3,263 matches
-
liniște tu mai pătrunzi Cu inima-ți furată Să-mi spui tăceri și să te-afunzi În apa-ți tulburată! În mâl cu dinții de nisip Cu rădăcini de apă Ai să râmâi ca un mic șip Ce sufletul îmi crapă... Referință Bibliografică: În gând pianul mi-a șoptit / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎN GÂND PIANUL MI-A ŞOPTIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366094_a_367423]
-
început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp, soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
tu pe mine, ce mă fac?- Uite, numa' așa o tanea... Să luasă cu mâinile de cap și-și detea sângură palme printre crătiț'. Îi ieșisă oichii că la melc, de-mi venea să mă și râd, dracu, da' și crapă pipota-n mine. Pân'la urma, să mai domoli și-o aud: “Nu știu, nu ma interesază, te faci inel, că altfel io chem poliția și te spun și lu’ doamna. Du-te și cacă-te! Da’ acum!!!” Ce dracu
O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366207_a_367536]
-
a-i trimite exact atît cît să poată face față datoriilor, angajamentelor sale morale! Da! vreau să-mi las pielea pe această hîrtie albă, pe care atît am iubit-o! Dar, nu! Unul dintre ultimii prieteni îmi spune: „Nu! Categoric! Crapă, dar nu mai vorbi! Nu ești o călăuză. Noi suntem călăuzele. Treburile omenirii sunt ale noastre!”. Madeleine Paz scrie: „Atunci cînd povestea, pur și simplu, un singur cuvînt al său făcea să țîșnească revolta; de cînd vrea să instruiască, o
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
cu aceeași ardoare. Deseori trimiteam articole și poezii la ziarul din Baia Mare, la „Gazeta Literară” din București sau la „Tribuna” din Cluj. Multe dim acestea au fost publicate spre bucuria „autorului”! Ne duceam, împreună cu soția, iarna, pe o vreme de crăpau lemnele de frig, la un cenaclu din Satu Mare, condus de poetul Petre Got. Desigur, nu ocoleam nici Baia Mare, unde eram atras sufletește de cenaclul „Nord” - înființat de mine, de poetul Vasile Radu Ghenceanu și pictorul Mihai Olos. George ROCA: În
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
mintea ei. Simțea chiar și fiorii cei trecuseră prin trup în momentul când se iubiră pentru prima dată în cabana părinților lui din Mănăstirea Humorului, o comună din județul Suceava la vreo cinci kilometri de Gura Humorului. În timp ce gerul Crăciunului crăpau pietrele ei erau transpirați fericiți și satisfăcuți. Își amintea perfect ziua aceia în care se porniră din Iași cu trenul pe la ora patru după amiază. Își amintea cum o mințise pe mama ei că va petrece Crăciunul la prietena ei
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
țara ta George, într-o zonă întinsă dintre Arizona, Utah și New-Mexico, iar arealul pe care ei îl populează este arid și neospitalier și foarte greu de lucrat. Tot așa și în locurile unde mă prezentasem eu.Datorită pământului arid, crăpat de seceta îndelungată și implicit de verdeață, animalele pășteau iarba, mai bine zis smocurile rare de verdeață pitică până la rădăcină, astfel că stratul protector al pământului a început să dispară. Datorită alunecărilor de teren cauzate de precipitații, socotite un dezastru
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
întâmplat o mare nenorcire! Ceasul rau! Cu intrările și ieșirile din țară se ocupa, „savantaderenumemondial”, care... când a văzut că vine Brigitte Bardot și ce program i s-a organizat și mai ales „cine o va însoți în permanență” a crăpat fierea-n ea de ciudă! Eu, încă mai eram în grațiile „Savantei”. A început să facă precum trenul țipând pe coridoarele institutului unde era zeița-stăpână: „Ce faceți nebunilor!? Aruncați ștoarfa asta de Brijit Bardu în nădragii lu' curvaru' ăla de
EU ŞI... BRIGITTE BARDOT de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351887_a_353216]
-
mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că sunetul acela înseamnă o cămășuța nouă, o pereche de izmenuțe de iarnă lungi, căci în Basarabia erau niște geruri de crăpau pietrele. Vară îmi făcea izmenuțe scurte, ca purtăm pantalonași scurți făcuți tot de mamă. Ea învățase de la basarabence să toarcă, să crească viermi de matase și avea și un război cu care făcea pânză de în sau borangic de la vermii
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
John, nu te mai recunosc, bătrâne. Te-ai clătinat de cap rău de tot. Până nu beau un whisky, nu mai fac un pas prin iadul ăsta. - Ai noroc că și mie mi-e sete, altfel... - Aș fi putut să crăp în șa cu cal cu tot! - Ajută-mă să descalec și nu mai trăncăni. Crezi că eu n-am amorțit? Ce, eu sunt de fier? Sunt om ca și tine. În timp ce Gary îl ajuta pe John să descalece, un dulău
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
prin părțile noastre. Mike, proaspăt bărbierit, în ținută de casă, într-un halat de culoare vișinie, își făcu apariția în pragul ușii. - Cum stăm cu masa, fetelor? - Mai bine ne-ai da o mână de ajutor, du-te și mai crapă niște lemne. Cine vrea să mănânce trebuie să și muncească, îl luă Linda pe-un ton puțin răutăcios. - De n-ar fi bărbații, s-ar alege praful de voi, femeile... - Chiar așa să fie?, îl interpelă Linda. - Mai rău decât
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că sunetul acela înseamnă o cămășuța nouă, o pereche de izmenuțe de iarnă lungi, căci în Basarabia erau niște geruri de crăpau pietrele. Citește mai mult Să nu credeți cumva că glumesc sau la 90 de ani sunt vre-un boșorog care se face de băcănie cu purtarea lui ce nu „cadrează” cu părul alb pe care-l poartă de câteva decenii
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că sunetul acela înseamnă o cămășuța nouă, o pereche de izmenuțe de iarnă lungi, căci în Basarabia erau niște geruri de crăpau pietrele. ... IX. BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr. 96 din 06 aprilie 2011. Mosul asta, Moș Poveste Barbălungă, e incredibil. Săptămâna trecută, într-o noapte cam pe la cântatul cocoșilor, m-am trezit cu el
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
pun halatul pe mine, că bețivanul de Vasile se prăvălește pe scări: - Doamnă, s-a spart țeava de apă potabilă! Lasă, nea Vasile, bine că nu s-a spart a cu țuică. În urma lui, Gicuță: - Doamnă, am pus-o! A crăpat iar filtrul! Crăpar-ar! Mai sunteți? Bineînțeles. La scurtă vreme, se trezește și Ana: - Aoleu, doamnă! Cred c-am ars spectrofotometrul. L-am băgat în priză, și-au ieșit numai scântei. Dacă nu-ncetezi cu boceala, ai să vezi scântei toată
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
pun halatul pe mine, că bețivanul de Vasile se prăvălește pe scări:- Doamnă, s-a spart țeava de apă potabilă!Lasă, nea Vasile, bine că nu s-a spart a cu țuică. În urma lui, Gicuță:- Doamnă, am pus-o! A crăpat iar filtrul!Crăpar-ar! Mai sunteți?Bineînțeles. La scurtă vreme, se trezește și Ana:- Aoleu, doamnă! Cred c-am ars spectrofotometrul. L-am băgat în priză, și-au ieșit numai scântei. Dacă nu-ncetezi cu boceala, ai să vezi scântei toată
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Așa cum este Este o dată din calendarul sărbătorilor fără „liber”. O zi, ca multe altele, doar că pe la niște monumente și cimitire militare se fac văzute niște fețe de politruci gata să „crape-n pene” când primesc salutul gărzii de onoare constituită la nivelul garnizoanelor, acelea care au mai supraviețuit. Vin și reprezentanții clerului local care sunt deschizătorii de ceremonial public cu un „Te Deum” sau doar cu o grăbită slujbă de pomenire
ZIUA ARMATEI ROMÂNE – ÎNTRE IPOSTAZE POLITIZATE ŞI MESAJ IDENTITAR de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352284_a_353613]
-
Toate Articolele Autorului Cu sete îți sărut curată tâmpla, izvor curgând din vremuri de-altădată! Sărut lumina-ți de-nceput de lume în ochiul tău de veacuri ferecată! Și, uneori, îți cânt în ritmul ploii, când fulgerele ceru-n două crapă Sau îți descânt în nopți de sânziene când umbra stelelor se scaldă-n apă. În liniștea ce-mi însoțește pasul și răsuflarea ta o știu pe-aproape Eu îți vorbesc de câte și mai câte până vin zimbrii nopții să
CÂND ZIMBRII NOPŢII VIN SĂ SE ADAPE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352350_a_353679]
-
toate ne-a mai rămas doar speranța că odată și odată sosi-va cineva de seamă uneori chiar tipil-tiptil intrăm cu teamă parcă să nu deranjăm un musafir imaginar din păcate, între timp pereții s-au scorojit zidurile s-au crăpat de bună seamă camera de oaspeți a obosit să tot aștepte din când în când pisoiul dă câte o raită, dar iese repejor s-o fi pripășit, oare, vreun șobol de seamă căci păienjeni berechet sau ne-om fi pricopsit
CAMERA DE OASAPEŢI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350541_a_351870]
-
sfârșit ploaia s-a oprit și soarele pripește nefiresc, ponciș se uită un nor, cu siguranță se va răzbuna curând... și dacă stai să te gândești lumea-i o ciupercă pân’ la urmă, căci suprasaturat de apă se umflă, se crapă, se scufundă pământ Ctrl/Cmd+V Referință Bibliografică: STÂNGĂCII / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1244, Anul IV, 28 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
STÂNGĂCII de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350582_a_351911]
-
din oameni care tânjeau să ajungă politruci de partid. Ov. S. Crohmălniceanu, de exemplu, de formație politehnică, dar om cult și citit, se deprinsese într-atât să-și înceapă actul critic cu „așa cum ne învață tovarășul Stalin” încât, după ce a crăpat acela, și-a continuat criteriul cu „așa cum ne învață tovarășul Malenkov” iar apoi, tot ne putând scăpa de tutelă, cu „așa cum ne-nvață partidul” adică făcând apologie chiar prin titlul volumului său teoretic: „Pentru realismul socialist” și instituind un purgatoriu
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
imaginație adăugată. Iar pentru că am adus în prim plan aceste vietăți execrabile, ploșnițele, vă voi aminti, intru folosul împrospătării memoriilor domniilor-voastre ca ele emit un damf respingător unic și specific și manifestă o „voluptate” formidabilă a suptului de sânge, până ce crăpa de preaplin! Numai așa și după aceea încep să se usuce, pornind de la rezervorul explodat prin suprasarcină. Atunci când este în exercițiul aspirației, când funcționează ca atare, ploșniță, (chiar dacă îi rupi abdomenul-cisternă) nu se decuplează din efort: își înfige tot mai
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DOR DE POEZIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dor îmi e de tine, poezie Însetatul cum un strop de apă Suferă de sete până crapă Pielea de pe trupu-i arămie Tot amân de astăzi pentru mâine Bucuria revederii-n doi Ce să fac: mi-au declarat război, Lumea și bucata mea de pâine? Greu ca salahorii la galere Zilnic într-un schimb sau poate două Vipera
DOR DE POEZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351456_a_352785]
-
PRIMĂVERI TÂRZII Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 708 din 08 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Toamne cu primăveri târzii ninge viscolit cu jocuri dureri și mister în clinchet din clopoței- lăcrămioare scuturate de cer fulgi inocenți în dorul crăpat la voia întâmplării se aștern puri nemotivata absență lasă buzele arse jivinei pe moarte urlând în pustiu de explozia cuvântului ce îl ascund sub ruine înerbate de uitată cetate reîntregindu-te sub pleoape închise prin lumina din vis fără țintă alerg
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]
-
la '48 jimbla exilului în formă de tainuri turcești la Brussa, ținu o cuvântare cam așa: Fraților! Vremea vorbelor a trecut; acum are să sune în sfârșit ceasul faptelor. Trebuie să avem curaj; momentul cel mare se apropie. Până să nu crape de ziuă poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. Să fim gata la tot! Să nu dăm înapoi de la nimic pentru a ne îndeplini datoria
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
dau de pământ de amuzament. Nu auzeam ce se citea...eu eram mai mică și mă puseseră “de șase”. Ani întregi, în mintea mea de copil, m-am tot întrebat: dar ce putea, dom’le , să scrie soldatul ăla de crăpau “secretoasele” de râs. Alte scrisori, de-a dreptul surprinzătoare, am găsit, la noi acasă, într-o vacanță de vară (vremea marilor curățenii generale, a răscolirii casei și a “epurării depozitelor” de haine, pantofi, hârtii etc.) Era corespondența dintre mama și
SCRISORI DE DEMULT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350742_a_352071]