5,038 matches
-
lei, caiet 60 file - 17 000 lei, calculator Eagle - 150 000 de lei, calculator Milan - 260 000-370000 de lei, capsator - 35000-105 000 lei, capse - 5000 de lei/cutie, clipboard dublu - 45 000 de lei, corector - 12 000-40 000 de lei, creion - 1 500 de lei, cub de hârtie albă - 20 000 de lei, dosar PVC - 5 000 de lei, dosar cu șină - 2 500 de lei, evidențiator - 15 000 lei, foarfecă - 20 000 de lei, hârtie de scris - 170 000 de
Agenda2005-19-05-1-comert () [Corola-journal/Journalistic/283654_a_284983]
-
născut la Cluj, în data de 10 noiembrie 1922 într-o familie care-și avea originea în Apuseni (Lupșa, lângă Câmpeni), prin tată, respectiv din apropierea Dejului. A crescut într-o atmosferă de cinste și bună cuviință; atunci când a găsit un creion și l-a adus acasă a fost pedepsit, o lecție pe care nu a uitat-o toată viața. În calitate de cercetaș, atunci când avea 10, 11 și 12 ani, a fost invitat alături de alți 15 copii din regiunile țării la Pelișor, unde
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
de marș: “Oda bucuriei”, “Fuga”, “Prea repede” etc dar și ritmuri nostalgice, baladești: “Zile mohorâte”, “Toamna rece” etc. Vin și ritmuri disco, pentru că “Noi suntem eroii timpurilor” și ritmuri moderne de hip-hop, le încercăm împreună: “Pentru că nu existai...Am luat creionul în mână. Și, spunându-mi că sunt în stare, am furat gândului imaginea și te-am creat. Te-am creat. Mă auzi?” (“Te-am creat”). Vine, desigur, și ritmul popular, nu putea lipsi din program “Țăranul român” în pașii de
MAGIA VISURILOR –ÎN PAŞI DE DANS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385165_a_386494]
-
Însă de când s-a pensionat, Nevastă-sa l-a degradat: Lucrează-n casă ... ordonanță! Caricaturistului Ștefan Popa Popas: S-a spus că-i rege, împărat, Că geniul lui e fanion, Dar iată ce-i cu-adevărat: E sclavul unui biet ... creion! Limbii române care, după ce a traversat secolul „limbii de lemn”, acum se află într-un secol foarte puțin diferit: Săraca limba mea română, Cuvintele sunt strâmbe, seci ... O babă lângă mine-ngână: „Trăim în secolul lui „deci” !” Unui mare jurnalist
PUNCTE DE VEDERE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384544_a_385873]
-
pe o scară în urcare. Părinții m-au iubit și i-am iubit din toată inima. Îmi amintesc de primul ghiozdan, de degetele pline de cerneală și nu o pot uita pe prima mea învățătoare, cea care mi-a pus creionul în mână, al cărei scris l-am moștenit, și nici pe frumoasa mea dirigintă, pe care de mică am admirat-o și o admir, ea mi-a fost primul model, ea și interesantele ore de dirigenție, care mi-au fost
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
în cutia aceea de lemn s-a împrăștiat pe parchet în amuzamentul colegilor .Tovarășa l-a certat și l-a întrebat cum îl chiamă , el a răspuns: - Mircea, în timp ce un coleg din spate îl tot împungea în fund cu un creion ce îl găsise pe jos să i-l înapoieze . -Stai jos și fii mai atent ! Așa a intrat în viață mea, Mircea , copilul cu ochii mari și verzi și cu un par incredibil de blond și de creț, dar lucrul
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
cărți, erau de toate categoriile, de colorat, Mica sirenă, Tinckerbell, Sandra Brown...Oare ce se va mai întâmpla? CÂND I-A CITIT EA.. Hei, schimbă literele, scrie cu... UNEI PRIETENE BUNE, DE ÎNCREDERE ROMÂNUL ÎN MANUSCRIS, ROMÂNUL EI SCRIS CU CREIONUL ȘI CORECTAT CU PIXUIL, PESTE O VREME A AVUT O SURPRIZĂ TARE NEPLĂCUTĂ, hei , schimbă literele, scrie cu caractere minuscule, nu vezi că deja ai intrat iar în domeniul psihiatric? Vedeți, am primit un articol de specialitate de la cineva despre
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
identitatea m-am gândit să-mi pun mustață. Dar de unde? Nu știam cum îmi va sta. Nu am purtat niciodată, dar doream să nu fiu recunoscut imediat. Silvia nu avea trusă de cosmetică. Nu folosește așa ceva. Aveam nevoie de un creion negru, din cel folosit de femei pentru ochi, să-mi „picteze” o mustață. Hotărât, am plecat să o caut pe doamna Violetta Petre. Nu admiteam ca ea să nu aibă așa ceva. Am aflat în ce cameră stă, în clădirea de la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
olteni aflați în tabără îmbrăcară și se făliră cu ale lor costume arăbești! Singura diferență era că unul avea mustață naturală și chiar semăna cu un arab veritabil, pe când celălalt, adică eu, avea o mustață falsă, mâzgălită pe sub nas cu creion dermatograf! În fine, după ce s-a stabilit și componența juriului (Mariana Carp, Emilian Marcu, Mălășincă Dumitru), avându-l ca președinte pe domnul Emilian Marcu, am intrat cu toții în sala amenajată special pentru acest eveniment. Era acea clădire din spatele celei în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mânjească cerul acelei zile senine de vineri, o felie de lună își lipise curioasă nasul de fereastra sălii în care se adunaseră copiii. Îi cunoștea, desigur, căci în fiecare săptămână își strecura razele pe deasupra rafturilor încărcate cu jucării, cărți și creioane colorate și se oprea în lumina veselă a neoanelor ascultând glasurile pline de viață și culoare, care o încântau mereu. De data aceasta, îi vedea pe toți aplecați deasupra mesei lungi și nu înțelegea de ce era liniște. Până și Adela
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
și culoare, care o încântau mereu. De data aceasta, îi vedea pe toți aplecați deasupra mesei lungi și nu înțelegea de ce era liniște. Până și Adela, care avea doar patru ani și jumătate și nu știa să scrie, ținea un creion în mână și marca hârtia cu linii hotărâte. Văzu imediat o inimioară, apoi a doua și a treia, legate cu o linie fină. - Îți place mărțișorul meu? Luna păli, dar întrebarea nu îi fusese adresată ei. Peste creștetul copilului se
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
cerea o halbă. De data asta cu guler, așa cum văzuse el în filme că beau scriitorii. Aici avea și declicul de inspirație poetică. Scotea caietul, cel mai probabil o moștenire de la o rudă decedată în mileniul trecut, un ciot de creion și, acolo pe tejghea, începea să transcrie gândurile care-l bântuiau. Cel mai probabil în cuneiformă, fiindcă asta nu are reguli gramaticale cunoscute. Apoi, la sfârșitul celei de-a doua halbe, începea recitalul poetic. Spre deliciul celorlalți mușterii, la fel de poeți
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
să ne stabilim pentru un timp, ca să poată avea un sprijin în creșterea și educarea mea. Erau vremuri grele, după război, în plină schimbare socială. Mama lucra la Banca Agricolă din oraș. Nu existau calculatoare; toată contabilitatea se făcea cu creionul în mână și cu multe ore suplimentare. Venea seara târziu acasă, extenuată, și ziua următoare o lua de la capăt. Tata, în vremurile acelea tulburi, reușise să se angajeze la Teatrul de Stat din Reșița. Absolvent al Conservatorului, era un actor
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
E.Ț.: Dorința de-a urma Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, într-o perioadă sensibilă a societății românești, a fost ușoară? Vorbiți-ne de acea perioadă, a anului 1965... R.A.: Sătulă de activitatea de conțopist, am aruncat hârtiile și creioanele din mână, și am mers la Institutul „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative. Absolvisem Școala populară de artă - pictură și desen, tot ca o fugă din realitate, care m-a ajutat să iau examenul de admitere. 1965? Atmosfera traiului, peste
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
cap, știm noi ce avem de făcut, ăsta nu moare, trebuie să-l salvam pe bătrânul duduii, spuse asistenta arătând spre o fată înaltă blondă, puternic macheată deși era mijlocul zilei, avea un păr lung, gene false, sprâncene făcute din creion, buze groase, prea groase, decolteul mult prea generos lăsa să se vadă doi sâni mari, rotunzi, prea rotunzi să nu fie siliconați. Fusta scurtă acoperea cu succes chilotul. Fata se plimba nervoasă pe hol, răsucind pe deget cheile mașini. -Doamna
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
paradoxal!, școlăresc) Pentru o lectură adevărată și o percepere corectă a temei este decodificat de Dora Lazăr (în revista Pro Saeculum, nr.97-98/ sept. 2014) în următorii termeni: ,, Absolut neașteptată este interpretarea poeziei Plumb (...) Pornind de la sensul cuvântului care desemnează creionul, cuiul de plumb cu care se scrie pe tăblițe de ardezie, în școlile noastre până târziu, Dorin Uritescu combate ideea că tema poeziei ar fi moartea, și oferă interpretarea conform căreia tema o reprezintă imposibilitatea comunicării (...), consumată ca o criză
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
-te de N generații! Au mușcat din tine țară, Nu le-a păsat c-o să te doară... Îi purta doar interesul Nu să-ți ajute progresul! Râvnită ai fost de mii de ani, Jefuită de mulți dușmani, Le-ai pus creionul în mână, Ar trebui să-ți ridice cunună, Le-ai dat din a ta cultură Ei te-au lovit sub centură, Ți-au falsificat istoria Și ți-au mistificat gloria... Ți-au distus frumoasele păduri Umplând pământul cu cianuri... Obiceiuri
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
înroleze ca activist UTM sau de partid. Dar aici se cam înghesuiau cei care nu erau buni de nimic, cărora nu le plăcea munca, cozi de topor de tot felul, cei care se complăceau să participe la ședințe zilnice, cu creionul în mână și carnețelul roșu în care-și notau indicațiile prețioase de partid. Sau, unii care-și făceau vocație din a persecuta, de a urmări pe unii bieți oameni, care mai răbufneau din cauza necazurilor de multe feluri. Dar maistrului Mihai
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta era vestită altădată. Nu! Acum, degetele aveau o subțirime imaterială, semn și ele al spiritualizării prin suferință. Mira își scutură capul de tumultul observațiilor și-i întinse Marietei un caiet dictando și un creion uriaș, gros tare și cu o mină ca a celor de tâmplărie. Era încredințată că, indiferent de cât ar fi fost de slăbită, Marieta ar fi putut scrie mai bine decât cu un pix obișnuit, în caz că ar fi avut ceva
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Nilului și nici indienii yoga călărind elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege. Adulmeci, pândești. Viezure de bloc. Privești prin orificiile lăsate de către constructor: duhoarea gazelor de eșapament și a orașului în fermentație te țin acasă. Tragi cu urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai trece nici un automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreodată, Tratatul despre simțul civic. O generație de ratați! Fiecare dintre noi dă vina pe guvernarea Magistratului. Nu am avut condiții să ne exprimăm plenar! O justificare mai căcăcioasă nici că putem găsi! De parcă nu am fi avut - toți trei - creion și hârtie albă! Actorul e și epigramist. Are o plachetă publicată într-o țară vecină. Critică sistemul. Pe Magistrat. Consiliul Stațiunii. Nu s-a schimbat nimeni. Magistratul nu dă doi bani pe el. Pe creația lui. Pe noi. Vii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fel. Pacientul este obsedat de fenomenul puterii, și-a dorit-o dintotdeauna; nu admite să fie contrazis, criticat, atinse viziunile lui aberante. Schizofrenie paranoică. Neuroleptice și psihotrope, doze șoc. ............................................................................................... Acasă, pe unul din pereți, are o hartă a Stațiunii. În creion, cu o mulțime de adnotări. Printre altele: „Creez spații și lumi”. Pune asta în seama unui personaj, Romancierul. „Voi distruge Stațiunea: pentru asta am gândit-o!” Când a fost ridicat de către brancardieri, țipa: „Harta! Harta!”. Am studiat-o câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci tolănit cum bine-ți șade la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa! Să-i lăsăm acum o vreme pe Metodiu și pe han, pe Iovănuț și pe Huruzuma, să se bucure de dulceața vieții de tabără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încântă ideea de a-mi pierde slujba, spuse francezul. Iar dacă vrem să ne păstrăm slujba, cel mai bine ar fi să începem să căutăm soluții, în loc să căutăm vinovați. — Ai vreo idee? — Deocamdată, nu. — Bine! spuse Alex Fawcett, luând un creion și trasând o linie verticală pe o coală de hârtie. Prin urmare, ne înfruntăm cu două probleme total diferite - făcu o cruce în partea stângă a foii. Pe de o parte, avem șase ostatici pe care nu-i putem elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]