1,600 matches
-
s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să nu dai un câine afară, cum se spune. Toaibă însă, învățat cu tot felul de întoarceri ale vremii, a pornit spre crâșmă... Bine te-am găsit, bade Prispă. Bună să-ți fie inima, Toadere. Cât despre căutătură, nici nu poate fi vorba. Uite-te la tine ce privire abrașă ai. Parcă ai vrea să te iei de piept și cu Dumnezeu! Nici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de mine... Măcar sâmbăta și duminica să uit de tot răul pe care l-am avut de tras! Și aista să fie păcatul meu că beau în cele două zile... Ca de obicei, sâmbătă pe la prânz Toaibă a intrat în crâșmă. Ia te uită cine îmi calcă pragul! Bine ai venit, Toadere! Păi se putea să nu trec pe la matale? Iată-mă-s! Și de bine ce te-am găsit, nu mă lăsa să mor de sete. Când ai stat tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pragul! Bine ai venit, Toadere! Păi se putea să nu trec pe la matale? Iată-mă-s! Și de bine ce te-am găsit, nu mă lăsa să mor de sete. Când ai stat tu cu gura uscată la mine în crâșmă? Asta nu s-o întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat eu pe matale? Niciodată. Atunci, dă-i drumul! Dumirește-mă și pe mine... Da’ ce nedumerire ai? Ce vorbeai tu sâmbăta trecută când ieșeai pe ușa crâșmei? De când vorbesc eu singur, bade? Uite că vorbești. Și ce spuneam, mă rog frumos? Ziceai ceva de un geamantan, de un liman, apoi că te apasă păreții... Ce însemnau vorbele astea? Păi nu erau vorbele mele, bade. Cum adică nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu rachiu. Toaibă le-a luat fără nici un cuvânt și a pornit spre ieșire cu mers legănat, dondănind: „Ce știu aiștia despre viscol? Să fi umblat ei prin viscolul din Rusia și atunci mai stăteam de vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada să se așeze; o târa prin ascunzișuri încât zloata din zilele trecute se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întins o mână: Hai, urcă acum! După mai multe încercări, a reușit să iasă din șanț. Așaaa! Copăcel, Toadere! Copăcel! De unde vii tu, omule? Eee! Vin și eu de la... De unde puteai să vii tu la ora asta dacă nu de la crâșmă? Apoi... măi Toadere, de multă vreme voiam eu să-ți spun, dar mi-o fost oarecum... cum să-ți spun - mă gândeam eu - cum să-ți spun să?... Ce aveai să-mi spui? Spune, că nu mă supăr. Că nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Spune, că nu mă supăr. Că nu faci bine ceea ce faci. Adicătelea ce fac? Bei! Asta faci! Și bei prea mult! Mai bea omul, un pahar de vin, un țoi două de rachiu, da’ nu stă o zi întreagă în crâșmă! Hai mai degrabă în casă, să te încălzești, și om mai vorbi... Apoi mă gândesc că îi târziu și... Lasă, că altădată ai ajuns acasă și mai târziu și... Atunci am stins focul acela... Și acum am să-ți spun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
leșie. „Da’ cum a fi cealaltă zamă? Că Dochița nu mă iartă. Și asta înseamnă să nu mai beau nici o gură de rachiu?” Acest gând l-a făcut să-și aducă aminte de cele două sticle cu rachiu luate de la crâșmă: „Unde or fi? Să știi că au rămas în șanțul de la poarta Dochiței. Să-i fie de bine celui care le-a găsi, dacă nu s au spart când am căzut în șanț. Da’ tare mă tem că Dochița știe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vii să te culci, Toadere? - l-a întrebat Maranda, culcușindu-se în așternut. Am să vin îndată. Tu încălzește așternutul, că afară-i potop nu alta. „În seara asta nu știu ce am, dar mă simt altfel, parcă n-aș fi venit de la crâșmă” - gândea Toaibă urcând pe cuptor lângă Maranda... Simțindu-i trupul cald, a cuprins-o în brațe lipindu-se de ea... ca la 153 începuturi... Ea a rămas nedumerită întâi, pe urmă... „De când nu m-a mai ținut în brațe Toader
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
stoarce de vlagă... Vinerea ce a urmat și-a luat banii pe deplin meritați și, ca de obicei, a trecut pe la prăvăliile unde era deja cunoscut. Când a ieșit din ultima prăvălie, nu a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei de peste drum. A stat totuși puțin în cumpănă - să intre, să nu intre - dar până la urmă a renunțat, dând din mână a lehamite. „Mai ducă se dracului! Ia să văd, am să crăp dacă nu intru în crâșmă? Drumul până
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
câinească a crâșmei de peste drum. A stat totuși puțin în cumpănă - să intre, să nu intre - dar până la urmă a renunțat, dând din mână a lehamite. „Mai ducă se dracului! Ia să văd, am să crăp dacă nu intru în crâșmă? Drumul până acasă l-a făcut fără să fie asaltat de gândul dacă mai găsește ceva rachiu pe vreun fund de sticlă... „Mâine m-oi duce pe la Prispă doar așa, să mai schimbăm o vorbă. Ei! Poate oi gusta și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mă duc până la Prispă, să văd ce mai face. Să nu stai mult, Toadere, și mai ales să nu bei! Nu duce grijă, Marandă... A plecat fără mare tragere de inimă parcă... Ce mai faci bade Prispă? Cum îți merge crâșma? Bine! Mulțămesc de întrebare. Cât despre crâșmă, ce să-ți spun? Lumea nu mai vine ca altădată... I-o năpădit necazurile pe gospodari și nu mai au parale. Mai dau pe aici doar din când în când... Cu asta însă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai face. Să nu stai mult, Toadere, și mai ales să nu bei! Nu duce grijă, Marandă... A plecat fără mare tragere de inimă parcă... Ce mai faci bade Prispă? Cum îți merge crâșma? Bine! Mulțămesc de întrebare. Cât despre crâșmă, ce să-ți spun? Lumea nu mai vine ca altădată... I-o năpădit necazurile pe gospodari și nu mai au parale. Mai dau pe aici doar din când în când... Cu asta însă nu fac avere, Toadere. Unde mai pui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai ce vorbi. Ei sunt bețivi de când lumea. Tu însă ai început să bei de când cu necazurile făcute de blestemații iștia de comuniști. Altfel nu te apucai tu de băut, că neam de neamul tău n-o fost stâlp la crâșma satului... În acest timp, Toaibă nu găsea alt sprijin decât ochii schimbători ai Dochiței, care îl fixau ca două săgeți! Chiar de ar fi încercat să fugă din casa Dochiței nu n-ar fi putut 159 scăpa de privirea ei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să rămână mereu așa!” Și ca și cum Dumnezeu i-ar fi ascultat ruga, Toader al ei, pe măsură ce trecea timpul, devenea altul... Când venea de la târg nu se mai repezea la blidar după sticla cu rachiu... Dacă ieșea în sat, mergea pe la crâșmă așa să mai schimbe o vorbă cu unul, cu altul... Prispă îi turna un țoi de rachiu care însă rămânea nebăut... Când ajungea la poarta Dochiței, se uita în ograda ei, doardoar a vedea-o. De ce? Nici el nu știa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în mocirla din jurul rondului și, clămpănind din clopot, lua cale întoarsă... Ei, dar gândul că pe aici or fi pășind cândva și cei doi mari și nedespărțiți prieteni - Eminescu și Creangă - în drumul lor către “Hanul Trei Sarmale” sau spre crâșma “La Doi Peri”, îmi încălzește sufletul și pasul îmi devine mai sprinten... După o asemenea drumeție, somnul a venit cu pas grăbit și, luându-mă în brațe, nu m-a slăbit până în zorii zilei... Un vis m-a purtat spre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce ardu varu să de de varnița mică câte gium(ă)tat(e) de leu și de varnița mare câte un leu,... iar pentru locul ce șăd ei să de câte un leu de casă pe an... Așijderea și pentru crâșmă... să dea venit mănăstirii pe bute de 140 de vedre un leu și pe polobocu de 80 vedre gium(ă)tat(e) de leu... și din pomi zăciuiala după obicei”... ― Acest voievod s-a arătat foarte darnic, părinte. ― Am mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prea ușor. ― Auzi colo ce le-a putut trece prin cap vatopedenilor, dragule. ― La ce se gândește sfinția ta, părinte? ― La “crâcima” pe care au primit-o grecii de la Ilie Sturza. ― Nu-i pentru prima oară când se vorbește de crâșme care aparțineau mănăstirilor. Ce are deosebit aceasta? ― Apoi, călugării greci “și-au făcut... deasupra crâcimii trapeza sfintii monastiri”. ― Da! asta zic și eu minune, părinte! Dedesubt se chefuia în lege și deasupra, în trapeză, sfințiile lor călugării, cu fețe smerite așteptau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
n(ă)stirii. Așijdere... să aibă a scuti șesădzăci vaci și 40 cai,iepi. Așijderea și pentru o pivniță cu băutură ce are... m(ă)n(ă)stire aice, în Iași,... am iertat... de toate cheltuielile câte sânt pe alte crâșme... ca să fie acestu vinit de chivernisala sfintii m(ă)n(ă)stiri și ca să poată triimite egumenul agiutorință... la acele... m(ă)n(ă)stiri de la Sf(â)nta Goră, unde este închinată”. ― În tot ce am citit, părinte, nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
definește trecutul zonei drept „Cartierul Latin al Bucureștilor“, cu un țesut social pitoresc și foarte variat, deopotrivă tânăr artistic (Școala de Arte Frumoase și Meserii) și bătrân negustorește, cu tot soiul de localuri de plăcere (de la cafenele și birturi până la crâșme și bordeluri de toată mâna), cu locuințele CFR-iștilor, puzderie de prăvălii ș.a.m.d. Un loc de care se leagă, într-un fel sau altul, numele lui Brâncuși, Nicolae Filimon, Maria Tănase, Constantin și Dinu C. Giurescu, Cristian Vasile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
conducere (fișe istorice pentru tratatul de artă a tragerii sforilor la români). Toate acestea se consumau sub semnul unei singure certitudini: cea a viețuirii de azi pe mâine. Tabloul social este întregit prin revenirile ca-n noduri de năvod la crâșmă, crâșmari și consumatorii de varii spețe și motive. Ei bine, într-un asemenea spațiu - azi suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mi-a spus că acceptarea invitației l-a onorat. L-a făcut să se simtă la înălțimea bunelor maniere ale neamului pe care îl reprezintă el, un produs uman în ușoară alunecare.” Apropos, îmi mai zice, dacă mă vezi la crâșmă la Broscoi că beau cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Prim-Pretor Temistocle Prall însoțit de domnul revizor școlar Vasile Buricea. Se dă și ora, ora după care au mai trecut ceva ore de așteptare și, pentru ca totul să fie mai ușor, Vlahuță s-a dus să se răcorească la crâșmă iar hârtiile idem și ele, între ferestrele larg deschise. La intrarea oaspeților mult doriți curentul dintre ferestre și ușă a făcut avioane din hârtiile atât de importante. Ele avioane, notarul cuc și altă pasăre, după cum și-a dat seama și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
timp, ce înalt era!" "Nu vă îngrijiți, doamnă, răspundea unul dintre ciocli, o să-l scoatem îndată, în picioare!" L-au scos, în picioare, și apoi l-au culcat, iar eu am fost singurul (alături de un om de serviciu de la o crâșmă, cu care am înțeles că răposatul își bea în fiecare seară paharul de vin) care am mers până la cimitir și am azvârlit flori peste acel sicriu, ce m-a uimit de altfel prin bogăția lui. Apoi i-am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să fie a lor și gata! Numai că de...fețe bisericești să umble cu lucrul diavolului...Parcă nu-i prea bine... „Așa erau vremurile, fiule, și este târziu să le judecăm.” Mă închin părerii tale, părinte. Cu gândul la o crâșmă în care un purtător de sutană drege paharul unui înrăit la băutură...răsfoiesc la hârțoage fără încetare. În cele din urmă, găsesc un rezumat după un ispisoc al lui Gheorghe Duca voievod, din 20 octombrie 1670 (7179) - scris la Țuțora
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]