavoastră sînteți preocupat. Nu-i bine, domnule, nu-i bine." Cu toate că nu avea nici un chef de conversație a înghițit momeala. "De ce nu e bine, puteți să-mi spuneți de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele groase atît de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
loc cîștigat. "A, nu, dar știți, domnule adjutant, uniforma. Întotdeauna apariția unei uniforme produce neliniște. Desigur, poate fi neliniște bună, dar și una rea. Sper că nu este cazul!" Radul Popianu se putea considera fericit. Exista deja un subiect de conversație. Nici nu-și închipuise că lucrurile vor merge atît de bine. Și-a pus chipiul pe masa neagră, uriașă, deasupra căreia bătea o pendulă într-o cutie la fel de neagră, pereții erau strălucitori de albi și scara contrasta puternic pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
originali, înălțimea, zborul în sine îi fac să se creadă înzestrați cu puteri neobișnuite. Ori chiar poate sînt. Ce credeți?" Leonard Bîlbîie făcu o figură lungă, flerul său îi spunea că nu trebuie să se angajeze în nici un fel de conversație cu inginerul Corvino. Dacă supoziția lui Mihail avea o bază, în realitate acest inginer, Gabriel Corvino, făcea parte tocmai din realitatea cu pricina. "Din cînd în cînd prințul Pangratty are accese de orgoliu și, hai să-i spun pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
început să-l conducă încetișor către fereastră. "Acum vrea să-i strecoare chestia cu participarea la înconjurul lumii", își zise Bîlbîie și nu mai făcu nici un pas, dîndu-și seama că Pangratty s-ar supăra foc dacă ar intra nepoftit în conversație. Așa că rămase în preajma lui Corvino și a ministrului Popa. Poate era chiar mai cu folos pentru misiunea sa, își zise, mai mult spre a-și găsi un alibi. Din spate își făcu apariția Basarab Cantacuzino, era transpirat, dar mulțumit, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar trece prin tine cu privirea. "Da, domnule Bîlbîie, există o vîrstă a idealismului și ea trebuie exploatată. Idealismul trebuie folosit la maximum." Era limpede că nu dădea-doi bani pe el. Toți cei care aflau, aidoma, cum îl cheamă, continuau conversația adresîndu-se cu "Leonard, domnule Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-a dreptul, nici că-i păsa. Se îmbățoșă, îl privi ironic, cît putea el să fie de ironic după ce băuse vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reușim. Numai să nu fie prea tîrziu domnule locotenent. Prea le convine multora starea de fapt. Numai dacă citești gazetele, te-ai și lămurit!" Vorbea sibilinic, nu se angaja prea mult, nu dădea amănunte, nu pomenea nici un fapt. Ca o conversație începută în tren cu un ins care te-a confundat cu altcineva, n-ai încotro și mergi mai departe ca să nu-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de aceea, cît putea duce suferința, o ducea. Dacă era singur nu lăsa nimic de la el. Se masa, freca îndelung locul rece și scăpa destul de ușor. În schimb, dacă îl prindea pe stradă ori pe cînd se afla într-o conversație, trebuia să aibă răbdare, să aștepte un moment prielnic. Cel mai rău era faptul că din clipa în care își dăduse seama că s-a declanșat procesul de amorțire nu mai putea judeca absolut liber, stăpîn pe sine. Cu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul frigului îl surprindea în biroul său, discutînd chestiuni importante pentru Serviciu, se străduia să întrerupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apreciere, marginale, fie pentru că erau inutilizabile din pricina prea marii lor greutăți în ordinea existentă. Serviciul se mărise, reușise să cuprindă totul sau aproape totul, "nici pasărea în zbor nu poate trece neînregistrată", îi plăcea să arunce câteodată în cîte o conversație de rutină, fâcîndu-i așa pe cei din jur să tresară și să ia aminte, iar pe măsură ce, într-adevăr, cuprindea totul, îi venea din ce în ce mai greu să deosebească adevăratele linii de forță ale organismului social de cele înșelătoare. Simțea că, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea de a relua vizitele la vilă, cinci ani, de la plecarea prințului, nu pusese piciorul acolo, de a relua vizitele și de a întreține conversație cu K.F., ceea ce nu era chiar o glumă, iar cea de-a doua hotărîre fusese aceea de a-l căuta pe Leonard Bîlbîie la București, pentru a obține măcar o brumă de informații despre cei doi care ocupaseră aripa dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă între timp, în cam două luni și jumătate, încrederea sa în superiori și ierarhie n-ar fi fost spulberată ca puful de păpădie în vînt. Desigur, ca orice adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut conversația cumva lămuritoare cu cei doi bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu era un moft faptul că n-a sunat singur la prinț, ci a cerut să i se facă legătura prin ofițerul de serviciu. Era o stratagemă chiar isteață. Întîi, că îl prevenea pe Cantacuzino că este vorba de o conversație la un nivel oficial, împiedicîndu-l astfel să-l refuze cumva, după cum ar fi fost în stare, iar în al doilea rînd va putea face oricînd apel la mărturia ofițerului de serviciu că într-adevăr a existat o convorbire oficială între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mărturia ofițerului de serviciu că într-adevăr a existat o convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva clipe, vocea lui Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și iritare, rîrîia mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după vechiul și bunul său obicei. "De acord, domnule Mihail. Ora șase vă convine?" Mai erau exact patruzeci de minute pînă la ora șase. Patruzeci de minute și o groază de treburi de făcut peste care se aduna și "pregătirea conversației", care, mai ales în această situație, era absolut obligatorie. Dar prințul Basarab Cantacuzino, deși era o ființă grețoasă, părere strict subiectivă, nu putea fi amînat. "Perfect, excelență, la ora șase voi fi ia dumneavoastră." Basarab Cantacuzino mormăi ceva și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de substanță, deși hrezultatul apahrent este același phrințul Cantacuzino stă de vohrbă cu dihrectorul Mihail înthr-o chestiune delicată", aceeași chestiune care ar fi fost discutată și în biroul directorului și în salonul în care se găseau. Deosebirea de substanță a conversației era limpede în salon Mihail era acela care căuta o soluție pentru supraviețuirea sa, cum mai făcuse de cîteva ori în viața sa de director al Serviciului, pe cînd în cabinetul din casa veche, întunecoasă, în care se găsea adăpostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]