2,406 matches
-
a unor compartimente de tehnologie sau „multi-media" este o necesitate. Multimedia incită la expertiza resurselor tehnice ale educației, care este concepută nu doar ca flux uman, ci și ca flux tehnologic, comparabil cu cel al producției de tip industrial. In corpusul eforturilor inovante, legate de optimizarea procesului didactic Își croiesc drum și noile metode de structurare a proceselor de instruire, un loc aparte revenind celor desemnate prin termenul de „matetică". Matetica, alcătuită deopotrivă ca știință și tehnică, pornește de la distingerea Între
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
franceză de istorie a introdus explicit noțiunea de "cunoștințe patrimoniale" (în anii '90), referindu-se la acele fapte istorice care sunt considerate "contribuții majore la formarea identității franceze și care, din această cauză, trebuie să fie obligatorii". Dar alcătuirea acestui corpus identitar motivațiile și maniera în care anumite evenimente, monumente, producții culturale sau personaje istorice au ajuns să fie clasificate drept patrimoniale nu este chestionată în școală. Vezi Jean-Clément Martin, European History and Old French Habits, în Joke van der Leeuw-Roord
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 50, Traducerea opurilor a fost realizată de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, în PSB, vol. 52, Editura I.B.M.B.O.R., București, 2007, p. 293. footnote>”. Ei au luptat pentru adevăr cu putere, rezistând silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
scop în sine, furnizarea de modele tipologice devine un mijloc de sondare a textului individual, a cărui analiză/interpretare nu este posibilă în absența unor grile perceptive și descriptive. Aceste grile sînt deduse dintr-un model general bazat pe un corpus textual suficient de larg și evident perfectibil prin noi aplicații. O relație dialectică între modelele globale de descriere și lecturile concrete (modelul semiotic al narațiunii/vs/fapt divers, zvon în interacțiunea cotidiană și mass-media; modelul peircian al semnului și actualizarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
marilor universități; în plus, i-a asigurat corelarea cu practici sociale dintre cele mai diverse precum marketing, publicitate, educație, spectacol (performance) etc. Plusul de pertinență va fi rezultanta unor nivele omogene de descriere, a scientizării procedurilor de selecție/circumscriere a corpusului, precum și a identificarii calităților formale ale semnificanților mesajelor. Plusul de diferențiere (de sorginte saussuriană) este cu certitudine un cîștig în plan metodologic și didactic permițînd vizualizarea frapantă (în alb/negru) a afișelor, titlurilor, zvonurilor, deși funcționarea reală in vitro preferă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
preferînd o concepere behavioristă a limbajului, altfel spus analiza comportamentului observabil actele de limbaj în contextul interacțiunii. Structuralismul american cunoscut și sub numele de distri-buționalism (Harris, 1951) se caracterizează printr-o abordare sistemică a limbii, bazată pe următorul algoritm: * deteminarea corpusului de date lingvistice, corpus ca-racterizat prin reprezentativitate și închidere (analiza trebuie să fie completă și exhaustivă); * segmentarea elementelor supuse analizei (în foneme, morfeme etc.); * investigarea relațiilor dintre aceste elemente. Distribuția reprezintă contextul tipic de apariție a elementului (de pildă adjectivul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a limbajului, altfel spus analiza comportamentului observabil actele de limbaj în contextul interacțiunii. Structuralismul american cunoscut și sub numele de distri-buționalism (Harris, 1951) se caracterizează printr-o abordare sistemică a limbii, bazată pe următorul algoritm: * deteminarea corpusului de date lingvistice, corpus ca-racterizat prin reprezentativitate și închidere (analiza trebuie să fie completă și exhaustivă); * segmentarea elementelor supuse analizei (în foneme, morfeme etc.); * investigarea relațiilor dintre aceste elemente. Distribuția reprezintă contextul tipic de apariție a elementului (de pildă adjectivul lung după substantiv în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a fi asimilat unei ființe psihologice sau metafizice aparține sistemului global al acțiunii prin forma actant (a structurii narative profunde) și actor (a structurii superficiale discursive). Actanții sînt clase de actori ce nu pot fi stabiliți decît pornind de la un corpus de texte: "o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
implicit la nivelul limbajului, comportamentului social ("În situația x se folosește formula y"). Convențiile sînt un fel de protosemne în măsura în care tradiția le asigură o denotație mai mult sau mai puțin stabilă. Dicționarul reprezintă exemplul tipic al unei practici supuse convenției. CORPUS Ansamblul textelor sau documentelor culese de cercetător în conformitate cu anumite criterii (omogenitate, reprezentativitate, exhaustivitate, eșantionare etc.) și vizînd constituirea unui model. CRATILISM Derivat de la Cratyl (personaj al dialogurilor platoniciene), cratilismul susține că sunetul imită sensul, optînd pentru motivarea și nu pentru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui Yourcenar pentru acea perioadă "dintre zei", succesorul lui Hadrian Marcus Aurelius părea să fi fost un subiect mai atrăgător. Mai puțin melancolic decât Hadrian, dar mai puțin preocupat de propria lui moarte, el și nu Hadrian a lăsat un corpus de scrieri stoice ce a fost mereu popular. Domnia dezastruoasă a lui Aurelius, în timpul căreia imperiul vast al lui Hadrian va fi invadat de barbari, devorat de epidemii și slăbit de războaie, iar conflictele tumultuoase dintre păgâni și creștini se
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în Revista de teorie și istorie literară, nr. 4, 1981, și a lui Radu Toma, în manualul colectiv Création et devenir dans la littérature française du XX-e siècle, Université de Bucarest, 19895. Aceste studii se ocupă, fiecare, de un întreg corpus de texte, primul dintre ele al Corneliei Ștefănescu analizând cu mare atenție și finețe "stilul biografiei" în aproape uitatul Pindare și în ceea ce scriitoarea intitula fără emfază "prezentările" unor scriitori, ca Virginia Woolf ori Constantin Cavafis, cel de-al doilea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nu s-ar putea trece la analiza propriu-zisă. Apoi, fiecare capitol în parte vine cu propriul său adevăr, având rolul de a preciza sau, eventual, de a clarifica aspecte, nuanțe și înțelesuri ale parodiei în timp, cu aplicație pe un corpus de texte selectate în acest scop. Astfel, cel de-al doilea capitol dedicat lumii complexe de subiecte și stiluri a Antichității prezintă observații, atitudini ale primilor teoreticieni ai artei parodiei, care o definiseră ca pe un simplu gen comic minor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ludică". Au inventat oulipème-ul (text produs de Ou.Li.Po) și chiar oulipisme-ul (text scris, chiar anterior creației respectivilor autori, în maniera unui oulipème15). Practica numită în original oulipienne include un întreg arsenal de tehnici, practici și procedee, într-un corpus textual cuprins în Ou.Li.Po, La Littérature potentielle, créations, recréations, récréations 16. Detaliind: "[...] aceste oulipisme care constau pentru început într-o producție textuală ad hoc, apoi în transformarea ei dirijată: o lipogramă text scris evitând complet anumite litere ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trăit. Lipsește necesara apropiere a parodiei de obiectul parodiat, de textul pe care aceasta îl menise deriziunii, o punere în oglindă, în termeni genettieni, a hipo- și hipertextului. Din prisma actualității cel puțin, Antichitatea greco-latină pare dominată de un paradox: corpusurile teoretice care conțin evidente încercări de definire, note sumare sau excursuri enumerative cu privire la parodie fac referire, în suficient de multe cazuri încât să se erijeze într-o cvasi-regulă, fie la opere astăzi în întregime sau parțial pierdute, fie la autori
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se pare cea mai potrivită, cel puțin în lumina unor studii precum Palimpsestes al lui G. Genette, care consideră că nu poate exista parodie în lipsa unui model literar precis și ușor recognoscibil, fie el un text anume sau un întreg corpus de texte (de pildă, texte subsumate aceluiași gen sau aceleiași tematici, precum epopeea sau romanul pastoral). Oricum, nici mediile erudite în care își făceau simțită prezența primii teoreticieni nu erau străine de discursul parodic. Cât privește etimologia termenului, se impune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodic. Cât privește etimologia termenului, se impune să remarcăm ca pe un minus graba fie a unor exegeți, fie a unor instituții lexicografice de tipul dicționarelor de terminologie literară de a aplica ad litteram unele premise ale demersului lor întregului corpus de texte literare pe care le consideră parodice și pe care le vor fi analizat ca atare. Încercând să nu cădem în aceeași capcană, ne raliem observației făcute de Linda Hutcheon în studiul său încă netradus la noi, A Theory
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că omul este lup pentru om și când anume se întâmplă asta? La care ultimă trăsătură se pierde umanul? Cum să povestești despre toate acestea?86 (trad. a.) Scriitorii aleg diverse modalități pentru a-și transmite mărturia. Supunând analizei un corpus de texte care ilustrează categoria literaturii-mărturie, Philippe Mesnard identifică patru asemenea tipuri de configurări. Cea mai convențională este scriitura tradițională realistă, identificată de autorul menționat la Vassili Grossman, David Rousset și alții. Al doilea tip de configurare, numită "transcendentă", ce
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lagăre, afirmă criticul, proza lui Soljenițîn se distinge printr-o expresivitate specială, întemeiată pe tradiția rusă orală, pe utilizarea unor cuvinte mai puțin cunoscute, chiar a expresiilor arhaice și a unor creații lexicale proprii: În Rusia, literatura lagărelor formează un corpus vast al celor mai interesante texte. Prin ce se deosebește proza lui Soljenițîn? În opinia noastră, înainte de toate, se deosebește prin vorbirea expresivă, întemeiată pe tradiția orală [...]. La Soljenițîn, îmbogățirea limbajului se obține prin introducerea unor cuvinte populare rar utilizate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și care sunt sistemele de soluții cărora aceste valori le dau naștere. Partidele, anumiți actori individuali ai vieții politice, ai magistraturii, actori din cercetare, din învățământ și din instituții închise sau deschise și-au exprimat opiniile. Începem deci să constituim corpusul de date asupra cărora ne vom desfășura munca. Un alt exemplu ar fi culegerea părerilor participanților la o campanie electorală despre mizele puse în discuție (șomaj, impozite, sistemul de siguranță socială, construcția europeană, integrarea străinilor, învățământul gimnazial și liceal, sistemul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
final criză Punct final pedepsirea Două teorii semantice asupra conținutului propozițional sau ceea ce am identificat în semiotica socială drept compoziție textuala au fost propuse de Jean-Jacques Courtine (1981) și Bernard Pottier (1992). Astfel, orice compoziție poate fi identificată cu un corpus discursiv (CD) care, printr-o operație de compoziție (o) este format din două planuri: cp (sdr) = planul de determinare a condițiilor de producție a unei secvențe discursive de referință; CF (FRD) = planul de determinare a condițiilor de formare a unui
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
referință; CF (FRD) = planul de determinare a condițiilor de formare a unui proces discursiv în mijlocul unei formațiuni discursive de referință, cu caracteristici din domeniul memoriei, actualității și anticipației {DMem, DAct, DAnț}. Forma propusă de Jean-Jacques Courtine (1981: 58) pentru un corpus discursiv va avea următoarea formulă: CD = cp (sdr) o CF (FDR) {DMem, DAct, DAnț} În urma unei atente analize a acestei scheme, putem observa următoarele două aspecte: * Terminologia folosită de Courtine provine în mare parte de la Michel Foucault ([1969] 1999: 48
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
1999: 48), pentru care formațiunea discursiva "reprezintă o regularitate (ordine, corelații, poziții, funcționari și transformări) între obiecte, tipuri de enunțare, concepte și opțiuni tematice. Modalitatea de a ajunge la această regularitate este posibilă doar dacă sistemul este considerat în dispersie." * Corpusul discursiv (CD) cu cele două planuri de determinare menționate de Courtine este, de fapt, trecerea de la text la discurs iar procesul esențial care permite această trecere este cel de transformare a unei secvențe discursive de referință (sdr) într-un enunț
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
trecerea de la text la discurs iar procesul esențial care permite această trecere este cel de transformare a unei secvențe discursive de referință (sdr) într-un enunț (E). Vom încerca să integrăm modelul parcursului enunțiativ al lui Pottier (1992) în construcția corpusului discursiv al lui Courtine (1981), oferind, de fapt, o modalitate mai detaliată de analiză a secvențelor discursive de referință (sdr) printr-o anumită "cronologie" necesară a unor scheme. Având în vedere efectele intenționate ale unui mesaj/ unei promisiuni (electorale), conținutul
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
identifica cu o literă, un cuvânt, o frază, un text, un gest sau un obiect. * cercurile concentrice punctate = contexte (situațional, instituțional, social, cultural Chruszczewski 2002: 17). Aceste contexte sunt un prim pas în formarea celui de al doilea plan al corpusului discursiv, deoarece sunt conturate pe cele trei domenii (memoria, actualitatea și anticipația). * liniile (razele) punctate = semnificațiile ascunse; * liniile continue care urmeaza liniile punctate sunt efectele intenționate. Aceste prezentări teoretice demonstrează faptul că trebuie depășit nivelul compozițional în urma căruia se delimitează
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
analiză semiotica unor discursuri politice (non)verbale din campaniile electorale din 1996, 2000 și 2004 din România. ÎI.4.a. O semantica a predicației electorale 40 Ion Iliescu vs Emil Constantinescu (1996) Menționam în I.2.a. faptul că analiza corpusului discursiv (CD) pe care o propunem este, de fapt, o combinare a teoriilor semantice ale lui Jean-Jacques Courtine (1981) și Bernard Pottier (1992). Vom porni de la forma generală a corpusului discursiv, propusă de Courtine: CD = cp (sdr) o CF (FDR
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]