10,085 matches
-
Nunțile necesare (pp. 180 - 182) sunt oricând citabile printre cele mai bune poeme ale anului tocmai încheiat. Nici paginile despre marea artă a înghițirii pastilelor (pp. 202 - 204) și despre complicatele deliberări interioare pe care le necesită un asemenea gest cotidian nu sunt de neglijat. Poate că uneori, în vârtejul acestor proze, dintr-o întreagă scenă nu rămâne decât o replică. Dar dacă replica aceea e memorabilă (uneori într-atât de izbitoare încât ar putea fi nuanțată și generalizată), cum se
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
Anca Murgoci Oferte vacanță Paște 2014, 20 aprilie. Sărbătoarea Învierii Domnului trebuie să vă umple sufletele de liniște și de pace. De Paște, creștinii caută un loc special în care să petreacă o vacanță departe de agitația cotidiană și de problemele care abia îi lasă să respire. Vă puteți imagina un loc pe pământ unde singura apă potabilă este cea colectată din rouă? Gândul te duce poate la povestea copilăriei cu Degețica... Acest loc există și agenția de
Locul unde singura apă potabilă este cea colectată din rouă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/38992_a_40317]
-
figură tot mai scobită și mai palidă, de Christ în suferință, Teodorenii, de asemenea, puși la index, o duc Ťtârâș-grăpișť". Scriitorul nu era încă dezabuzat. în 1946, își anunța sora și cumnatul, Mihai Fărcășanu, că i-a apărut romanul Moartea cotidiană, în 1949 (e posibil ca datarea să fie greșită), ca într-o pagină de jurnal de creație, oferea informații despre romanul Așteptând ceasul de apoi, pe care altă dată afirmă că-l încheiase în 1948: "Acum iar scriu toată ziua
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
nu ne-ar veni să credem. Probabil și în urma dramaticei experiențe carcerale, când un principal cap de acuzare fusese ultimul său roman, rămas în manuscris și în arhivele Securității, în așteptarea ceasului de apoi, și datorită faptului că de la Moartea cotidiană îi fusese imposibil să mai scrie sub zodia nefastă a realismului socialist, Dinu Pillat ajunge un mare dezabuzat. în comparație cu Pia și Monica înzestrate cu vocația scrisului, el se considera "un veleitar superficial al literaturii", ceea ce l-a determinat să renunțe
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
consemnate în „note informative”, aspect la care mă voi mai referi. Capacitatea Florinei Ilis de a reconstitui până în detalii existența eroului său, a relațiilor cu contemporanii, a iubirilor și a bolii de care a fost doborât este impresionantă. Concretul vieții cotidiene debordează în aspecte care refac mai mult decât plauzibil timpurile Regelui Carol I, Bucureștii de atunci, localurile, străzile, grădinile publice, casele de petreceri, spitalele de alienați, toate îmbinându-se în vaste tablouri de epocă. Nu doar conving, ci și cuceresc
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
păstra cea mai pioasă amintire. În copilăria mea am avut norocul de a fi întotdeauna înconjurată și sprijinită în chipul cel mai mărinimos de oameni cu suflet înțelegător, acest lucru ajutând mult la dezvoltarea mea artistică. Cu toate ocupațiile mele cotidiene atât multiple pentru vârsta mea, eram însă un copil în adevăratul sens al cuvântului. Adoram păpușile mele și mă jucam cu o adevărată frenezie, mai ales aveam pasiunea de a învăța felurite drame, care trebuiau să le joace păpușile mele
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
aveam și un pian, pus la dispoziția mea de către colonia germană de acolo.Orele de exercițiu erau dimineața și de obicei pe la 11 ore se strecura binișor în odaie, aproape neobservat, marele prieten al meu Caragiale, care adora exercițiile mele cotidiene. Caragiale locuia cu familia sa în vecinătate și era un mare adorator al lui Beethoven.Ore întregi ar fi putut să asculte muzica aceasta divină; și pentru Bach avea egală admirație. De altfel părea că jocul meu l-a inspirat
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
de proză scurtă bine alcătuit și, mai ales, remarcabil de bine scris. Poveștile sunt, așa cum le recomandă chiar coperta a patra a cărții, niște „amintiri din Epoca de aur”. Nu sunt întâmplări extraordinare, dimpotrivă. Felii de viață privată, de viață cotidiană a unor oameni, a unor copii, chiar a unei pisici, care se zbat în fiecare zi să supraviețuiască în condițiile dificile pe care vremurile le oferă. Perspectiva aparține de fiecare dată unui personaj narator, care relatează micile sale întâmplări și
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
din lipsa unui orizont mai generos. Mă gîndesc la niște nume de tineri scriitori, care, dacă nu iau exemplul meșterului român, care e demult în Europa, nu o să fie decît niște scriitori români îmbătrîniți înainte de vreme de frustrări și uzură cotidiană. Claudiu Komartin, Dan Coman, Răzvan Țupa, Bogdan G. Stoian, Rita Chirian, Marius Chivu, Mihai și Alexandru Vakulovski, Rareș Moldovan, Dan Sociu, Vlad Moldovan, Mihai Curtean, Daniel Cristea Enache, Cosmin Ciotloș, Adrian G. Romila, Andrei Terian, Andra Rotaru, Aida Hancer etc.
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
învățasem/ cum ar putea intra fără să doară”. Niciodată imaginarul lui Văsieș nu se aventurează în zboruri abstracte sau fantasmatice. Astfel încât, în ciuda vârstei și a experienței, autorul Loviturii de cap poate aspira deja să devină, dintre tinerii poeți, cel mai cotidian dintre ermetici și cel mai ermetic dintre cotidieni. O experiență nu lipsită, ce-i drept, de riscul raționalizării excesive. Căci preocuparea permanentă de a nu greși sau de a nu sfârși în kitsch poate aluneca oricând în ceea ce s-ar
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
Niciodată imaginarul lui Văsieș nu se aventurează în zboruri abstracte sau fantasmatice. Astfel încât, în ciuda vârstei și a experienței, autorul Loviturii de cap poate aspira deja să devină, dintre tinerii poeți, cel mai cotidian dintre ermetici și cel mai ermetic dintre cotidieni. O experiență nu lipsită, ce-i drept, de riscul raționalizării excesive. Căci preocuparea permanentă de a nu greși sau de a nu sfârși în kitsch poate aluneca oricând în ceea ce s-ar putea numi exces de maturitate. Într-un fel
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
pîndesc o întîmplare oricît de minoră care să mă scoată din această stare morne. Morozitate, aș putea spune cu un cuvînt prețios. În general, aici sufăr de morozitate și tocmai de aceea încerc să mă țin de un mic ritual cotidian. Intru în sala cu fișiere și caut fără nici o tragere de inimă bibliografia pentru doctorat. Oh, God, totul e atît de insipid! De cele mai multe ori sfîrșesc prin a mă opri la fondul documentar. Aleg la întîmplare vreun codex de legi
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
multe substraturi emoționale, spectacolul „Fă-mi loc!” este o comedie exuberantă, din care spectatorul devine parte integrată chiar de la primul moment, de la călătoria scurtă cu prea multe bagaje. Povestea din tren dintre cei doi necunoscuți, un el, copleșit de grijile cotidiene și o ea, reactivă și creativă nevoie mare, devine cu atât mai captivantă cu cât întâmplările neprevăzute se multiplică.
Ia-ți porția de cultură și umor la "Fă-mi loc!" () [Corola-journal/Journalistic/43432_a_44757]
-
moartea autorului. În aceste scrieri și nu în operele sale de ficțiune, descoperă scriitorul chilian „libertatea majoră” a scriitorului francez, într-o „voce” cu o uimitoare „vibrație și subtilitate”, prospețime și actualitate. În mod paradoxal, aceste scrieri, care revelă „latura cotidiană și adesea secretă, cu foarte redusă autocenzură, a unei personalitrăți gigantice”, constituie „una din lecturile cele mai surprinzătoare, variate, instructive care se poate imagina”. O evaluare, în alt sens, întreprinde și Christopher Domínguez Michael, eseist, romancier și critic literar mexican
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
vor fi fost hotărâtoare în înțelegerea ei. Pentru un nobil suzeran, greutatea de sens trebuie să fi fost cu totul alta decât pentru un vasal. Iar sub acest nivel ierarhic, ambiguitatea crește, cu siguranta, exponențial. Complicat, așadar, în practică vieții cotidiene, conceptul de care se ocupă Simona Vasilache e cu atât mai imponderabil în teritoriul generos al ficțiunii, guvernat, în fond, de alte reguli. Acolo, nici cerul înstelat, nici legea morală nu sunt aceleași din viața de toate zilele. (Dovadă cea
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
mai bine zis, cu o anumită parte a lui). De fiecare dată când înfierează manelismul, prostul-gust sau dispersia valorilor, ei fraternizează implicit cu cititorul așa-zis civilizat, gâdilându-i și stimulându-i orgoliul de a se fi înălțat deasupra moravurilor cotidiene. De aici, teza celor două Românii, dar și cultul elitismului, profesat mai mult sau mai puțin programatic. În schimb, nimic din acest pact de simpatie cu publicul elevat - în dauna celor „necivilizați” - n-a stat în firea lui Octavian Paler
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
Emil Constantinescu susține într-un interviu acordat cotidianului berlinez Tageszeitung că decizia CCR de a invalida referendumul este una politică și că în urma acesteia ”ura s-a reaprins” în România. "Decizia CCR de a invalida referendumul este un abuz care creează premisele unui precedent periculos la adresa statului de
Emil Constantinescu pentru Tageszeitung: Ura s-a reaprins () [Corola-journal/Journalistic/42503_a_43828]
-
Cosmin Ciotloș Mai degrabă realist și onest decât didactic, Dan Sociu oferă, uneori, exemplificări precise ale noțiunilor originare, într-un registru mărunt, individual și cotidian. Au trecut aproape cinci ani de când un coleg de generație al lui Dan Sociu arunca asupra acestuia o învinuire usturătoare. Sociu ar fi fost nici mai mult nici mai puțin decât un poet municipal. Fidel, așadar, anumitor cercuri și capabil
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
toate, naive și sentimentale. În sensul curent vreau să zic, în sensul de dicționar al celor două adjective. Mai degrabă realist și onest decât didactic, Dan Sociu oferă, uneori, exemplificări precise ale noțiunilor originare, într-un registru mărunt, individual și cotidian. Aș adăuga că tocmai de aceea frisonant. se întâlnesc în contemplația acestuia din urmă, dar, de comunicat, nu pot comunica. Nici schimb de roluri n-au cum să facă. Ei au prea multă viață în ei, el își drămuiește inerent
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
ea - o anumită cruzime autenticistă era de regăsit și în versurile junelui poet - , volumul din 2008 (câștigător al Concursului de debut al Cărții Românești), reușea s-o recalibreze prin superioritatea tehnicilor și a mizelor. Vlad Moldovan părea să rețină detaliile cotidiene, la fel ca alți poeți ai generației, însă își pleca urechea la o ordine încifrată a lumii, niciodată lăsată să alunece în pură metafizică. Lucrurile se schimbă însă radical odată cu cel de-al doilea volum, recent apărut, Dispars. În primul
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
fără oarecare satisfacție polemică. Doar că, așa cum era de așteptat, nimic nu e ceea ce pare. Căci toată această reîntoarcere la esențe n-ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi contrabalansată de un imaginar cotidian la fel de bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit sau materie și despre sensul unor întâmplări cât se poate de banale dintr-o noapte
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
Șinca le-a etalat poveștile. Acesta a spus că are un regret - faptul că sunt foarte mulți polițiști care fac lucruri bune, dar despre care nu se știe mai nimic: Spun un proverb care se potrivește aici. <>. În activitatea noastră cotidiană, după cum puteți vedea, această instituție este hulită. Uneori pe bună dreptate. Sunt neghine, dar unde nu sunt? Aspectul negativ rămâne în mentalul colectiv. Din păcate, acest lucru mă doare foarte mult. Nu se cunosc acțiuni de mare complexitate. Nu se
Comisar-șef, despre secretele întunecate ale Poliției Române by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42915_a_44240]
-
cu nepotul nu e decât barometrul propriei vulnerabilități sufletești. E impresionant, de altfel, peste tot în Până la capătul liniei, ritmul vertiginos cu care teme grave se infiltrează în imaginarul de zi cu zi. Obiectele din jur, cărțile din bibliotecă, ritualurile cotidiene sunt, toate, pretexte pentru meditații substanțiale despre neputință, boală și moarte. Ar fi putut lipsi, în schimb, din volumul acestui prozator rafinat și profund, pasajele strict diaristice. Fragmente precum „Să trăiți, șefu!” sau „Vrei un job? Taie-ți aripile!”, diatribe
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
discernământ. Cât despre autocenzură, ea are o soartă și mai tristă: redusă la mecanismul malign la care m-am referit, ea și-a pierdut cu totul înțelesul benign de acel self-control de care trebuie să dea dovadă omul civilizat. Delirul cotidian al discursului public oferit de televiziuni, indiferent de culoarea lor politică, este dovada perfectă a absenței autocenzurii din viața noastră politică și culturală. Un discurs plin de zgomot și de furie, incapabil de reținere și de decență, ne sparge timpanele
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
de vedere). I s-a reproșat, apoi, lipsa de nerv publicistic. (Nemulțumirea aceasta venind din partea unor critici literari care fac, ei înșiși, în revistele culturale, un fel de publicistică.) Totuși, dacă suntem de acord că scopul unui articol din presa cotidiană e până la urmă acela de a avea impact cât mai larg, nu mi se pare, dar deloc, că, în limitele genului, articolele lui Mircea Cărtărescu și-ar fi ratat cumva obiectivul. Mai ales dacă ni le amintim pe cele cu
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]