4,062 matches
-
vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mântuirea celorlalți necreștini. Însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril care se sprijină firește pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol. I, pp. 304-305) în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1 sq.). Așa cum am spus, Evanghelia după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Constantinopol prin 480-490, Leontie povestește într-o scriere a sa în care îi combate pe nestorieni și pe eutihieni că a fost nestorian el însuși, dar s-a lepădat de acea rătăcire datorită anumitor „bărbați divini”. Probabil în urma acestei „convertiri” a fost primit la Noua Laură* , lângă Ierusalim. În 514, Leontie făcea parte din grupul de călugări origeniști izgoniți de egumenul Agapet din Noua Laură; ei aveau să fie reprimiți de către succesorul lui Agapet în 520 (Chiril din Scitopolis, Viața
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-o localitate ce trebuie situată poate în Mysia, ar fi stat apoi în Egipt și a fost trimis ulterior ca episcop în Etiopia. S-ar fi dus după aceea în Arabia Felix, unde ar fi obținut multe succese în convertirea iudeilor la creștinism. Această poveste ar putea fi legată de creștinarea omeriților din Yemen, intrați sub stăpânirea etiopienilor în epoca lui Justinian. Dar nu putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează aici în măsura în care a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Telnescin; abia în ultimă analiză poate fi vorba de amintirile unui adevărat discipol. Există și o Viață în georgiană. Într-un apendice la panegiricul sirian se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simeon interesante, între altele, pentru că sfatul privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, sprijinit de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii de a-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mult mai puțin accentuată, oricum, în raport cu cea care se manifestă în Biserica occidentală): e vorba de preocuparea pentru misionarism, nu atât în interiorul imperiului unde se mai găseau totuși întinse zone de păgânism, cât dincolo de granițele acestuia. Apare acum interesul pentru convertirea popoarelor barbare, cum sunt persanii, indienii, etiopienii etc.; chiar în acele regiuni îndepărtate se găsesc sau ajung acum în urma unor întâmplări stranii oameni și femei cu credință în Dumnezeu. Publicul căruia i se adresează istoricii din această perioadă este cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o dată cu triumful Bisericii, Biserica și Statul se confundă, iar situația a devenit ambiguă. Așa cum observă Grillet, „o istorie a Bisericii atât de desacralizată devine mai accesibilă pentru profani care, în orice caz, au mai multă nevoie de informație decât de convertire; așadar, aceasta nu este o operă de apologie a creștinismului, ci mai degrabă un document interesant pentru felul cum vede un istoric creștin religia sa și conflictele religioase din vremea lui”. Și totuși, Sozomen era un scriitor profund creștin așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un lucru extrem de interesant pe care l-am amintit deja, e interesat de răspândirea creștinismului în lumea barbară și persană. Ca atare, examinează împrejurările de ordin politic și economic care au facilitat contactele dintre creștini și barbari și mai ales convertirea acestora la dreapta credință. Bibliografie. Ediții: GCS 50, 1960 (J. Bidez - G.Chr. Hansen); SChr 306, 1983 (Introduction par B. Grillet et G. Sabbah, traduction par A.-J. Festugičre: livres I-II). Studii: Eltester; Chesnut; Downey, citați mai sus. 4
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
staliniste anterioare să devină susținători ai socialismului românesc în general, ai lui Nicolae Ceaușescu în particular și membri ai Partidului Comunist. După 1989, aceștia au îngroșat rândurile campionilor anticomunismului și au avut probleme „morale” serioase pentru a explica opiniei publice convertirile succesive. Departe de a exprima doar o frământare interioară, aceste schimbări succesive de atitudine ale micii burghezii socialiste față de societatea socialistă ilustrează mai degrabă raporturile sale cu elita politică și reacțiile față de locul care îi era rezervat în ierarhia socială
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Pictura românească, 1977). Va investi eforturi considerabile în elaborarea lucrării de sinteză Arta americană (1973), în care prezintă istoric și critic evoluția picturii, a sculpturii și a arhitecturii din Lumea Nouă, de la începuturi până în vremea noastră. Expunerea mișcărilor artistice învederează convertirea expresiei de sorginte europeană în forme originale care să reflecte particularitățile și aspirațiile americane autohtone. La fel va proceda eseistul și mai târziu, în Arta engleză (1989). Barierele naționale vor fi depășite și în cărțile consacrate unor curente de largă
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
1905). Tânărul Albert Samuelli, medic evreu cu oarecare renume (modelul personajului este doctorul Avram Steuerman, prieten apropiat al scriitorului), oscilează între simpatia accentuată pentru Elena Movilă, soția marelui proprietar Matei Movilă - pornire care îl face să fie ispitit de gândul convertirii la creștinism -, și obligațiile pe care se simte dator să și le asume în raport cu propria identitate etnică. Rămâne din aceste pagini, pe care vremea nu le-a cruțat, tabloul, reușit mai ales în detalii, al societății ieșene de la 1900: descumpănirea
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
ultimelor campanii de război și În definirea proiectelor politice la scară lumii divizate. Din primul an de război, a fost pus În funcțiune În URSS un program de Îndoctrinare și de muncă pentru prizonierii de război, având drept obiectiv declarat convertirea lor În adversari ai fascismului. Primul apel a fost semnat de către 156 de prizonieri de război germani, numărul lor devenind mai mare ulterior. În aceste școli, funcționarii KPD, Incepand cu Wilhelm Pieck, susțineau conferințe. Acest gen de cursuri excepționale a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
este Însă una prin excelență negativă, caracterizată prin absența sau estomparea unor trăsături identitare (pierderea rădăcinilor, non-aderența, neidentificarea...). „Purificarea” prin exil nu este niciodată totală, urmele originilor anterioare (naționale, sociale, profesionale) nu se șterg pe deplin nici atunci când asimilarea sau convertirea par radicale, ceea ce ar presupune sfârșitul exilului. Cea de-a doua eroare, „istoricista”, constă În reprezentarea exilului că o poveste (o „istorie”) continuă traversând epocile, de la Miron Costin și Dimitrie Cantemir la Vigil Ierunca și Norman Manea trecând prin Anna
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
că astfel unul sau amândoi partenerii sunt pierduți pentru (o anumită) religie. Alții subliniază faptul că mariajele interreligioase supraviețuiesc mai puțin. Datele cercetărilor concrete nu confirmă o legătură simplă și neechivocă între homogamia religioasă și stabilitatea mariajului și nici în ceea ce privește convertirea religioasă reciprocă dintre soți. 5.2.4. Homogamia spațio-geografică. Proximitate și selectivitatetc "5.2.4. Homogamia spațio‑geografică. Proximitate și selectivitate" Oricât de mult am crede în lipsa barierelor formale în zilele noastre, în cristalizarea de prietenii și căsătorii sau în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
asemenea liniște superioară, fără umbră de invidie și gelozie. După cum putem constata, de data aceasta fără interogație, câți dintre noi nu ne facem doar că nu ne pasă. Privitor la cauzalitatea divorțialității, să mai observăm, în final, că pe lângă chestiunea convertirii factorilor „exteriori-obiectivi” (starea economică, școlaritatea etc.) în mobiluri „interior-subiective”, se mai ridică una gravă din punct de vedere epistemico-metodologic: motivele invocate de persoane sunt cele reale? Răspunsul comportă o întrebare fundamentală: invocate (declarate) în ce context? La tribunal, față de prieteni
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
alți gânditori iluminiști, poate fi obținută numai dacă „omul se emancipează față de limitele impuse de natură”20. Cheia pentru emanciparea omului era exproprierea, acumularea și consumarea Într-o măsură tot mai mare a bogațiilor naturii. Raționalizarea matematică a naturii și convertirea ei Într-o magazie de resurse a marcat un punct de cotitură În trecerea de la viața medievală la cea modernă. Asta nu Înseamnă că omul medieval nu Înțelegea nevoia de a expropria natura pentru supraviețuirea lui. În Facerea, Dumnezeu Îi
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care Alex Mucchielli (2002), bazându-se pe modelul persuasiunii de tip religios, ne-o oferă; vom stabili astfel câteva condiții-exemplu esențiale într-o prezentare persuasivă eficientă (figura 16): Figura 16. Prezentarea persuasivă (adaptare după schema lui A. Mucchielli referitoare la convertirea religioasă) Astfel, o prezentare persuasivă: (1) se poate clădi pe un context de tipul unui sentiment colectiv de eveniment special la care oamenii asistă rupți total de viața lor obișnuită (semnificația unui moment „excepțional”, când se pot petrece lucruri excepționale
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în conflict care să facă posibilă o manieră de lucru focalizată pe achizițiile de orice tip (cognitive, afectiv-motivaționale, de interrelaționare etc.) și pe perceperea pozitivă a conflictului de către cei implicați în acesta. H. Cornelius și S. Faire sugerează că, pentru convertirea conflictului în șansă, este necesară folosirea afirmațiilor, a gândirii pozitive. Afirmațiile, spun cei doi autori, se bazează pe convingerea că persoana implicată este cea care determină modul de desfășurare a unui eveniment, astfel încât concluzionarea pentru cursanți este simplă: nerezolvarea conflictului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lui și prietena ei, și, pentru ultima oară, îi cere imperativ să se însoare cu ea. Scena, construită cu o măiestrie remarcabilă, atinge culmea intensității dramatice. Jocul sentimentelor amândurora devine foarte complex. Respinsă de Rudy, Tofana, care sperase într-o convertire de ultim moment a tânărului, se gândește totuși să îl cruțe și ezită să descarce revolverul, încercând un compromis. Îl va cruța cu o condiție: acesta să se înjosească petrecând noaptea cu ea în patul Crinei. Într-o încăierare tensionată
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
poemelor, deși punerea în scenă nu lipsește. Balada erotică, începută, în chip tradițional, cu o notă fantastică, galopantă, e întoarsă spre motive intime, încât Pierrot-ul care se preface că plânge pentru a ne amuza plânge la sfârșit cu adevărat. Convertirea lirismului trubaduresc, fantastic până la macabru, în lirism intim, terorizat de ideea morții, e, aici, actul poetic hotărâtor. EUGEN SIMION SCRIERI: Problema cititului. Contribuții la estetica fenomenului literar, Sibiu, 1943; ed. îngr. și pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1997; Ștefan Braborescu, București
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
al lui Cicero și al altor clasici. Augustin vorbește despre anii petrecuți la Cartagina ca despre o perioadă de viață dezordonată și de distracții, care probabil nu s-a sfîrșit nici cînd a avut loc ceea ce el numește prima sa convertire, adică aceea la literatură, petrecută în 373, în urma lecturii lui Hortensius de Cicero: un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filozofiei. Acest interes pentru filozofie (să nu uităm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filozof și creștin. Aceasta nu înseamnă însă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai tîrziu ar fi avut loc trecerea la creștinism. Ne oprim aici și asupra unei probleme despre care s-a discutat foarte mult, și anume cît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Evangheliei, pentru că le lipsea credința în persoana Mijlocitorului dintre Dumnezeu și oameni, care constituie esența creștinismului. Dumnezeu, ființă nelimitată și perfectă, nu poate avea o existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonie, care, înțelegînd creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la tot pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese relatată de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treveri; unele persoane oficiale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate avea o existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonie, care, înțelegînd creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la tot pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese relatată de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treveri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestirea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu de convertire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
convertire” fusese relatată de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treveri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestirea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu de convertire a fost acela al lui Marius Victorinus, intelectual și neoplatonic ca și Augustin. La sfîrșitul verii și în toamna lui 386, Augustin stă împreună cu un grup de prieteni și cu mama sa în vila unui cunoscut de-al său, Verecondus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Neoplatonismus, de Gruyter, Berlin, 1966); B.R. Voss, Der Dialog in der früchristlichen Literatur, Finck Verlag, München, 1970. - Pentru problema cunoașterii limbii grecești: B. Altaner, „Augustinus und die griechische Sprache”, în Pisciculi (Mélanges F.J. Dölger), Aschendorff, Münster, 1959, pp. 19-40. 3. Convertirea și perioada ce i-a urmat: din nou neoplatonismul și cearta cu maniheii După aceste experiențe, în săptămîna sfîntă din 387, Augustin a fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii ce veniseră cu el din Africa, Alipius și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]