996 matches
-
ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine și, cu o mutră ghidușă, îmi aruncă: Parcă ziceai că nu te pricepi la vii și la vinuri, dar văd că nu te încurci în a alege un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte parcă... După aceea, doar el știe de ce, a slobozit un “daaa” șoptit și prelung... Îl urmăresc curios ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și după cum am bănuit eu mergea spre casă. N-am îndrăznit să-l opresc și am luat-o pisicește după el, să dibui unde șade... Și?... Și într-o dimineață i-am bătut la ușă... Apoi... am hoinărit prin toate cotloanele Iașilor și, ca rezultat, a ieșit cartea „Ești ieșean, vere?” În această toamnă am hălăduit prin vechile podgorii ale bătrânei cetăți. Și cum ieri a fost sfânta zi în care am isprăvit trebușoara asta, astăzi ne aflăm aici la un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de decenii bune (și mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost arestată Alice Voinescu, i-au cerut (totuși) eliberarea Vianu, Camil, Perpessicius, Milița Petrașcu, Marioara Voiculescu. Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lipi cu o mână umărul fetei de pușcă, iar cu cealaltă o cuprinse de mijloc, proptindu-i cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin toate cotloanele trupului și cobora spre pântece, stăruind acolo și zvâcnind. Tarabagiul îi îngăduia, oricum nu avea alți mușterii și, cu siguranță, mai văzuse scena, conspirația celor care caută tertipuri pentru a-și suplini lipsa de curaj. — Acuma nu te mișca, șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndrepte. Numai fruntea îi rămâne înaltă, iar capul ușor dat pe spate, pentru ca ochii, îndărătul pleoapelor căzute, să lase totuși senzația că privesc, pe direcția celui de-al treilea. Respiră lung și rar, de parcă ar vrea să împingă aerul în cotloanele cele mai ascunse ale trupului și, de acolo, să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile se dezmorțesc precum pereții inimii. Cum gângăniile își desfac pânzele prin cotloane, iar țevile se umplu de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și, pentru că asta nu e destul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce lasă ea în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase, cu atât aerul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Marie nu mai are nicio îndoială: Pietro este întruchiparea Făt-Frumosului ei... A doua zi însă, îl simte pe izbăvitorul ei că mâncase usturoi, și încă o dată visul i se năruie. Curând, Mariei nu-i rămâne necunoscut "nici cel mai mic cotlon" al acestui om care fusese în ajun eroul ei: era molatic, slab de înger, lipsit de voință. O calcă pe nervi. Chiar dacă se trezise din beția de la început, iar vraja se destrămase, Marie întreține în continuare jocul seducției. Căci așa
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mijloacelor de producție, acest tip de putere dobîndește și are drept sistem nervos mijloacele de comunicare. Ele își extind ramificațiile peste tot unde se află laolaltă mai mulți indivizi, unde muncesc, unde se asociază. Pătrund în colțurile fiecărui cartier, în cotloanele tuturor caselor, închizînd oamenii într-o cușcă de imagini suverane, impunîndu-le un tablou comun al realității. Despotismul oriental răspundea unei necesități economice: irigațiile și stăpînirea forței de muncă. Despotismul occidental corespunde mai curînd unei necesități politice. El presupune punerea sub
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
critică, Noapte sau zi (1998) e totuși o carte remarcabilă, un soi de Levant nouăzecist, cu precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
nu-i scrisă de tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
părțile; în șoaptă) Te iubesc. Ea 1: (izbucnind, aruncă basca și ochelarii) Să taci! Să taci! Să nu mai spui vorbele astea. Să nu le mai spui, auzi! Pentru că au murit, înțelegi? Au murit de spaimă și umilință prin toate cotloanele orașului... în intersecții... în ganguri... în 17 și 3, și 9, și... El 1: Nu-i adevărat... te iubesc! Te iubesc! (adunînd manuscrisele) Fără tine am să mor. Și tu ai să mori. Te iubesc! Ea 1: Taci! Morții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
era diagnosticat În anii 1930-50 ca boală metafizică, ori măcar „umană”, dar investită de o valoare transcendentală subiacentă, acum devine ceva nenumit, un fel de „petits maux” epileptice, aleatorii, bruște, sau nici măcar atît: presentimente, jene, scurte angoase Înghesuite Într-un cotlon de conștiință. Boli psihice, am spune, dar e prea mult: manifestarea unor urme, consecințele psiho-fiziologice ale unei absențe: doar o muscă - prea puțin pentru a fi ceva. Singur, protagonistul romanului minimalist, avatar al celui existențialist, reîncepe să trăiască. Pe nepusă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
căuta acum să afle, ci să arate că aflase și că nimeni nu se putea feri de privirea pătrunzătoare și vigilentă a ochiului... nu divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un curcubeu toxic)", "Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele.” Vedeți răilor că mai sînt goimi care nu au capul de lut și știu să vă citească corect făcăturile pe care le-ați clocit în cele mai întunecate cotloane ale iadului vostru. Dacă Ierusalimul în acea vreme avea o populație cam de 70000 de suflete, în Alexandria trăiau cam 40000 de mozaici, în Roma cam 20000 mozaici, în Babilon cam 10000 mozaici, ei fiind răspîndiți cam jumătate printre Neamuri
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mod represiunea clar definită din epoca stalinistă nu a fost în realitate niciodată evacuată dintr-o societate care ar fi devenit cumva mai liberă. Dimpotrivă, represiunea a fost interiorizată; ea s-a diluat, desigur, dar a pătruns astfel în toate cotloanele și a devenit cotidiană. Mai mult, atunci când "ordinea socialistă de stat" se simțea cât de cât amenințată, poliția politică intervenea la fel de brutal, doar că și intervenția ei putea îmbrăca forme mai variate decât în anii de început ai regimului: internare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în care nu ezită să își facă drum, printre argumente academice, și ironii mușcătoare. Călcând pe urmele pașilor făcuți de D. Prodan și L. Blaga, care au descins analitic în cotloanele gândirii politice românești din Transilvania secolului al XVIII-lea, ajungem la conturarea unei imagini generice asupra genezei și evoluției meandrice a conștiinței naționale în rândul românilor transilvăneni. Geneza ideii naționale ca sâmbure al conștiinței de sine românești a avut o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în străinătate. Dar să revenim la punctul de pornire al acestei incursiuni în viața de dincolo de amfiteatru pentru a repeta că, după părerea noastră, acest tip de istorie - de fapt, de microistorie - completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
îi aparțineau. Și totul, ca un șarpe uriaș, de pe o străduță cu multe magazine de suveniruri, spre Corso Umbertto, printre zecile de anticariate, apoi către biserica San Pancrazio, a patronului Taorminei. Am ales-o pe una dintre ele... stradă, străduță, cotlon, tunel, ceva pe care nu puteai trece cu brațele depărtate prea mult de corp, și care ducea de sub un felinar, drept într-un restaurant. Într-una din serile în care ne pregăteam, eu și Andrei, să mergem să mâncăm într-
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
secretar de stat și apoi ca ministru, Băsescu a arătat, în primul rând că știe despre ce este vorba în minister și nu a putut fi dus cu preșul de rețeaua birocratic-infracțională care mișuna pe acolo, ca în toate celelalte cotloane ale puterii postcomuniste. Apoi a arătat fermitate. A zdrobit în negocieri sindicatele (structuri infiltrate și agitate de rețeaua de putere a fostei Securități cu scopul de a destabiliza societatea, pentru a permite devalizarea resurselor în favoarea unor grupuri de interese). Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ori albumul cu lucrările lui de război păreau acum să facă parte fără stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot mai slabă mai Întâi Înroșea, apoi estompa și, În cele din urmă, Înnegrea contururile. Spre surpriza fostului fotograf
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deși femeia urlase Întreaga noapte, nici un vecin n-a aprins lumina, nici n-a ieșit În stradă să vadă ce se Întâmpla, a adăugat. De astă dată, tăcerea a fost mult mai lungă. Faulques nu știa ce să zică. Încet-Încet, cotloanele inferioare ale incintei s-au Învăluit În umbre. Lumina roșiatică se depărta de Markovic, deplasându-se spre acea parte a zidului pe care se afla schița În cărbune, negru pe alb, unde un bărbat Îngenuncheat, cu mâinile legate la spate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]