3,317 matches
-
ca Watson să se apropie de el de teamă ca acesta să nu se contamineze. Watson constată că starea prietenului său este critică: ochii săi erau strălucitori, obrajii aveau pete roșii, fruntea era acoperită de broboane de sudoare, buzele erau crăpate, iar Holmes vorbea pe alocuri incoerent caracteristic delirurilor cauzate de febră. Doctorul Watson îi cere lui Holmes permisiunea de a-i aduce pe unul dintre cei mai buni medici din Londra pentru a-l examina, dar acesta refuză. În ciuda acestui
Detectivul muribund () [Corola-website/Science/324315_a_325644]
-
Turcescu s-au războit pe Facebook zilele trecute, când jurnalistul de la B1 TV a împlinit 39 de ani. Cu ocazia zilei de naștere a lui Robert Turcescu, Mircea Badea a scris pe Facebook: Suficient 39. Să gândesc pozitiv: poate totuși crapă. De ce să gândesc negativ?! P.S. Oricum rebutul genetic arată de un 87 consolidat”. „Ipochimenul Mircea Badea îmi dorește moartea și speră să nu apuc 40 de ani. Trist personaj, băiatul ăsta... Eu am văzut că fosta mea colaboratoare Carmen Brumă
Ce urare i-a făcut Mircea Badea lui Turcescu: E suficient! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33031_a_34356]
-
era pântecul unei gravide străbătut de convulsiile care preced nașterea. Niște urlete surde, scurte, urmate de altul mai prelung, au înnebunit animalele din vecini, au semănat panica printre oameni care au văzut olane și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit, când flacăra slabă a lumânărilor a incendiat pânzele din apropiere, când sticlele lămpilor cu gaz s-au făcut țăndări. Unii au fugit din casă, preferând potopul explodării acoperișurilor. Ultima
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
însă apoi Tokichiro preluase funcția de supraveghetor al lucrărilor de construcție, iar a doua zi Inuchiyo îl atacase și-i rănise pe Ukon. Acum, presupunând că fusese descoperit și stânjenit de răni, fugise din castel, îndreptându-se spre Narumi. Se crăpa de ziuă, când văzu poarta castelului. Încredințat că ajunsese, leșină, continuând să se țină în spinarea calului. Le deșteptare, îl înconjurau gărzile castelului, oblojindu-i rănile. După ce capul i se limpezi și se ridică în picioare, cei din jur fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe mâini și-și clăti gura. Apoi, mai luă un polonic și bău apa dintr-o înghițitură. — Iată! Un semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, preotul, de asemenea în armură completă, urcase în sanctuar. Nobunaga se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi aruncat momeala unui șoim: — Nu e nevoie să le dăm nici un răspuns. Tăiați-i pe loc și atât. Mesagerii de la preoți sosiră încă odată, acum implorându-l chiar pe Nobunaga. Seniorul întoarse capul și ordonă să fie executați. Se crăpa de ziuă. Muntele Hiei era acoperit cu fum, cenușă și copaci înnegriți, în timp ce peste tot zăceau cadavre încremenite în pozițiile în care le găsise moartea. Printre aceștia trebuia să se afle și oameni de mare învățătură și profundă înțelepciune, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Noaptea se pogorâse peste câmpiile întinse și brazii ce mărgineau drumul de coastă. De cu seară și până după miezul nopții, pământul se cutremură sub pașii celor peste zece mii de oameni care se dispuneau în divizii lângă Castelul Himeji. Se crăpa de ziuă și, una câte una, siluetele brazilor de pe marginea drumului deveneau vizibile. La răsărit, un soare roșu ca sângele se înălța peste orizontul Mării Harima, printre norii dimineții, ca pentru a-i zori pe oameni înainte. — Priviți! strigă Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
liniilor inamice, iar Sakuma Genba se afla în mijlocul ei. Ceața era deasă. Dintr-o dată, în mijlocul lacului apăru o lumină în culorile curcubeului. Aceasta, în sine, i-ar fi putut face pe oameni să creadă că în curând avea să se crape de ziuă. Dar abia puteau vedea cozile cailor din fața lor, iar cărarea prin iarba câmpiei era încă întunecată. În timp ce ceața se învolbura în jurul steagurilor, al armurilor și lăncilor, toți oamenii arătau de parcă ar fi mers prin apă. Erau apăsați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să transmită la toate fortărețelor aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Trebuie să știți fără a vi se spune că focurile de armă dinaintea zorilor vor răsuna de la muschetele inamicului. Sunetul de corn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atacată. „Ah,” își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...” Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea neînduplecat înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, rzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fusese chemat dinaintea stăpânului lor. Ii și Honda, care jucau rolul de reprezentanți, și câțiva dintre ceilalți, îl înconjuraseră pe Tadatsugu cu câtva timp în urmă. — N-ai condus tu avangarda și ai stat în orașul castelului Kuwana? Nu-ți crapă obrazul de rușine că n-ai știut că Seniorul Nobuo și Hideyoshi s-au putut întâlni la Yadagawara? Și cum rămâne cu faptul că mesagerii lui Hideyoshi au intrat drept în Castelul Kuwana? Ce s-a întâmplat acum, că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vinovăția: "Într-o seară află că vin jandarii și a doua zi au venit și doftorii. Au făcut masă de lemn la ei în curte și au tăiat-o să vază că ce-i? Erau toate mădularele ei întregi; dar crăpase fierea în ea, de răutate. Se otrăvise toată. Și duhnea peste șapte case. Au îngropat-o tot cu jandarii. N-a fost chip să ne amestecăm. Au făcut ei ce au vrut. Da vezi, că acum răbufnise totul la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
publică; mă gândesc că poate aveți aghiotanți, consilieri, asistenți, nu știu, am lucrat și eu într-un aparat guvernamental și știu că totuși un ministru poate fi scos la nevoie dintr-o adunare, pentru chestiuni urgente, care nu așteptată... nu crapă pământul. Mihai-Răzvan Ungureanu: Perfect, doriți să intrăm în detaliile acestea... Gabriela Vrânceanu Firea: Doar aici și trecem mai departe, la ședința CSAT. Sunt ziarist, foarte curios din fire. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu e absolut nici o problemă. Lucrurile stau în felul următor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
încunjur și fără vorbe late ceea ce știau și simțeau într-adevăr. De unde și până unde pot ci aduce câtuși de puțin cu stilul afectat și căutat a lui Lope de Vega al Romîniei? [24 noiembrie 1877] UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ La 21 a curgătoarei luni garda cetățenească din București a fost strânsă să facă paradă, fiind menită a i se întîmpla onoarea de a fi revizuită de-a lungul de domnu[l] inspector. Cu mare ce s-au adunat oamenii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lor. Pînea chiar și carnea lipsesc cu desăvârșire. La o parte din trupe li se trimite pentru hrană pesmeți de la Rusciuc, dar și aci fatalitatea a trebuit să ne lovească; vaporului Jiul ce era însărcinat a transporta proviziunile, i-a crăpat mașina. {EminescuOpX 159} În atare mod, lumea ce au trimis acolo se găsește în condițiune dezesperată; cu banii în mână, în multe locuri nu-și găsesc o pîne și o ștreașină unde să se adăpostească. Casierii și perceptorii n-au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu ar fi de tot inevitabilă. Al patrulea pericol pentru Pământ ar sta în miezul său tare și aprins și raportul acestuia cu crusta Pământului subțire asemenea unei coji de ou, care nu-l poate scăpa de pericolul de a crăpa și a se sfărâma. Toate aceste temeri însă sânt bazate numai pe ipoteze, cu toate că cea mai nouă știință asupra naturei a arătat cu siguranță că starea actuală a Pămîntulul nostru nu poate fi durabilă. Noi ne procurăm toată provizia noastră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de a se pedepsi această nemaipomenită crimă, o crimă atât de mare, comisă asupra unei întregi populații, încît însuși acela care-a cumpărat serviciile prevenitului esclamă: sărmanii cărăuși, sânt tratați fără de milă! Mânați de cnutul cazacului, pe un frig de crăpa lemnele și pietrele, cetățenii liberi ai României mergeau siliți cu carele lor la Gabrova, la Tîrnova, la Selvi, la Biela, și s-au întors unii cu palmele, alții cu vitele bolnave, pentru a întinde epizootia asupra țării întregi; astăzi țăranii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din semenii voștri, voi vă zugrumați țara și, daca virtutea ar fi relativă, nu absolută, atunci alături cu perversitatea voastră morală și ignoranța intelectuală, popa Tache ar trebui canonizat și trecut între sfinți. [29 noiembrie 1879] UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ [""TIMPUL" DE LA 27 NOIEMVRIE... "] "Timpul" de la 27 noiemvrie publică pe pagina III următoarele MĂRGĂRITARE culese din "Monitorul oficial" Noul dicționar academico-ministerial: Act laudabil se zice când un isprăvnicel de moșie dă o gustare (zacuscă) gratis membrilor unii juriu agricol. (v.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de a primi lecțiuni de corectitudine și onestitate politică de la organul d-sale. [10 ianuarie 1880] ["TOTDAUNA ÎNAINTEA UNUI VOT... "] Totdauna înaintea unui vot economicos sau a unor discuții economicoase guvernul se-nblînzește, iar ziarele lui foiesc de făgăduințe. Acum, când crapă lemnile și pietrile de ger, " Romînul' încălzește sufletele tremurătorilor contribuabili arătând ce admirabilă situațiune (mincinoasă) financiară e aceea a guvernului roșu și ce multe proiecte minunate pentru a ferici nația va vota marele partid naționale-liberale in majorem Romaniae gloriam. De câte ori
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
meu plângea și voia o pâine, să-i cumpărăm o pâine, și noi n-aveam cu ce să-i cumpărăm. I s-a umflat burta, a făcut un abces În burtă și nu știu cum a scăpat - Într-o zi i-a crăpat, acolo, În interior... Tata lucra, pe urmă eu am fost luat, aveam deja 16 ani... La nemți am fost dus, la podul de peste Nistru. Și acolo, În fiecare zi lucram la podul de peste Nistru, de la șase dimineața până la opt seara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am rămas În urmă. Ăla s-a repezit ca o fiară la mama, că a văzut că mama avea covorul ăla național, și când a lovit-o cu o bâtă (avea o bâtă În formă de șarpe), sculptată, i-a crăpat efectiv mușchiul - și i-a strigat ceva ce nici acum n-am uitat: „Nu te-ai săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucrat, n-a gătit -, a zis: „Cum să mă pui să gătesc așa ceva?”... Asta a fost prima noastră reușită ... Deci am ajuns cam prin decembrie... cam două luni a durat acest traseu. Între timp au Început niște geruri cumplite, de crăpau pietrele, a Înghețat pârâul, lacul... Și În localitatea aceasta majoritatea erau rădăuțeni și câțiva basarabeni deportați mai devreme și toți trăiau În niște condiții mai mult decât precare - adică n-aveai efectiv ce să mănânci; și pe lângă frigul ăla cumplit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dacă știți, păduchi. Ciorchini erau. Plus că aveam o dungă În cap, bărbierit, ca să fim, toți care eram În lagărul din Mauthausen, deosebiți. SS-istul sta de pază și, când te bărbierea, SS-istul venea și apăsa briciul și-ți crăpa capul. Câte cazuri din astea s-au Întâmplat! Și asta am avut ocazia să văd. SS-iștii erau foști criminali. Eram escortați În fiecare zi și de civili, Îmbrăcați În civil, a fost o Încercare de evadare... Erau niște dealuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
răbdare, așa și așa...”. Asta a fost partea cea mai dificilă, cu apelurile astea, când te decimau tot timpul... Și statul În picioare te omora. - Cât dura apelul? DAVIDOVICI: Toată ziua. Păi, asta făceai. - Începea la ora... DAVIDOVICI: Când se crăpa de ziuă, pe la cinci, cinci și ceva. - După ce vă trezeați ieșeați din baracă. Atunci se făcea apelul? DAVIDOVICI: Atunci. Până venea ăla... ADLER: Până se Încolonau toți Pe urmă veneau cei mai amărâți din Stubendienst, care făceau curățenie și te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
este urină, dar nu era, era apă murdară - și iarăși au Început, vreo două ore. M-au lăsat când au văzut că iar am leșinat - nu am mai putut, picioarele mi se umflaseră. „Du-te dracu’, și ăstuia i-a crăpat planta, piciorul.” Mi-au scos parul și m-au târât de păr Înapoi, În hangar. Acolo am stat 24 de ore... Am stat 12-13 ore leșinat pe ciment, unde erau niște paie. Se simțea cimentul ăla. Am stat până a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]