1,224 matches
-
unificarea imaginilor, a ideilor, a obiectelor și fenomenelor Într-o noua semnificație. Un factor deosebit de important e intuiția. O formă superioară a imaginației creatoare e ingeniozitatea, finalizată În găsirea unor soluții simple, surprinzătoare și originale. Un alt factor al imaginației creatoare e originalitatea, caracterizată prin noutate, inventivitate. In procesul creației importante sunt reprezentările, cunoștințele, lărgimea câmpului de idei si aptitudinile specifice. Factorii de personalitate. Motivațiile superioare, nivelul de aspirație, interesele personale, sentimentele și atitudinile, corelate cu temperamentul și aptitudinile speciale orientează
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Factorii caracteriali și cei afectiv motivaționali suplinesc În creație un coeficient de inteligență mai scăzut de 120. Atitudinea interogativă, Încrederea În forțele proprii, răbdarea, perseverența, entuziasmul, autoexigența, angajarea socială, spiritul de grup pun În valoare capacitățile creative. Factorii sociali. Activitatea creatoare este stimulată de exigența unui mediu social economic și cultural-științific care asigură formarea unei personalități creative, permite libertatea creației, recunoaște și aplică valorile create. Nonconformismul, tenacitatea, inteligența și imaginația creatoare, profunzimea câmpului de imagini și idei sunt factori stimulatori si
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de activitate. Privite din perspectiva funcționalității lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca Însușiri generale ale personalității creatoare implicate de-a lungul Întregului proces de creație. c) Funcția pedagogică a creativității determină modul de comportare a personalității creatoare, angajată În proiectarea unor acțiuni educaționale didactice realizabile În condiții de transformare continuă a raporturilor subiect-obiect. Definiția conceptului de creativitate pedagogică presupune valorificarea deplină a componențelor structural-funcționale, analizate anterior, interpretabile și realizabile În sens prioritar formativ. Structura creativității pedagogice evidențiază
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de activitate. Privite din perspectiva funcționalității lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca Însușiri generale ale personalității creatoare implicate de-a lungul Întregului proces de creație. c) Funcția pedagogică a creativității determină modul de comportare a personalității creatoare, angajată În proiectarea unor acțiuni educaționale didactice realizabile În condiții de transformare continuă a raporturilor subiect-obiect. Definiția conceptului de creativitate pedagogică presupune valorificarea deplină a componențelor structural-funcționale, analizate anterior, interpretabile și realizabile În sens prioritar formativ. Structura creativității pedagogice evidențiază
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
sunt un joc cu cele mai simple legi ale judecății omenești, numai acele legi nu trebuie puse În joc goale și fără un cuprins...” 66. Organizarea școlii creatoare a stat de multă vreme În centrul preocupărilor filozofiei pedagogice românești. Școala creatoare trebuie să fie o școală a vieții, a vieții În sensul realității, dar nu artificializată. În al doilea rând, școala creatoare trebuie să fie o comunitate culturală, În sensul că toate valorile din societatea umană să poată fi trăite de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
sunt un joc cu cele mai simple legi ale judecății omenești, numai acele legi nu trebuie puse În joc goale și fără un cuprins...” 66. Organizarea școlii creatoare a stat de multă vreme În centrul preocupărilor filozofiei pedagogice românești. Școala creatoare trebuie să fie o școală a vieții, a vieții În sensul realității, dar nu artificializată. În al doilea rând, școala creatoare trebuie să fie o comunitate culturală, În sensul că toate valorile din societatea umană să poată fi trăite de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
reguli (regularization/over- regularization/regularizarea) este o strategie a procesului uman de învățare care constă în găsirea de asemănări între diverse forme, în categorizarea lor și extragerea regulii care duce la regularizarea limbii și corespunde fazei memorării sistematizatoare, a însușirii creatoare, raționale. în faza ulterioară, în care se memorează imitativ, se fixează formele neregulate, nesistematice, se utilizează ca strategie memorarea rigidă în cadrul regulii generale. 2.4. Vorbirea reprezintă aspectul individual al limbajului, actul prin care vorbitorul utilizează limba pentru a-și
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
fiind frumos în felul său. Din cauza frumosului sunt armoniile și atracțiile și comuniunile tuturor lucrurilor. Prin frumos se unesc toate”. De ce se unesc toate în puterea frumosului transcendent? Pentru că el este cauza creatoare și cauza finală a tuturor lucrurilor. Cauzăm creatoare, de la el vin formele lucrurilor; cauză finală, către el sunt atrase. Legătura irezistibilă dintre frumosul absolut și lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge împreună. Frumosul și binele, zice Dionisie(Nume le Divine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest înțeles, de pildă, sufletul e forma corpului, pentru că el e principiul vital încarnat în corp și el e sensibilizat în expresivitatea unei fizionomii frumoase pe care o admirăm. Această formă, care e o urmă sau o rază a înțelepciunii creatoare, imprimată în inima lucrurilor și care dă proporția, ordinea și strălucirea întregului univers, se mai numește cu termenul aristotelic entelechie. De aceea Sergiu Bulgakov numește frumusețea sofianică „entelechia lumii”, înțelegând prin aceasta, ca și scolasticii, „splendoarea formei peste părțile proporționate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întipărită în personalitatea lui întreagă. Una din definițiiile dinamice ale artei este aceea pe care o dă Doring: „Orice creație personală este expresia persoanei în lume”.(W.O.Doring: Philosophie der Knust, p.23) Cu cât e mai puternică personalitatea creatoare, cu atât necesitatea de a se exprima „în conștiința lumii înconjurătoare” e mai vie. Omul nu se exprimă în vid decât dacă e anormal. Natura expresiei cere în mod firesc societatea, căreia vrea să i se comunice. Sociabilitatea e în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
duhul diabolic lucrează de preferință asupra spiritului omenesc și formele pe care le îmbracă sunt mai ales acelea care populează văzduhul lăuntric al fanteziei. Demonul, după cuvântul lui Pavel, se înveșmânta chiar în chipul luminos al îngerului. Și cum fantezia creatoare e facultatea dominantă în artist și cum opera de artă exercită o seducție irezistibilă asupra sufletelor, nu se poate un teren mai prielnic pentru insinuarea unei acțiuni diabolice. Din punct de vedere creștin, maeștrii perversității în artă sunt posedații care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
conducă, totuși, la concluzia că reconfigurarea ar fi "mai creatoare" decât reîncadrarea. O asemenea poziție nu ar putea fi susținută decât în cadrul teoriilor deviaționiste, a căror caducitate a fost demonstrată de către Coșeriu în mai multe rânduri 397. Reconfigurarea pare "mai creatoare doar" dintr-un punct de vedere "idiomatic", care se dovedește însă inadecvat în abordarea domeniului textual-discursiv. În practică, reîncadrarea nu e cu nimic inferioară reconfigurării, dat fiind că apropierea sa față de (con)textul originar al unei opere prezintă avantajul de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o expresie precum I s-a urcat sângele la cap nu poate fi pusă alături de o expresie precum Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. 1.2.2. Totuși, datorită raporturilor de coreferențialitate care le definesc, textemele pot deveni creatoare în planul sensului/textului, adică pot stabili raporturi metaforice noi cu coreferenții lor textuali. Pe baza acestei premise, funcțiile textuale ale textemelor ar putea fi redescrise, în termenii "poezei" discursive, ca niște operații de resemantizare implicând două câmpuri de referință
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Ibidem, pp. 193-194; v. și Idem, "Periodismo y historia". 298 Ibidem, p. 197. 299 Ibidem. 300 Eugeniu Coșeriu, "Información y literatura", p. 198. O nuanțare semnificativă a acestei teze radicale a adus Rodica Marian într-un concludent studiu consacrat alterității creatoare: Diferența specifică dintre limbajul natural și artă ar fi, deci, după Coșeriu, prezența ori absența alterității. Numai că "prezența celuilalt în propria conștiință" cred că se poate manifesta și în artă, doar că acest celălalt nu mai este o entitate
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lucrurilor sensibile există, se manifestă și au realitate. Pornind de la realitatea lor la nivelul cogito-ului se ridică problema existenței lor la nivelul sensibil. Pentru că imaginația elaborează imagini ale lucrurilor sensibile, imaginația creează reflexiile cogitate din mintea noastră, ea fiind o creatoare de cogitate și nu o susținătoare a unei lumi fantastice. Acțiunea de identificare a lumii sensibile a pornit de la existența imaginilor perceptive, urmând identificarea posibilității de aducere a acestor imagini la nivelul cogito-ului și abia în cele din urmă susținerea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
său secundar, trimițând la sensul său primordial, acela al cuvântului de viață. Prin păzirea cuvântului lui Dumnezeu se creează posibilitatea ca acest cuvânt "să sălășluiască și să petreacă în noi". Această nuanță, în limbajul teologic arhaic, dă măsura plenitudinii energiei creatoare divine. Astfel, cuvântul devine cuminecător pentru om, în măsura în care "se împărtășește numai în viețuire". Nevoia interioară a ființei umane depășește nivelul unui studiu abstract scripturistic sau nivelul formalismului, prin simpla împodobire a casei cu icoane sau a ascultării unei muzici bisericești
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul unei deschideri spre umanismul interdisciplinar. De aceea, ne punem întrebarea firească dacă imaginile sunt generatoare de sens și de valoare, capabile de a concura percepția și gândirea. Jean-Jacques Wunenburger se întreabă dacă "viața imaginilor" nu își găsește originea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ființă - care, în sine, nu este decât o multiplicitate de durăte. Dar coexistența virtuală a tuturor nivelelor trecutului, extinsă la întreg universul, are o singură semnificație: " Totul se petrece ca si cum universul ar fi o Memorie formidabilă" [s.n.]75. În "Evoluția creatoare" (1907), viața însăși este comparată unei memorii, genurile și speciile nereprezentând altceva decât grade coexistente ale acestei memorii virtuale 76. Consecință acestei viziuni este faptul că durata unui lucru se măsoară prin raportare la întregul Univers, deoarece toate participa la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
speculațiile metafizice ale lui Henri Bergson: "[d]ans l'absolu nous sommes, nous circulons et vivons" [în absolut suntem, ne mișcăm și trăim]88. Mai mult chiar, acesta face din homo creativus chiar cucerirea supremă a progresului schițat în "Evoluția creatoare" (1907). Prin artistul adevărat, elanul vital, care nu este decât energie ce dăinuie doar în sine, ajunge la conștiința propriei realități, devine, cu alte cuvinte, existentă pentru sine. Această unitate și identitate de substanță are și o explicație mai adâncă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este probabil doar o umbră palida concepțiilor originale ale poetului 13. Edgar Allan Poe cunoaște toți acești loci communes ai teoriei literare romantice, dar se declară categoric împotriva acestei mistici, ce aureolează, nejustificat, actul de creație. Imaginația este, într-adevăr, creatoare, opinează el în "Filozofia compoziției" (1846), dar ea are nevoie de sprijinul reflecției asupra propriului proces creator: Majoritatea scriitorilor, poeți, mai ales, lasă să se înțeleagă că ei compun dintr-o stare de frenezie, un fel de intuiție extatica, si
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
american un precursor, poetul canalizează energiile universale, se instituie în ele pentru a le controla și le dă, în tradiție kantiana, măsura adevărată 17. Zicerea lui este sacra și dezvăluie adevăruri supreme. Totuși, entuziasmul nestăvilit al inspirației, al imaginației poetice creatoare, pare să spună tot Barbu, urmând îndeaproape pe Edgar Poe18, transformă opera poetica în expresia inconștiență a unei gândiri care depășește autorul ei, iar acesta din urmă, devine, astfel, un simplu vehicul al ideii, se preschimba, cum ar spune autorul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
împărtășind apoi creația să cu alți oameni, fără a putea însă furniza altora cheia reușitei sale. În teoria romantică, geniul este persoana în care percepția, intelectul și voință nu sunt echilibrate. La el, percepția pare să concentreze toate energiile ale creatoare, iar intelectul este, mai degrabă, letargic. Imaginația - capacitatea de a vedea, dintr-o privire întregul univers 60, de a surprinde asemănările, în contradicții și de a le da apoi expresie sintetică - este limbajul specific geniului, în doctrina estetică kantiana, sursa
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
un dans [s.n.]70. Emoția nu este decât un impuls, o tendință de a crea, aici nici o distincție (ex. subiect/obiect etc.) nu mai este valabilă, pentru că este locul din care diferențele se nasc (asemeni particulei unice poești!). Ea este creatoare, comentează G. Deleuze, "pentru că exprimă creația în totalitatea ei, creează o operă, prin care se exprimă și comunică spectatorilor sau auditorilor ceva din propria creativitate"71. Câteva rânduri mai jos, criticul se întreabă retoric: "Ce este aceasta emoție creatoare?" și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
toate nivele (de existență), care eliberează pe om de planul său de nivelul care îi este propriu, pentru a face din el un creator [s.n.], adecvat mișcării de creație în totalitatea ei?72 În cuvintele lui Bergson, deja citate: emoția creatoare este "comme Dieu en nous" [s.n.] [precum Dumnezeu în noi]73, "vie incessante, action, liberté" [viața continuă, acțiune, libertate]74, sau, cum spune undeva Ion Barbu - " Virgin triunghi tăiat spre lume". ("Grup"). În emoție, sugerează poetul român, "în materialul neînceput
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
satisfac întru-totul exigențele autorului român, fapt ce vizează și o întreagă tradiție literară, (neo)romantică, mai ales, - ceea ce el numește "poezia sinceră, inepta insistența de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, crucit cu sensibilitatea"48. Formulă unei poezii sentimentale, "creatoare de scădere, de ciclu, de temporal", care să se mențină în datele experienței obișnuite este respinsă categoric de Barbu, ca inadecvată, un "hibrid"49, expresie, prin care, într-o altă împrejurare, înțelegea "român[ul] analitic în versuri, unde sub pretext
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]