1,554 matches
-
cristianidad. La această revistă au mai colaborat Mendizábal și Sturzo. Ea se opunea catolicismului conservator, îl critica pe Dollfuss, a denunțat represiunea din Asturii în 1934, și se situa pe linia lui Étienne Gilson, Emmanuel Mounier și Jacques Maritain. Mișcările creștin-democrate au fost aduse de războiul civil. Cei care încercau să păstreze un dialog și să apere Republica, ca Angel Ossorio, Manuel de Irujo, "ministru al Republicii în războiul civil" cum îl numea Paul Vignaux 28 sau naționalistul catalan și creștin-democratul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrate au fost aduse de războiul civil. Cei care încercau să păstreze un dialog și să apere Republica, ca Angel Ossorio, Manuel de Irujo, "ministru al Republicii în războiul civil" cum îl numea Paul Vignaux 28 sau naționalistul catalan și creștin-democratul Manuel Carrasco i Formiguera, executat la Burgos de franchiști la 9 aprilie 1938, erau izolați. Războiul a avut o importanță capitală în istoria democrației creștine prin conștientizarea consecințelor sale și prin angajarea intelectuală și militantă care a condus la fondarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anunța pe cele din timpul celui de-al doilea război mondial. Partea a IV-a Experiența puterii I Democrația creștină după cel de-al doilea război mondial: o mișcare nouă În anii de după cel de-al doilea război mondial, partidele creștin-democrate au ajuns la putere, uneori pentru o perioadă lungă de timp, ca în cazul Germaniei și Italiei, alteori pentru o perioadă scurtă, ca de exemplu în Franța. Ele aduceau elemente noi în viața politică a fiecăreia din aceste țări dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ci unul de inspirație creștină nonclericală, capabil să reziste la cerințele Sfîntului Scaun și ale episcopatului, cu riscul de a apărea în ochii unor episcopi ca un Säkularisant, laicist 2. Totuși, în convulsiile revenirii la pace și ale reconstrucției, partidele creștin-democrate au primit din partea Bisericii catolice un fel de "etichetă" oficială. Mult timp suspectate de Roma, fiind minoritare în sînul catolicismului, aceste partide au devenit partide recunoscute în ierarhie. Această observație este în mod deosebit adevărată în Italia, unde Biserica a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de "etichetă" oficială. Mult timp suspectate de Roma, fiind minoritare în sînul catolicismului, aceste partide au devenit partide recunoscute în ierarhie. Această observație este în mod deosebit adevărată în Italia, unde Biserica a susținut activ revenirea la democrație; susținerea partidului creștin-democrat reconstituit în clandestinitate nu era determinată de Eliberare: au existat dezbateri chiar în sînul Curiei. Dar, începînd cu 1947, doctrina unității politice a catolicilor a fost în favoarea democrației creștine. Acest fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
existat dezbateri chiar în sînul Curiei. Dar, începînd cu 1947, doctrina unității politice a catolicilor a fost în favoarea democrației creștine. Acest fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45 de ani evitarea alunecării votului catolicilor spre dreapta. Partidele creștin-democrate erau, în viziunea unei Biserici neliniștite de spectrul viitorului, ca o garanție, ca un rău mai mic. Din acest motiv, pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură în istoria democrației creștine. Prin mesajele radiodifuzate de Crăciun (1942 și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în cadrul societăților democratice ea mai era definită ca loc de formare a unei elite capabile să-și asume responsabilități și de pregătire a cetățenilor pentru conștientizarea datoriilor și drepturilor lor. Această nouă orientare a ușurat, fără îndoială, reforma din partidele creștin-democrate. Acestea puteau de acum înainte să-și afișeze originile creștine: dacă unele din ele au rămas fidele popularismului, ca în cazul Franței, prin Mișcarea Republicană Populară, sau în Austria prin Österreichische Volkspartei, în cazul altora asistăm la afișarea unor origini
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fapt împlinit și au știut să profite de acest nou discurs, afișînd în același timp o mare autonomie. Consecințele războiului și ale ocupației În pregătirea acestor evoluții, consecințele războiului și ale ocupației au avut un rol fundamental, căci, datorită acestora, creștin-democrații și-au cucerit o politică legitimă în fața populației și a altor formațiuni politice, mai ales a celor de stînga. După terminarea războiului, ele beneficiau de un anumit prestigiu, dar și de dispariția unor partide moderate sau de dreapta, fie pentru că
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau de dreapta, fie pentru că au fost compromise prin legăturile cu ocupantul, fie că au fost responsabile pentru înfrîngere. Jacques Fauvet făcea din MRP "copilul unei tradiții și al unui accident"4. În cadrul Rezistenței s-a format o clasă conducătoare creștin-democrată. Printre primii care au reacționat împotriva înfrîngerii, Edmond Michelet a difuzat la Brive, la 17 iunie 1940, un manifest prin care, reluînd ce a declarat Péguy, afirma: "Pe timp de război, acela care nu se predă este omul meu, oricare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
oricare ar fi el, indiferent de unde vine și indiferent cărui partid aparține. El nu se predă niciodată. Este tot ceea ce i se cere"5. În aceeași zi, André Colin a lansat prin radio de la Beirut un apel la continuarea războiului. Creștin-democrații intraseră în Rezistență chiar din momentul semnării acordului de la München și și-au continuat acțiunea după înfrîngere aproape în mod natural. Itinerariul unui Georges Bidault începînd cu editorialele fulgurante din L'Aube și pînă la președinția Consiliului Național după Jean
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cadă la învoială cu un Stat supus Vichy-ului, deși Revoluția națională seducea ierarhia catolică. Dintre cei care se opuneau guvernului de la Vichy și luptau împotriva ocupanților, mulți dintre ei au contribuit ulterior la înflorirea MRP-ului. Cei mai mulți proveneau din organizații creștin-democrate sau din mișcările Acțiunii Catolice: Maurice Schumann, purtătorul de cuvînt al Franței Libere provenea din Tînăra Republică; François de Menthon fusese președinte al ACJF. În 1941, la îndemnul conducătorilor ACJF și în special al lui Maurice-René Simonnet, au fost create
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era fostul președinte André Colin sau Albert Gortais și Rémy Montagne. În ianuarie 1944 au avut loc la Paris o serie de întîlniri la care s-a luat decizia de a pune bazele unei "mișcări" capabile să îi reunească pe creștin-democrați și care să se sprijine pe populația catolică. În martie-aprilie 1944, Colin și Simonnet au redactat Manifestul Mișcării Republicane de Eliberare, inspirîndu-se din ideile lui Dru, dar renunțînd la visul său pentru un laburism de tip francez. După eliberare, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Republicană de Eliberare care a luat repede numele de Mișcare Republicană Populară 6. În iulie 1944, Dru a fost împușcat la Lyon de naziști, aceeași soartă avînd-o și prietenul său fascist, Francis Chirat. Experiența Rezistenței a fost decisivă pentru integrarea creștin-democraților în societatea politică și pentru apropierea lor de alte tradiții. Jaques Maritain, care îl reprezenta pe generalul de Gaulle în Statele Unite, a sintetizat în mod remarcabil această observație într-unul din mesajele sale radiodifuzate între 1941 și 1944 de "Vocea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și prin excomunicarea comuniștilor pronunțată de Sfîntul Oficiu în iulie 194913. Pentru a se opune eficient comunismului, catolicii trebuiau să se unească, repeta Pius al XII-lea. În contextul de după război, această unificare era profitabilă în primul rînd pentru partidele creștin-democrate, investite cu funcția de zid de apărare împotriva valului comunist. II O Europă a democrației creștine Perioada deschisă de anul 1945 este marcată de nașterea, într-o parte a Europei Occidentale, a unor mari partide creștin-democrate, partide puternice de masă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
primul rînd pentru partidele creștin-democrate, investite cu funcția de zid de apărare împotriva valului comunist. II O Europă a democrației creștine Perioada deschisă de anul 1945 este marcată de nașterea, într-o parte a Europei Occidentale, a unor mari partide creștin-democrate, partide puternice de masă, care au putut să-și exercite puterea în mod durabil. Acest fenomen era complet nou, creștin-democrații abandonînd pozițiile lor de grup minoritar atît pe plan politic, cît și pe plan ecleziastic, pentru a deveni un pol
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștine Perioada deschisă de anul 1945 este marcată de nașterea, într-o parte a Europei Occidentale, a unor mari partide creștin-democrate, partide puternice de masă, care au putut să-și exercite puterea în mod durabil. Acest fenomen era complet nou, creștin-democrații abandonînd pozițiile lor de grup minoritar atît pe plan politic, cît și pe plan ecleziastic, pentru a deveni un pol de focalizare care beneficia de susținerea Bisericii catolice, rămînînd totuși în afara ei și în spiritul deschiderii către alte confesiuni. Aceste
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pozițiile lor de grup minoritar atît pe plan politic, cît și pe plan ecleziastic, pentru a deveni un pol de focalizare care beneficia de susținerea Bisericii catolice, rămînînd totuși în afara ei și în spiritul deschiderii către alte confesiuni. Aceste partide creștin-democrate s-au reconstituit, în general, în clandestinitate la inițiativa laicilor, în afara structurilor bisericești. Ele au acționat mai ales în anii 1950, fiind susținute de un entuziasm extraordinar al militanților, pe care un istoric îl sesizează ușor atunci cînd își strînge
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
municipale de la Roma din 1952. Acest episod l-a costat încrederea și stima pontificatului, dar demonstrează că Papa nu mai era în măsură să-și impună preferințele în democrația creștină. Pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură: partidele creștin-democrate s-au dezvoltat, s-au impus în anumite țări, profitînd de conjunctura postbelică, funcționînd ca un zid împotriva comunismului, beneficiind de deschiderea Vaticanului și de susținerea oferită la cel mai înalt grad de ierarhie pentru unificarea tuturor catolicilor. Dar, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de acesta. Ele nu mai erau o simplă curea de transmisie pe care s-o poți, eventual, tăia; timpul PPI-ului venise. Presiunile de la Vatican au continuat să se exercite și legăturile, în Italia mai ales, au rămas strînse, dar creștin-democrații cuceriseră o autonomie fundamentală. Datorită succesului lor ei au scăpat de clericalism. Pentru ei era o victorie majoră, fiind fructul reflecțiilor lui Luigi Sturzo și Jaques Maritain, rezultatul strategiilor politice ale lui Konrad Adenauer și Alcide De Gasperi și al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fiind fructul reflecțiilor lui Luigi Sturzo și Jaques Maritain, rezultatul strategiilor politice ale lui Konrad Adenauer și Alcide De Gasperi și al politicii lui Pius al XII-lea, pentru care apărarea civilizației creștine contra comunismului se făcea cu sprijinul partidelor creștin-democrate. Această autonomie a fost întărită de succesorii lui Pius al XII-lea. În Italia, papa Ioan al XXIII-lea vorbea în 1961 de "lărgirea Tibrului", adică de o mică distanțare de politica italiană. Avînd încredere în laici, în angajarea lor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-i susțină pe cardinalii Siri și Ottaviani în ofensiva lor împotriva lui Aldo Moro și politica sa de deschidere spre stînga. Din contra, enciclicele Mater et Magistra (15 mai 1961) și Pacem in terris (11 aprilie 1963) îi încurajau pe creștin-democrați să renunțe la pozițiile conservatoare, să pună în aplicare, fără rezerve, doctrina socială a Bisericii și să se înțeleagă pentru a lucra pentru binele comun cu "oamenii care trăiesc în afara oricărei credințe creștine dar care, fiind ghidați de luminile rațiunii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
amicale, și nu numai cu italienii: este suficient să amintim de chilianul Eduardo Frei sau de venezueleanul Rafael Caldera; el a avut ocazia de a cunoaște numeroși șefi din Europa și America, primind fără reținere participanți din partea partidelor și mișcărilor creștin-democrate din 65 de țări, la conferința mondială care a fost organizată la Roma, la 29 noiembrie 1975. "Ce poate fi, într-un anumit sens, mai interesant, mai prestigios decît o mișcare spirituală, istorică, socială și politică ca cea pe care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Roma, la 29 noiembrie 1975. "Ce poate fi, într-un anumit sens, mai interesant, mai prestigios decît o mișcare spirituală, istorică, socială și politică ca cea pe care o trăiți", îi întreba el pe oficialii Uniunii Internaționale a Tinerilor Creștin-Democrați, primiți în audiență la 31 ianuarie 1964. Ioan-Paul al II-lea, în momentul accederii sale la pontificat, era puțin familiarizat cu problematica creștin-democrată. Fără să-i pară ostilă, era străin de tradiția sa. El ține totuși un discurs, des repetat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și politică ca cea pe care o trăiți", îi întreba el pe oficialii Uniunii Internaționale a Tinerilor Creștin-Democrați, primiți în audiență la 31 ianuarie 1964. Ioan-Paul al II-lea, în momentul accederii sale la pontificat, era puțin familiarizat cu problematica creștin-democrată. Fără să-i pară ostilă, era străin de tradiția sa. El ține totuși un discurs, des repetat, conform căruia democrația creștină recunoaște drepturile omului, problema socială, democrația: În timpul celor o sută de ani care ne separă de Rerum novarum, legătura
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
drept și metodele democratice de soluționare a conflictelor prin intermediul negocierilor, dialogului și al participării tuturor, sînt elemente importante pentru salvarea și exercitarea drepturilor omului în lumea de astăzi", declara el la 23 noiembrie 1991, cu ocazia Forumului Internațional al partidelor creștin-democrate consacrat magisteriului social al Bisericii. Dar, în același timp, prioritatea acordată "noii evanghelizări" deplasează interesul papei de la partide spre mișcările laicilor, considerate a fi mai capabile de a difuza mesajul Bisericii în societățile din ce în ce mai secularizate, mai ales că acest papă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]