1,122 matches
-
decît de cîteva ore că eram Însărcinată, dar asta Îmi deschisese deja un cu totul alt orizont. Îmi petrecusem după-amiaza pe babyzone.com și ParentsPlace. Acum știu că voi naște pe 30 august, că nu e nimic neobișnuit să simți crampe la Început (de aici, durerile vagi care indicau un fals ciclu) și că nu Înseamnă că va avea loc un avort. Mai știu și că probabil ar fi cel mai bine să nu spun nimănui pînă În săptămîna a douăsprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru a combate crampele... sau a le șterge de sudoare, se gândi ea. Poate că o discuție l-ar destinde. ― La câte sărituri ai ajuns, locotenente? Pleoapele se întredeschiseră și clipiră. ― Treizeci și opt... simulate. ― Și câte de luptă? se interesă Vasquez. Gorman voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le permitea oricine, acum sunt scumpe mai ceva ca marijuana. Tot așa am făcut și acum, mi s-a umflat ficatul și splina, am avut crampe, credeam că nu mă mai fac sănătos. Ce-or pune în ele ca să le conserve asta numai ei știu. Otravă curată la preț piperat. Nu înțelegea prea bine de ce, dar căpătase asupra părinților autoritate. Era ascultată cu multă luare aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
italian numit Alfredo Binda, care avea toate șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că ar fi mai sigur să mă concentrez pe puterile care mi-au mai rămas și să Încerc să-mi mențin echilibrul. Dar sentimentul de ușurare a durat doar câteva secunde, apoi greața s-a reîntors și am vomitat cu crampe dure. Puținul pe care l-am mâncat țâșni din mine În jeturi puternice, ca atunci când cineva Împinge lichidul prin seringă, apoi m-am clătinat și am leșinat, presupun. La un moment dat, În escapada În vidul zvelt care a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ușurat să-și lase În urmă În același timp trecutul și viitorul. S-a simțit atât de bine să-și lase În urmă propria viață. La câteva secunde după ce și-a terminat bolul cu ashure, a fost cuprins de niște crampe Înfiorătoare, atât de puternice, Încât nu putea să respire. Două minute mai târziu respirația i s-a oprit complet. Astfel a murit Mustafa Kazanci la vârsta de patruzeci de ani și trei sferturi. CAPITOLUL OPTSPREZECE Cianură de Potasiu Trupul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fusese înșelat: "M-a mințit! Mi-a vorbit despre moartea lui Seneca și a lui Petroniu, m-a asigurat că e o moarte dulce, ca o sfârșeală, fără dureri, dar m-a mințit. Ce, nu știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?" Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. "Niște viermi, ar fi bombănit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și Gloria”. O clipă mai târziu, Ferdinand Sinidis își prezentă toate scuzele, mărturisind că visase cu ochii deschiși. „Țineam să spun cu totul altceva”, făcu el oarecum încurcat, după ce se înghesui în fundul fotoliului. Pe chip i se citea suferința, o crampă stomacală desigur, și pe buze avea un zâmbet pricinuit de o nostimă aducere aminte: ...Într-o noapte cu zăpadă multă, povesti el mai departe, cineva bătu la ușa odăiței mele de lângă scara de serviciu. Deși abia întors acasă după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deseori dădeau verdictul după cum li se năzărea. Jaful armat de la Minnie Roberts’ Casbah îi reveni unui protejat de-al lui Loew. Scrierea rapoartelor cu probele existente în cele trei cazuri îi luă lui Mal patru ore și îi provocă niște crampe la degetele de la mâini. Când termină, se uită la ceas și văzu că era 3.10 - Stefan trebuia să se fi întors acasă de la școală. Dacă avea noroc, Celeste era acum în vizită la o vecină, unde sporovăia în cehește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adresat telefonistei de serviciu de la spital, pentru a verifica dacă mai existaseră și alți pacienți din California eliberați cam în aceeași perioadă cu Goines. Răspunsul, după ce rămase la telefon pe linia interurbană timp de douăzeci de minute: nici unul. Urmă oboseala, crampele de la scris și somnul. Patru păhărele bonificație și zvârcoleala din așternut l-au făcut să adoarmă ca mort și să se întâlnească din nou cu câinii și cu Omul Cameră, care acum avea colți - ai lui - și mușca o morgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
totul în vileag ca să scape? Sau rivalitatea dintre LASD și LAPD va reduce întreaga încurcătură la ceva ce-l va afecta numai pe el? Căldura reflectată de parbriz și numeroasele scurtcircuite iscate în creierul lui Danny îl făcură să ațipească. Crampele și strălucirea soarelui îl făcură să se trezească - transpirat și cu mâncărimi pe piele. Piciorul lui atinse claxonul și un somn negru, fără vise, se transformă într-un torent de zgomote ce se izbeau de toți cei patru pereți afurisiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cei patru pereți afurisiți din jur. Danny se uită la ceas, văzu că era 12.10 și că fusese inconștient cel puțin patru ore. Poate că doctorul terminase cu morții lui. Danny ieși din mașină, se întinse, ca să scape de crampe, și trecu strada spre morgă. Layman era în picioare, lângă rampă, și servea masa de prânz pe una din mesele de autopsie, ce fusese acoperită cu un cearșaf pentru cadavre - fața lui de masă. Îl văzu pe Danny, înghiți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am pe Claire”. Danny își aminti de dosarele psihiatrice: cu niște ani în urmă Reynolds Loftis și Chaz Minear fuseseră iubiți. Considine îi spusese că acum Loftis era logodit cu Claire și cei doi urmau să se căsătorească. Simți niște crampe în stomac și se uită la ceas: 8.27. Era timpul să dea ochi cu dușmanul. Se întoarse și sună. Claire deschise ușa, zicând: — Exact la timp. Danny observă că felul în care se machiase și costumul cu pantaloni îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să exploreze. Danny simți că se zgribulește, ca atunci când faci un duș rece și parcă toate îți intră la apă. Blonda și cu mexicanul se futeau cu disperare. Claire frământa mușchi care nu îi cedau. Danny începu să simtă niște crampe, așa că luă mâna lui Claire și i-o strânse în dreptul genunchiului, ca atunci când erau la clubul de jazz și el dirija lucrurile. Claire se trase de lângă el. Filmul se sfârși cu un prim-plan cu blonda și mexicanul sărutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă, cu ochii săi jucăuși cărora nu le scăpa nimic, radia un aer de voioșie tinereasca. Totuși, el nu agreă glumele, nu fredona vreun crampei de melodie când Îi mergea bine operația (cum fac unii chirurgi), nici nu admonesta pe cel care, eventual, greșea cu ceva. În general, ne ținea la o distanță amabila și demnă. La sfarsit "fapt neobișnuit" ne-a invitat la cabinetul
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
repeta rolul verbal, așa cum își repeta "ținuta" în atelierul lui Paul. Buimăcită, Sia rămăsese într-un colț. Ghicea că L:că e acum un tată pe care 1-a pierdut și mâhnirea străbătea crupul ei masiv ca un fel de crampă. Nu intervenea cu nici un cuvânt ca să curme aiurările lui Lică. Zăpăcită, nu putea nici să nudă bine, necum să înțeleagă acea limbă nouă și acele grozăvii pe care le povestea. De prin toate locurile pe unde, fără alegere, o purtase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
singur și-a întins-o fiindcă-și înclină capul aproape în pragul plînsului iar eu nu îl iert ci, îl întreb cu aparentă nevinovăție: „-Și nu e? De ce ești demn cînd în halat le numeri clipele rămase și le sedezi crampele înnebunindu-i, trimițîndu-i în somn cînd moartea-i vizitează? Suprimi esențialul. Durerea supremă ce ne sperie face ca trăirea noastră să fie grotescă. E o trezire prea mare care se petrece în noi și spaima ne face hidoși. Ne-ar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii și crampe. Traversa lungi perioade de leșinuri intermitente și vărsături de spume verzi. Pauzele dintre leșinuri erau din ce în ce mai rare și mai scurte. Mobilizându-și ultimele puteri, Filip reușea să noteze câte ceva în carnetul său: "Oare așa arată iadul? Atunci înțeleg frica fizică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe Emil să se oprească și să se adune tot în jurul burții. Daniel îl văzu, se întoarse spre el și scoase din rucsac un pachet de biscuiți. Fiecare bucată era udată de ploaie înainte să ajungă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din nou și se simți pe jumătate eliberat de greutatea ce-l apăsa În vintre. „Ei”, spuse ciungul, „ați văzut că vă simțiți mai ușurat după ce ați intonat ultima formulă?” Noimann nu-l contrazise. Se simțea un pic mai bine. Crampele se mai răriră. „M-am așteptat, de fapt, la asta”, surâse celălalt. „Dumneavoastră, domnule Paul, sunteți obișnuit să lunecați mereu prin spațiile lichide, care, trebuie s-o recunoașteți, la rândul lor alunecă fără efort prin dumneavoastră...” „Faceți cumva aluzie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fiu în stare să scriu ceva profund când mediul nu e...ideal? spune Lady Zdreanță. Desigur, Agentul Ciripel o filmează. Contele Calomniei își ține reportofonul pentru a-i prinde fiecare cuvânt. Câte-o tuse ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar patul pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă de metal pentru spălatul mâinilor, un întrerupător pe perete. Valiza albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Reynolds era printre ei, stând atât de aproape încât a lăsat o urmă alunecoasă de mâzgă până la biroul ei. După ziua respectivă, agenția County Facilities a pus yală pe ușă și i-a dat Corei cheia. De atunci, când ai crampe, te treci pe o listă, cu data și ora, înainte să primești cheia. Când te doare capul, îi ceri Corei o aspirină. Cei din echipa de la laboratorul statal, după ce au primit mostrele prelevate și au analizat lamelele și culturile, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dup-aia a început să scoată din sân ziare și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut o spumă verzuie care-i curgea pe barbă, pe piept... Îți dai seama c-au înnebunit, nu alta... -... a mai avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam tocătură din ele cu prune și iarbă, de mă lua diareea. - Ți-e rău, prostălane? Ai crampe? - Hâââî... hââî, mieunam leșinat, ținându-mă de burtă. - Femeie, iată fiul, ia-l și spală-l pe mucea ăsta, că parcă azi ni l-a lăsat șatra-n bătătură. Pe urmă, la capătul livezii părăsite, unde-a rămas o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]