1,043 matches
-
despre Eminescu, învățământul bucovinean, probleme culturale, istorice și politice ale vremii, semnând 32 de titluri în deceniile interbelice. Amintim: Un muzeu la Siret, Meleaguri străbune, Cu gândul la frații din Lumea Nouă, Aspecte din Siret, Din viața fraților de peste Nistru, Crâmpeie din trecutul Siretului, Pe urmele unei vechi cetăți medievale din Siret, etc10. 39. August Karnet (1870-?), compozitor german, dirijor al corului sucevean Ciprian Porumbescu, profesor la Liceul de fete și la Liceul "Ștefan cel Mare", autor de operete și de
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
absolut numai de El. O parte din aceste taine ne-au fost dezvăluite prin Iisus Hristos. Rugăciunea izvorăște din credința noastră. Omul care crede este omul care se roagă neîncetat. Cel care crede, se surprinde adeseori adresând, în gând, un crâmpei de rugăciune. La vreme de bucurie, ori la necaz, omul dă semne de credință. Dacă n-ar crede în Dumnezeu, rugăciunea omului ar fi o absurditate. Ar fi vorbire de unul singur, monolog fără sens sau dialog absurd. Despre cei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe toate în aceeași lumină: tăcerea absolutului, liniștea pe care o aduce netimpul morții. Din nou, repetițiile ("poate", "nimeni") marchează tocmai posibilul acestei scene originare imprezentabile, preînceputul absenței depline. Nicio prezență nu dă imaginea înserării; ea se face din absențe, crâmpeie, tăceri. Sufletul singur e martorul stingerii, vede golirea: "sufletul meu e de aur", "coaja căzută din seară", "clopot de timp și de moarte", "sufletul meu de tăcere". Dar stingerea aceasta aprinde poemul, luminează mai intens decât orice apariție; ea lasă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
despărțită net și curat de sensul ei! De fapt, nu știm niciodată bine de ce anume facem abstracție și ce se poate fofila incognito între parantezele astea. − Dacă vrei, m-am repezit arbitrar la vechea mea lume, iar Ian a fost crâmpeiul din ea prins între coarnele dătătoare de caducitate. Manipulator al aparențelor, toreadorul e reprezentantul lumii în fața taurului; cu arta lui, el încearcă să transforme o violență animală haotică în material artistic, adică să-i imprime previzibilitate, regularitate, stabilitate, astâmpăr relativ
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Agde - ale căror schimburi se limitau, cu un civism exemplar, la consensual - și adeziunea ei la grup rămânea superficială. Profunzimea fură și, la rândul ei, nu poate fi decât furată de jocul aparențelor, nu schimbată licit și explicit pe un crâmpei de suprafață; ea nu poate constitui o țintă pentru actele noastre, ci cel mult un însoțitor spectral al lor. De-a lungul trupului femeii înfășurat strâns în jurul lui, Rică nu găsi nici un alt mâner de prindere afară de o masivă brațară
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se convingă că "mersese cu lucrurile exact până în punctul în care voise, niciun dram mai mult". Câtă vreme tinerețea nu trece de granițele prudenței, trebuie s-o lași în voia ei. În inima rațiunii neînduplecate e nevoie și de un crâmpei de inconștiență, de un strop de dezordine, altminteri viața ar fi prea monotonă, prea rigidă". Înseninată fără îndoială de aceste principii pe care și le dictează ea însăși, Marie încearcă de asemenea să găsească justificări comportamentului său. Astfel, pe 13
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și cititori harnici. Aprob și existența bibliotecilor și a librăriilor virtuale. Cu cât mai multă literatură, de orice natură, cu atât mai bine. Cititorul numai așa poate face selecț ie și se poate opri la ceea ce îi este pe gust. Crâmpeiele mele de gânduri puse în paginile care urmează nu cred că formează o carte, dar ele, c a fapte de viață, e bine să fie cunoscute. Exprimă o exist ență în timp. A familiei mele, a mea. Mai multe trăiri
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
nenorociri. Relatate nu a tât pentru mine sau pentru cititorul meu drag, ci pentru Andreea, nepoata mea. De la care aștept o cană cu apă! Autorul Viață zbuciumată Încerc ca din negura timpului care a trecut să scot la lumină câteva crâmpeie din viața mea, a familiei, ca și cum aș lăsa cuiva, urmașilor, o moștenire, fără a-i întrevedea valorificarea. Natura întâmplărilor, diversitatea momentelor care s-au înșirat în inelele timpului care s-a scurs, din care cenușa și poate o scânteie întârziată
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
închi năm, să fim oameni... Din ghemul amintirilor ei, adesea încâlcite în ultima vreme, răsucite în gânduri, selecționează și le despletește nod cu nod, o salbă, care deșirată ne spun acel ași lucru, să fim și să rămânem oameni... Din crâmpeiele ei de lumină culege alte și alte amintiri, din vremurile când ea, ca și noi, a fost copil. Își amintește de părinții și frații ei pe care i-a pierdut de mult, dar pe care, ne spune, îi vede și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Sunt momente, atitudini, gânduri, figuri pe care nu le poți dezvălui în toată goliciunea lor, mai ales când orice jurnal, oricât de intim ar fi, poate deveni într-o zi public, cuvântul scris fiind cel mai bun martor al unor crâmpeie de viață. Cu oricâte mistificări, însemnările își au rostul lor în întregirea unor profiluri, sunt o altă modalitate de exprimare în cadrul aceluiași cod, se pot constitui uneori într-o " entreprise de salut ", cum aprecia Maurice Blanchot.1 Nu este vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
încremenită, apăreau dintr-o armonie cromatică mereu îmbunătățită. Rareori apăreau personaje în peisajele sale. Și totuși, într-o anume perioadă a creației sale, ele apar în aglomerația urbană, în forfota caracteristică târgurilor, care recreează, odată cu pitorescul și poezia, imaginea unor crâmpeie de viață semnificativă pentru tradiția poporului nostru. Dintre acestea: Zi de târg la Câmpulung, Târg la Iași, Iarmaroc la Târgu Neamț, Târg la Humulesti, sunt tot atâtea mărturii ale unor scene trecute ce aparțin altei vremi, altui secol. Gestul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
esenței, a legității. Absența sau nesocotirea legilor determină absența științei, depărtarea de episteme, iar în ceea ce privește sociologia, ea nu ar putea deține în această situație decât statutul de fizicosau sociografie . Chiar dacă la înaintașii lui Durkheim întâlnim într-o formă sau alta crâmpeie din ideile de mai sus, profesorul Durkheim este acela care le-a dat în întregime o formulare clară, precisă, într-un moment în care contextul științific și general intelectual solicitau o asemenea abordare sintetică. El se înscrie în acest fel
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții... Însă rațiunea naturii e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele mai vii impresii sunt acelea care nu se scriu. Mergând pe stradă, auzi o melodie: e un crâmpei dintr-un cântec vechi, pe care-l fredonează câțiva băieți veseli; și iată, îți amintești o imagine din tinerețe, fără a-i preciza locul și data, însă retrăind - câteva clipe - viața acelor zile, până ce dai colțul și vocile nu se
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
fi separată de numele fondatorului său, Mariana Vrabie, punerea semnului egalității între școlă și Biruit-au gândul tot acestui om între oameni se datorează. Și pentru că timpul n-a mai avut răbdare, luând-o dintre noi, se cuvine măcar un crâmpei de gând să i închinăm, acum când fostul director al unității ne veghează dintr-o lume mai bună: Maria Vrabie, Mariana cum îi spuneau toți cei apropiați, a fost un profesor desăvârșit, dar întâi de toate, un om exemplar. Valori
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
ți picură în suflet emoție, bucurie, dar și gândul că viața omului este efemeră... precum fragila floare de cireș. Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireș și preț de câteva clipe, aflându-mă într-o meditație binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viață trăite până acum, cu bucuriile și cu tristețile ei, cu oameni mult dragi mie. Pentru clipa prezentă, de o frumusețe copleșitoare, îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist. Îi mulțumesc fiicei mele Cristina care, prin bagheta magică a sufletului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
vreo trei sferturi de oră, priveam Condorul de sus. Peisajul era superb: în spate, sub orizontul albastru, o coastă împădurită, la baza căreia se întrezărea un ochi de apă, grupul de copaci care îmbogățeau imaginea motelului, și mai încoace, un crâmpei galben de cereale paralel cu dunga drumului pietruit (imaginea este mărită cu zoo- mul aparatului). Mereu pe pietriș, lăsam în urmă sate, peisaje colorate parcă de un maestru al penelului, maestru dedicat vieții satului (prin aranjarea geometrică a banalelor, pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
într-o casă veche a Tecuciului de altădată, care se mai păstrează și astăzi, pe strada Uzinei nr.5, actualmente George Coșbuc. Grădina largă aduna câțiva butuci de vie neîngropați și gutui cărora aveam să le văd îndată la geam crâmpeiele de lună. Casa fusese a familiei pictorului Gheorghe Petrașcu și mai în urmă, a nepotului său, filosoful Ion Petrovici. În odaia nu prea încălzită, plină de obiecte, cărora o lungă așteptare le răpise vârsta, de cărți, reviste și fotografii, se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
face sensibil, prezent, trebuie intense și susținute exerciții de conștientizare, de „nevoie de el”, așa cum o spuneam mai sus, eu, de ani, fac diminețile acele „meditații” pe marginea patului, false meditații, deoarece nu sunt decât exerciții de reamintire a acelor crâmpeie onirice care se volatilizează cu iuțeala și grația cu care se topesc În albastrul mării clopotele verzi-albastre și oranj ale meduzelor. Și, așa cum el, prezentul, se „topește” mereu Între „amintire și presimțire”, dar e și turtit de presiunea pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
distanță de doar câțiva kilometri, fără să se implice, răfuiala naziștilor cu Varșovia răsculată” - ține să precizeze un ghid polonez, din a cărui relatare, exagerat de amănunțită, pentru că e făcută spre uzul unor turiști din Indochina, reușesc să prind câteva crâmpeie. Acum, întreaga clădire e „populată postmodern”: muzee, săli de concert și de cinema, teatre, centre de agrement, cluburi de noapte și cazinouri. Plătesc 10 zloți și urc cu un lift rapid la platforma de la etajul 30, de unde se deschide, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
val, în Mediterana ca și în alte părți ale lumii, e o surpriză și-i ca marea mereu luată de la început. Arta modestă a refrenului, a șansonetei uitate, reluată la radio și care ne face să savurăm pe neașteptate un crâmpei de tinerețe regăsită: iată minuscula, dar consolanta plăcere de care se privează veșnicii îndrăgostiți fără noroc respinși de arleziana numită Apocalipsa. 6. Serviciu inutil Și a zis către ucenicii Săi: cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puțin, dar care mi-a încântat ochiul și mi-a umplut inima de bucurie și frumusețe. îmi pare rău că nu am timp să-l vizitez mai bine, mai mult, dar asta este: sunt pelerin acum, în trecere, surprinzând doar crâmpeie de viață și frumusețe, trăind mereu cu febra drumului, purtându-mi rucsacul, alinându-mi durerile din tălpile și mușchii picioarelor, dar mulțumindu-i mereu lui Dumnezeu pentru această favoare de care cred că mulți s-ar bucura să aibă parte
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de pază și securitate, noi, anonimii utili, priviți uneori cu simpatie, pentru capacitatea noastră de a soluționa situații delicate, dar, cel mai frecvent, cu aere de superioritate, generate de infantilismul precoce al gândirii activiștilor sferto-docți cu pretenții de atotștiutori, culegeam crâmpeie de informații privind zvonurile șoptite despre provocările iredentismului maghiar, îmbrăcat în sutane, fără a se spune clar numele lui Tokeș. Nimeni dintre demnitari prezenți nu părea dispus să comenteze în vreun fel sau să accepte existența unei probleme reale. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la împământenirea perestroicii și glasnosti-ului, îmi făcusem imaginea colaborării sovieto-maghiare pentru gâtuirea înfumurării manifestate în reuniunile Tratatului de la Varșovia și în convorbiri bilaterale Ceaușescu-Gorbaciov, conform cărora experimentele Moscovei fuseseră demult devansate de politica Bucureștilor. După sosirea lui Nicolae Ceaușescu și crâmpeiele de replici, prinse din zbor, aflasem că "cuiul lui Pepelea" de la Timișoara se numea Laszlo Tokeș, despre care se vorbea că avea legături verificate nu numai cu spionajul maghiar. Mai aflasem că, înainte de plecare spre Teheran, "nea Nicu" amenințase cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
interviuri cu foști angajați ai Uzinei și ai Liceului Nicolina, ale căror amintiri sunt tot atâtea povești de viață și mărturii despre istoria recuperată a unei întreprinderi. Și dacă unul dintre rolurile istoricului este acela de a surprinde și consemna crâmpeie din trecut, doamna profesor Serinela Pintilie și inimoșii săi elevi sunt autorii unor frumoase pagini de istorie a istoriei. Constantin ARDELEANU În loc de Introducere Deschizând această carte, cititorul se va arăta surprins. Ce îmi transmit aceste rânduri ? Istoria unei fabrici ? O
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în premieră folosite, altele în exercițiul unei noi lecturi, dezvăluie mai întâi o lume a marginalilor, complet diferită de discursurile oficiale din perioada comunistă, oameni obișnuiți, muncind într-o fabrică cu un trecut cel puțin interesant. Cartea vrea să surprindă crâmpeie din poveștile de viață ale unor anonimi, care, aparent, nu stârnesc niciun interes. Într-o teză de doctorat, susținută în urmă cu câțiva ani, Florentina-Raluca Mărgărint identifica în muncitori o categorie socio-profesională neglijată de literatura de specialitate dedicată comunismului românesc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]