1,116 matches
-
făcut să mă trezesc la realitate. Mă gândesc la săptămâna aceea. Și de data asta încerc să fiu sinceră cu mine însămi. Îmi aduc aminte și de momentele bune, dar și de cele proaste. Lui Patrick nu-i plăcea să converseze și nici nu știa să o facă. La începutul relației noastre, vorbeam toată noaptea. După ce trecea „runda de convorbiri“, de obicei nu reușeam să-mi amintesc mare lucru din ce discutaserăm; nu era tocmai flirt, ci, mai degrabă, doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
reprezenta Guvernul. Inspectorul, îmi închipui, se refugiase, cum a făcut Govar, într-un colț și își mânca unghiile în neliniștea și zbuciumul sufletului său. Credeam că am auzit greșit. Totuși, pe holuri nu era chiar liniște. Grupuri întregi de elevi conversau și discutau. Se auzeau chicoteli, glasuri ridicate, șoapte, strigăte, de toate. Am repetat: Mă numesc Corvium! Doresc să negociem și să aflu numele celui cu care vorbesc! Aceeași voce de dinainte îmi răspunse, dar mai calm ca înainte: Sunt directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
este foarte frumoasă și chiar și-a permis, grație caviarului și șampaniei Don Perignon de Luxe gustate În dulcele stil vasluian, dacă s-ar putea..., cum procedează arabul aflat departe de casă..., Într un hotel luxos și ar dori să converseze, mă rog, cu cineva de sex opus, care să-i vorbească despre tradiția arabă, despre frumusețea locurilor, despre ocean, sigur nu-mi permit să mă gândesc la persoanele prezente, nu fac așa o impietate! Amina a spus că a studiat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în românește <maria>: ești imposibil! Îmi scrii? <victor37>: ce? <maria>: grrrr mă supăr <victor37> ok. Nu acum, cindva. Acum plec <maria>: papă I-am scris. De ce am facut-o? Chiar, de ce am ajuns să-i scriu? De ce am ajuns sa conversez cu o femeie necunoscută? Cum de am ajuns să intru pe chat? Oare atunci s-a produs prima fisură? - Am vorbit azi cu Miruna. - Da? Ce face? - O nebună. Își caută bărbat. - Ultima dată avea unul, din câte știu eu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
locuiești aici.E poșeta ta?”. Da...Mi-a dispărut ieri.Unde ai găsit-o?”. „Prin cartier.Te rog să verifici conținutul”. Femeia făcu inventarierea obiectele din geantă. „E-n regula...Ai recuperat și B.I.-ul tatălui meu.Merçi.Poftim.Vom conversa la o cafea”... Dl.Pompa privi cu atenție pozele afișate în salon. „Nu văd fotografiile copiilor.Ale soțului”... Ea râse cristalin.Era neschimbată.Tot brunetă. ”Nu sunt căsătorită.Nu am copii.Am exagerat. Atunci,nu eram pregatită pentru o nouă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la celular din mașină,de la birou,de acasă,din tren,de pe stradă,din căruță și de pe bicicletă.Mobilele sunt procurate de la dealeri sau de la second hand.Imi imaginez un bărbat lucrând pe câmp,la prășit. Sistemul handsfree îi permite să converseze cu partenerele și partenerii agricoli. Cândva am văzut un film interesant.Un pictor trebuia să realizeze portretul unui om politic.Acesta a murit.Pictorul a realizat portretul după... cadavru,dar obosit a adormit în sicriu.A fost înmormântat.A încercat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
apă care dă peste maluri, după o ploaie torențială. Unde să mă duc? Măicuțele erau la biserică, așa că am luat-o și eu Într-acolo. A sunat telefonul la un moment dat și am ieșit val-vârtej din biserică. M-am conversat cu una din prietenele mele, doamna C., membră a USR, care scrie o poezie deosebită. Timpul trecea destul de greu, așa că am Început o plimbare de dute-vino până am simțit că mă dor picioarele. Vântul se oprise și Înserarea curgea Încet
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Și ea e Jenny, îi spun eu lui Lauren. ― Bună, spune Lauren cu un zâmbet amical. ― Bună, îi răspunde Jenny cu amabilitate, sau cel puțin așa crede ea. Încântată să te cunosc. ― Muncești din greu? încerc eu, tot încercând să conversez cu femeia asta dificilă. ― Doamne, e o nebunie pe-aici, spune Jenny, dându-și ochii peste cap. Sărmanul tău iubit are treabă până peste cap. Ei, ăsta da rezultat. E pentru prima oară când Jenny s-a referit la Brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
m-a încolțit Miguel. Spre surpriza mea, nu reușeam deloc să scap de el. Era micuț, dar pe fază. Ochii îi ajungeau cam la nivelul sfârcurilor mele, iar privirea i-a rămas în zona aia cam tot timpul cât am conversat. —Rachel, mi-a cântat el aruncându-mi un zâmbet măsliniu strălucitor, din cer lipsesc două stele: cele două stele din ochii tăi. —Miguel..., am început eu. —Tomas, m-a corectat el râzând. —... OK, Tomas sau cum te-o chema, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apropiat, Helen și-a făcut apariția alături de mama și tata. Din păcate, nu se vedea nici urmă de Anna. Tata continua să vorbească folosind accentul de Oklahoma. Când am prins-o singură pe Helen - mama și tata erau ocupați să converseze cu părinții lui Chris, iar eu mă îngrozeam numai gândindu-mă la ce puteau să discute - i-am pasat scrisoarea în care îi ceream Annei să vină în vizită și să-mi aducă narcotice. I-am spus lui Helen: Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate spune lui Pop, fără a-l determina pe acesta să ia măsuri care să-l împiedice să mai facă investigații. Se hotărî să-i povestească tot, mai puțin despre angoasa care-l cuprinsese odată ajuns în vârf. Nici despre conversa ția lui cu Ileana nu avea de gând să sufle vreo vorbă. Ar fi fost o prostie să îl informeze pe bătrân că, nesocotind rugămintea acestuia, îi spusese lui fiică-sa despre așa zisele dispariții din Baia de Sus. No
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au așezat doi bărbați. Diana privi spre masă. Unul dintre ei era chiar bărbatul pe care Îl aștepta cu nerăbdare. Îi Întâlni privirea. Acesta Îi zâmbi și Înclină din cap ca și cum i- ar fi dat binețe, apoi Începu să se converseze cu bărbatul de lângă el. Ea nu i-a răspuns nici de data aceasta la flirt, s-a Înhibat, pur si simplu, ca și cum nu ar fi avut timp pentru acest lucru. Se concentră mai bine și auzi convorbirea celor doi care
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dat, bărbatul se ridică de la masă și se Îndreaptă spre masa lor. - Dansați? o Întreabă pe colega ei. - Cu plăcere! spuse aceasta. Diana a rămas uimită. Nu se aștepta la o asemenea Întorsătură. Privi la cei doi care dansau și conversau. Din ce În ce Îi descoperea bărbatului noi trăsături frumoase ale fizicului. Și-ar fi dorit să fie ea În locul colegei, să o țină de mijloc și să danseze Împreună, blues. Se va Întâmpla vreodată? După un dans, bărbatul a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
noroc pe mine”, Își spuse În gând, chiar nu se Întâlnise niciodată, de când era pe site, cu o astfel de femeie. “Cu ea aș sta toată viața”. După ce i-a sărutat mâna, a invitat-o undeva, la un restaurant, să converseze. PÎnă acolo, pe drum, i-a Înșirat toate bogățiile moștenite. Femeia nu a zis nimic, l-a ascultat. S-au așezat pe scaun și a Întrebat-o dacă vrea să servească ceva . - Să știi că poți să ceri orice, să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lor nu li se pare deloc amuzantă -, dar nu mi-a spus nimic. Nou-sosiții au solicitat atenția gazdelor, așa că am fost lăsat singur. Când într-un târziu ne-am adunat cu toții așteptând să fim poftiți în sufragerie am reflectat (în timp ce conversam cu doamna pe care fusesem rugat s-o „conduc la masă“) că omul civilizat practică o stranie nevinovăție risipindu-și scurtul interval al vieții cu tot felul de practici plictisitoare. Era genul de societate care te face să te întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
femeile de pe insulă și adora mâncărurile bune. De dimineața până seara o vedeai șezând pe un scăunel din bucătărie având în jurul ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și gustând din mâncărurile savuroase pe care le născocea. Când dorea să-și onoreze un prieten îi gătea cu mâinile ei. Ospitalitatea era pentru ea o pasiune și nimeni de pe insulă nu trebuia să se lipsească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
comportarea lui era un fel de frigiditate de reptilă care mă făcea să mă întreb de ce naiba se ocupa de Charles Strickland. Fusesem ușor surprins de drăgălășenia pe care o folosise dna Strickland când pomenise numele soțului ei și în timp ce, conversau cei doi, eu evaluam camera în care ne aflam. Dna Strickland ținuse pasul cu vremurile. Dispăruseră tapetele gen William Morris și cretoanele severe, dispăruseră și gravurile vechi care împodobiseră pereții salonului ei din cartierul Ashley Gardens; camera aceasta strălucea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de spital plutea amenințătoare explicația, marea explicație. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înșelat?" Totuși, în ciuda acestor întrebări inevitabile pe care trebuia să i le pun și la care trebuia să-mi răspundă, continuam să conversăm despre lucruri indiferente, fără nici o legătură cu teribila faptă. Se cunoștea că-i un joc penibil, apăsător, pe care mă încăpățînam să-l duc până la capăt cu toată sforțarea supraomenească pe care mi-o cerea. Zâmbeam înghețat, vorbeam cu sufletul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atâtea dovezi de dragoste? Mă gîndeam-cu spaimă că s-ar putea să vă întîlnesc undeva, pe stradă, la teatru sau la cinema. Unul lângă altul, sorbindu-vă din ochi, conversând intim; ea rezemîndu-se tandră de brațul tău, așa cum făceam și eu adesea. Mă cutremuram toată și gemeam de durere. Am vrut să fug de voi, și gândul acesta m-a stăpânit un timp. Să plec undeva departe, în alt colț
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în acest raționament este calculul. Dumnezeul iezuit e un Dumnezeu rentabil. El îți asigură mântuirea, de aceea crezi în El. Dar cred că m-am înșelat. Bărbatul nu poate fi preot. Prea se uită cu ochi pofticioși la "ea". Acum, conversează despre viață. Bărbatul îi comunică părerea lui, de om modest sau înțelept: Pentru unii, a trăi înseamnă a face carieră, a avea bani, relații, a sta pe creasta valului. Eu sunt mulțumit dacă nu mi se răstoarnă barca". De la bufetul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru combaterea obezității, în care moda "fără", adică "fără colesterol", "fără grăsimi", "fără multe calorii", a ajuns o adevărată obsesie. Aparent, totul e bine reglat. Sinuciderile, aberațiile sexuale, nefericirea, plictiseala dispun de ultimele cuceriri ale electronicii. Dacă ești singur, poți conversa, folosindu-te de calculator, cu toată lumea. La televiziune, se zâmbești chiar și atunci când e prezentat buletinul meteorologic, de parcă "starea vremii" ar fi o marfă căreia i se face reclamă și trebuie vândută. De altfel, nu e de mirare că happy-end-ul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
migrați în America au vrut să demonstreze "Romei", adică Europei, că ei sunt mai grozavi, mai "civilizați". Chiar mai tehnici. Cu bani, ei pot să cumpere, dacă vor, și parcele în Rai. Și îi pot demonstra lui Dumnezeu că pot conversa cu El, stând răsturnați, comod, pe pernele unei limuzine. Gândul îmi lunecă (dar acum nu mă socot nici sentimental, nici retrograd!) la turlele celor două biserici din Lisa, când începeau să bată clopotele, da câte ori cerul se acoperea cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Acolo e mereu lume pestriță. Pe o bancă, a fost instalată o statuie de bronz (de un perfect prost gust), ca să nu fii singur, dacă te așezi și tu acolo. Ziua, poți să vezi femei care doresc să se fotografieze conversând cu bărbatul de bronz de lângă ele sau chiar mîngîindu-i pălăria. După-amiaza și seara, se bea bere la mesele scoase afară, în pasaj, și nu lipsesc niciodată "atracțiile" pentru curioși. Azi, dădea un concert o formație muzicală venită din Peru. Mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
castelul va cădea, iar eu îmi voi afla sfârșitul pe câmpul de luptă, sper să nu râdeți de intensitatea iubirii părintești. E încă atât de nevinovat și de naiv. Era generalul inamic, comandantul Castelului Miki, Goto Motokuni. El și Kanbei conversau acum ca doi prieteni căci, nu mai înainte de sfârșitul toamnei de anul trecut, Kanbei se dusese la castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea. Cu acea ocazie, discutaseră amical. — L-ai adus, la urma urmei? Vreau să-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji și intră, neanunțat, în camera lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la întrecere. Cred că va fi greu, spuse Hideyoshi. Tăcură un moment, ascultând sunetul trist al ploii de vară timpurie șiroind de pe streșinile colibei înjghebate în grabă. — E o problemă de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]