1,970 matches
-
și alte avantaje. Cel mai important fiind arhitectura tradițională din zona Bath-ului: era o casă înaltă, cu ferestre mari, construită dintr-o piatră de culoarea miezului unui baton Crunchie. Cu toate că la exterior era puțin cam ponosită - luminatorul avea o ușoară crăpătură, iar plantele din jardiniere erau de mult ofilite -, aspectul acesta având o corespondență și în interior, existau tot felul de trucuri de agent imobiliar la care Hugo putea să apeleze. Deși sfatul standard, dat de agenția din Londra la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din Londra la care lucrase Hugo, era ca noii proprietari să împrăștie genți Gucci și Prada ca să dea strălucire locului, iar acest sfat nu se potrivea în aceste circumstanțe, mai existau și alte posibilități. De exemplu, petele de igrasie sau crăpăturile erau ușor de camuflat cu tablouri sau piese de mobilier. Asta atâta vreme cât cei care vindeau nu scoseseră toată mobila ca să facă locul să pară mai mare. Hugo s-a uitat la ceas. Mai avea zece minute până la ora la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau florile puteau face minuni. Aici, însă, dat fiind că timpul și circumstanțele scoteau din joc aceste artificii, Hugo trebuia să se descurce folosindu-se de posibilitățile care-i rămăseseră la dispoziție. Trăgând perdelele din sufragerie, Hugo a observat imediat crăpătura din zid. Aproape simultan a văzut pata mare de vin roșu de pe covor. Dar înainte să sară să tragă canapeaua peste pată sau să pună mâna pe mini-ciocanul lui de încredere, care, la vremea lui, mutase nenumărate oglinzi peste defectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea cum îl cuprinde o disperare nemărginită. Se trezea și se uita uimit împrejur, asculta cum șuiera vântul afară prin pereți și pe acoperiș, pe multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde a pus stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adânc și îndelung, alunecând parcă în pacla unui somn greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață în trupul ei. Ochii ei, într-o rătăcitoare plutire, întâlniră chipul Preotului și al Maicii Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață în trupul ei. Ochii ei, într-o rătăcitoare plutire, întâlniră chipul Preotului și al Maicii Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar fi vrut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea pe prispă nemișcat ca un sfinx, privind departe peste sat. Întreaga bătătură a casei bătrânei Zotoaia, zăcea într-o tăcere blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-o poveste de la începutul lumii. Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
scoala. Atunci am luat doar o zi pe lângă un long weekend, si am plecat în Alaska. Iar anul următor ne-am mutat. „Concediul” a fost cu ocazia interviului la Seattle... Dar poate că toate acestea erau doar pene bătute în crăpături deja existente. Că atunci când Roșa m- a dat afară. Ea s-a burzuluit imediat: - Aveam nevoie de bani! Cine stie ce-ai făcut... - Am mințit. Nu i-am spus că sunt student, desi m- a întrebat. Mi-a zis că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
doamnei Bordaz). Un miros de pește stricat. (apucase, doamna Bordaz, să facă piața ?) Un miros cumplit pătrunde și de pe stradă, o duhoare de zarzavat alterat, de cărnuri putrede, de gunoaie neridicate. X încearcă să acopere cu fîșii de leucoplast toate crăpăturile de la uși și de la ferestre. După o vreme simte însă că nu mai are aer, că se sufocă. mai mult decît atît, începe să se simtă deranjat de propriul său miros. este limpede - nu are cum să se baricadeze împotriva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de începuturi de roman, într-una din vastele sale săli de conferințe purtînd încă în mod evident amprenta estetică a epocii comuniste. absolut toți cei 834 de invitați apreciară spiritul profund kitsch al decorațiilor precum și supradimensionarea inutilă a ansamblului. Iar crăpăturile inevitabile, apărute în tavan și în pereți din pricina materialelor proaste, utilizate în momentul construcției, fură considerate o sublimă revanșă a vieții asupra ideologiei. Vizita ghidată a întregului edificiu, a zecilor de kilometri de coridoare, inclusiv a subsolurilor, precum și a Catedralei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acoperișul cădea cu o streașină lată, rezemîndu-se pe mensole despărțite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele și casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri, și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea prin întuneric atâta frunziș și atâtea trunchiuri, încît întinderea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. În sfârșit, tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorație, precum și crăpăturile lungi și neregulate ale pereților dădeau încăperii un aer de ruină și răceală. Tânărul, hotărîndu-se în fine, trase de mânerul clopoțelului. Atunci un fel de schelălăit metalic răsună de sus ca-n niște spații mari și goale cu ecou rău
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uscăciune și duse pe cele mai scurte din ele în odaia de sus cu materiale. Casa nu era prea solidă, și lui Felix i se păru într-o noapte că aude pârâituri. Aprinse o lumânare și zări în perete o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger. A doua zi, moș Costache, mobilizând toată familia, cără grinzile într-o șură și-și pierdu restul zilei în examene amănunțite ale zidului vătămat. Ploaia inundase groapa cu var, pe care-l stinsese, prefăcîndu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica și puterea turtoiului, ăluia, de sus până jos, pielea burții ca pe-o surcică... Dădea inamicul răpus ochii peste cap. Nu-l ierta nici așa. O dată îi vârau și câinii boturile, prin crăpătura pieptului, și-i musecau inamicului inima... Atâta timp cât îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se sting, paznicii de noapte trec cu capetele înfundate în mantale albe, și călugărul nostru trece ca o umbră aspru-zugrăvită prin lungile și întunecoasele ulițe. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină. Casa era c-un acoperământ țuguit, păreții erau de piatră mică ca ceea cu care se pietruiesc fântânele și orice tencuială căzuse de pe ele, încît părea o bucată din ruina unei cetățui. Obloanele erau mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundîndu-se în ei și începuse a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele de fier. El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care - ar fi dat [mult] ca D-zeu s-o eternizeze. Îi părea că-i singur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ȘI AMOR (variantă parțială) 2257 Cerul era atât de alb încît părea o câmpie de zăpadă. Prin ochii ferestrei priveam afară în grădină la copacii a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zăpadă, numai vântul vâjia prin crăpăturile podului și a porților, ascuțit și monoton. în molateca căldură a camerei lui, Cătălin ședea cu țigara aprinsă, cu o ceașcă de cafea neagră înaintea lui, formând cu gura inelușe din fumul țigării, scuturîndu-i cenușa și sorbind c-o lene
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Arrow: „Subiectul a debutat cu ceea ce a părut o problemă minoră legată de regula majorității (intranzitivitatea - vezi Condorcet). „Este doar o curiozitate matematică” au spus unii [Dahl și Lindblom, 1953, p. 422]. Totuși, intrigați și curioși în privința acestei mici crăpături, cercetătorii nu au dezarmat în fața posibilei irelevanțe a problemei și au început să îi acorde din ce în ce mai multă atenție. Ceea ce au descoperit, pare acum a fi o cavernă gigantică în care cad aproape toate ideile noastre despre acțiunile sociale. Aproape orice
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
corecta greșelile, explicând ceea ce era incorect. Don Terentio, trecând prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico ghemuit sub fereastra școlii... În zilele ce-au urmat l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de zor, așternând pe acele tăblițe improvizate toate exercițiile dictate sau scrise de Solea. Extrem de familiar pentru Dante Maffìa este ambianța. Imediat după primele pagini
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ținut și nărăvașului de Giandomenico nu i-ar fi prins bine un scandal. Nu, nu, nu nimerise el acolo degeaba. Preotul, în zilele ce-au urmat, l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de zor, așternând pe acele tăblițe improvizate toate exercițiile dictate sau scrise de Solea. Acasă, când s-a întors de la pășune, l-a luat din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scuipau în cap. Mâncarea îi era aruncată, așa cum se aruncă un os câinelui, îl batjocoreau spunându-i să se predea, îi aruncau printre gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că cei vii ce se ițeau printre crăpăturile acelui loc strâmt mocirlos și puturos se fugăreau în jurul și peste trupul lui zi și noapte. Lumina venea de sus, doar o fărâmă ce străbătea în chip clandestin puțin din curte. Nu i se permitea să-și măture excrementele, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-nțeleg, pretinseseră taxele ca și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala să protesteze, ieșiseră grămadă din găurile unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară calea câmpurilor țopăind și orăcăind. Niciodată nu se mai pomenise așa ceva: cu miile, îndreptându-se spre nu se știe unde, de neoprit în drumul lor, hotărâți poate să dea de un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trecea prin el ca prin sită. Nu avea nici cea mai mică intenție de a se întoarce spre sine, era concav, centrul său de greutate era ca o lăcustă scânteietoare care zbura înaintea lui. Trunchiurile uriașe aveau scoarțe solzoase, iar crăpăturile lor neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități, frământată de o adiere ce nu venea de niciunde. Iar lucrul cel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]