1,070 matches
-
era delicios, și gazda noastră foarte curtenitoare... Oricum, am mîncat pe săturate, iar omul ne-a invitat a doua zi la el acasă. Gioconda și-a deschis larg ușile dis-de-dimineață, iar noi ne-am pregătit ceaiul mate și ne-am conversat cu proprietarul, care era foarte curios În privința călătoriei noastre. După asta, am plecat să explorăm orașul. Valparaíso e un loc pitoresc, construit pe marginea plajei și cu vedere spre un golf Întins. Pe măsură ce Înaintează, orașul se Întinde pe dealurile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rînduri de scări În spirală și de funiculare, e sporită de contrastul dintre culorile variate ale caselor, pe fundalul de un albastrul plumburiu al golfului. Ca și cînd am fi disecat totul cu răbdare, cercetam scările murdare și firidele Întunecate, conversînd cu mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat o tură și printre vasele acostate la țărm, ca să vedem dacă pleca vreuna spre Insula Paștelui, dar veștile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în compartimentul de wagon-lit, pe un profesor sovietic de franceză la Universitatea din Tbilissi - îl chema ceva cu T., nu Treplev, nu Tupolev. Eram bucuros că pot vorbi cu cineva, timp de o zi și două nopți, până la Urlați am conversat cursiv despre toamnă și natură, eu privindu-l de pe patul meu de sus, de unde nu voiam să cobor până la Moscova. Cinematografic, ținea de Mosfilm-ele cu comandanți de pluton severi, purtători de bărbii energice, bine ridați prin canonadele și noroaiele care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
înserarea s-a așezat temeinic, luna, ieșită la plimbare pe cerul limpede, spuzit de stele, ne însoțea și ne zâmbea strălucitor și candid. Luminile farurilor de la mașinile care se deplasau din sens opus și traficul aglomerat nu ne permiteau să conversăm continuu și închegat, fapt ce se concretiza în instalarea tăcerilor, a dialogului fiecăruia cu sine. Surprinzătoarea afirmație a însoțitorului meu, mi-i dor să fac treabă, mi-a rămas în memorie ca expresie a unei atitudini rarissime. Dezinteresul și chiar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
drept civil să se găsească în același compartiment cu Alexandru Bădărău, cu care, fatal, s-a întreținut tot timpul, vorbind despre politică, despre situație, despre actualitate... Ce alta pot face doi sau mai mulți oameni care călătoresc împreună, decât să converseze? (am putea noi spune, parafrazând versurile lui La Fontaine: "un lièvre en son gîte songeait, car que faire en un gîte, à moins que l'on ne songe?"). Bădărău era ceea ce se poate numi, în cea mai precisă accepțiune a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și stupidă. Atitudinea Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la Menaru, unde nu am mers toată săptămâna pentrucă ea a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu aere disprețuitoare de ducesă, când vorbea de părinții Chiranei; cu o aisance de grande dame a aprins focul la soba ei; casa iar era curată ca în alți ani; a venit și Amidée, care eri a suferit o intervenție
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stiloul înțepenește”. Aceasta este imaginea criticului și a profesorului a cărui ironie este un scut de apărare!...). Deci, gata cu Comitetul! Nu se putea mai bine, mai ales în acest moment. Numirea la revistă, oricît s-ar supăra prozatorul ce conversează numai cu Ionescu, este ceea ce ți se cuvenea după un zbucium de un an și jumătate, timp în care ai acumulat o experiență de care te vei putea folosi acum și mai mult în cunoașterea oamenilor. Faptul că te-a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cunoașterea oamenilor. Faptul că te-a lucrat spunînd că nu mai ești „la curent cu problemele” (revistei), dovedește că și atacatorul și munițiile folosite sînt ale unui amator care în locul luptei cinstite pune reaua credință. Mi se pare că bătrînul, conversînd numai cu Ionescu (interviul recent din Tribuna e cam ridicol), a cam secat. Nu mă bucur, dar constat: el e un fost tînăr scriitor, o promisiune care caută să se mențină scriitor. Dorința mea este, dragă Costel, să ne vedem
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cadou, urându-mi să-mi amintească de toate aventurile din Chiguilpe. Acasă, mâncăm, mai povestim din aventurile zilei apoi mergem la culcare ceva mai devreme decât de obicei, obosiți și așteptând cu nerăbdare ziua următoare. Îmi fac ritualul zilnic de conversat cu spiritele și de contemplat lumânarea, dar simt că parcă discuția nu se încheagă, indiferent cât mă chinui să invit spiritele să participe. Ceva lipsește și parcă nimic nu se mai leagă. Merg, în sfârșit, la culcare și închid ochii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
diverși veri și verișoare care vin să stea de vorbă. În mod normal vorbesc între ei în Secoya (indigenii mai bătrâni nici măcar nu știu spaniola) deci posibilitățile mele de comunicare cu ei sunt reduse la zâmbete și gesturi. Petrec ziua conversând cu tot felul de rude constat că Secoya nu prea sunt obișnuiți cu străinii, la început sunt de-a dreptul timizi să mi se adreseze. Ziua trece relaxat și aflu că se pregătește o tăiere a porcului la Maria, una
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fel ca spiritele să-și bage coada în lumea lui. Încerc să reiau discuția pe tema șamanismului dar, Guillermo, ori nu știe nimic, ori și-a îngropat adânc în minte orice informație și îmi spune că voi avea ocazia să conversez cu Carlos, amicul lui șaman. Îmi arată o grădiniță cu plante medicinale, cunoaște o grămadă de informații despre fiecare tulpiniță și îmi spune cum se gândește să combine programul turistic cu cursuri despre acțiunile farmacologice ale plantelor și chiar să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
câte o bucată către o bucătărie improvizată în spatele casei, unde un alt foc este aprins și câteva oale cu apă sunt puse la fiert. Fiecare face câte ceva unii taie grăsimea, alții curață ceapă, separă carnea de grăsime, toată lumea muncește și conversează în același timp, întro armonie de-a dreptul impresionantă. Ajungem și în casă la un moment dat, construită complet diferit față de casa lui Guillermo: holul de intrare, apoi o cameră dormitor, cu cinci-șase hamacuri suspendate claie peste grămadă și o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
structură puternică fără să fie gras și o privire pătrunzătoare. Este pe jumătate surd și nu vorbește spaniola foarte bine deci conversația decurge pe țipatelea și suficient de sincopat. Paulo cu Mario, cei doi maiori, se simt ca acasă și conversează prietenește cu Julio despre peripețiile din săptămâna pe care au petrecut-o aici. Mario pare să fi descoperit ceva esențial despre el însuși și încearcă să-și organizeze încă o săptămână de concediu ca să continue explorarea împreună cu Don Julio. Cum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
decât patru nume. Grazyna se apropie de mine și îmi spune să îmi pun numele pe listă ea, Chris și Scott deja s-au înscris. Nu prea mai am la ce să cuget, îmi scriu și eu numele și mai conversez cu Jorge despre ceremonia de a doua zi. Vom merge în casa unei australience, Clara, care trăiește în Iquitos de câțiva ani și va participa și ea la ceremonie. Jorge are un pic peste șaizeci de ani, este scund ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un singur om cu o singură muzicuță. Pășesc într-o lume minunată, acompaniată de sunetele extraordinare. Intru într-o pădure strălucitoare, sunt înconjurată de creaturi luminoase care se adună în jurul meu, mă ating încercând să înțeleagă din ce sunt făcută. Conversăm, ne atingem, râdem împreună fără să pronunțăm cuvinte într-o limbă anume și, cred, fără ca eu să am forma mea de Ingrid. Totul este învăluit de lumină și de un sentiment strălucitor de iubire și fericire. Alunec prin poiana minunată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
secundă cum o fi reușit să apară lângă mine în lumea în care mă aflu. Călătoria continuă peisajul s-a schimbat și recunosc apartamentul în care am crescut la Bacău, mă văd de mic copil, îi văd pe părinții mei conversând liniștit într-un colț al bucătăriei; ca într-o peliculă, în aceeași bucătărie mă văd cam de vârstă de grădiniță, îmi văd restul familiei, pe fratele meu cu patru ani mai mare, costumat gata de mers la școală. O altă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe care nu o recunosc. Sunt acolo dar am din nou forma neidentificată din poiană luminoasă, deși sunt într-o cameră normală. Lângă mine apare tatăl meu, care a murit cu câțiva ani în urmă, ne așezăm la masă și conversăm sau facem schimb de informație într un limbaj clar pentru amândoi dar fără să folosim o limbă anume. Am un sentiment de a fi întâlnit la o cafea un prieten vechi, de care mi-era dor, suntem amândoi fericiți și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
câteva tentative trunchiate renunț și mă concentrez doar pe urmăritul firului povestirilor. Către ora opt ne așezăm la locul nostru, Jorge ne atinge cu uleiul parfumat apoi, spre surprinderea mea, își cere scuze în forum pentru că și-a petrecut timpul conversând doar cu mine. Ne spune că, în ciuda experienței vaste, mai face încă greșeli de bază și astăzi a făcut una, pentru care își cere din nou scuze. Ceremonia începe, luăm fiecare prima doză de ayahuasca și muzica lui Jorge umple
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nopții. Nu se miră apropos de ego-ul lui Jorge și adăuga că plantele dintotdeauna au avut grijă de noi și ne-au protejat; sunt aliații noștri neștiuți și fideli. Un gând pasager îmi trece rapid prin minte și mă amuză: conversăm normal despre ceva ce pare anormal. Oricare dintre amicii mei din Anglia ar fi convinși că mi-am pierdut „uzul rațiunii” dacă ar auzi un fragmențel din discuție și ar suspecta că vorbesc serios. Cum ar veni, un nebun e
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fi pretat "să mă bage în cerneală" în mod gratuit și nemotivat, cu atât mai mult cu cât nu aveam aparența și prestația unui "aparatcic" supus orbește regimului și lăsam impresia unei culturi și informații bine puse la punct, putând conversa cu ei pe orice temă. Însoțindu-i permanent, dispunând de condiții de transport (Mercedes, Opel Admiral), cazare și masă excelente, aveam timp berechet, după vizitele și discuțiile oficiale, să stăm de vorbă degajat, putând aborda și unele subiecte "tabu". De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă. Mă specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi spusese cineva la plecarea din București, dar mă descurcam. Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă la rândul său: "De ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bine apreciat la nivel național, inteligent și cu o conversație plăcută, care nu-ți dădea impresia unui șef suprem al unui oraș de 20 de milioane, ci a unui prieten cu care nu te-ai mai văzut de mult. Am conversat pe îndelete despre Brazilia și România, despre sprijinul acordat de țara noastră țărilor arabe, despre relațiile bilaterale, afaceri, cultură și, bineînțeles, despre fotbal, Sao Paulo având unele din cele mai puternice echipe din Brazilia. Am abordat și un subiect interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În taxiul electric bej care ne ducea acolo. Ne așteptam la tot felul de compensații ca răsplată pentru suportarea acelor cumplite dimineți. Fratelui meu Îi plăcea muzeul figurilor de ceară de la Arcada de lângă Unter den Linden - grenadierii lui Friederich, Bonaparte conversând cu o mumie, tânărul Liszt care compunea o rapsodie În somn și Marat care a murit Înecat În sânge; iar pentru mine (nu știam pe atunci că Marat fusese un lepidopterist pasionat), Într-un colț al acelei Arcade se afla
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nici fața nu i-o mai țin minte decât foarte vag. Trecuse pe la noi într-o vizită neprotocolară, sau veniseră de la școală împreună și intrase „pentru o clipă”. Stătea în bucătărie, pe un scăunel, lângă plita caldă încă și se conversa cu Jeni. Vorbeau între ele, cum fac fetele de vârsta lor, fără să-mi acorde vreo atenție, tolerându-mă cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]