968 matches
-
posibilă totuși o traducere a lor asemănătoare cu cea a numelor biblice: „șDumnezeulț credincios/ fidel”. În cazul lui ho amen, insă vocabula ebraica se cere păstrată ca atare, ea fiind urmată în text de explicație („Martorul credincios și vrednic de crezare”). 4.2.14. al-Wakl (2.1.11.4.) și paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) au în comun semnificația „apărător”, insă fiecare își are propria polisemie, care nu se suprapune peste a celuilalt. Ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au exagerat cu serviciile oferite ocupanților HLM, cât și în cele de dreapta"386. Atât municipalitățile de dreapta, cât și cele de stânga par a fi cuprinse de "o mare frică de săraci"387. Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Bernard Légé, "nu este vorba atât de frica riscurilor economice, care se explică, cât de cea de destabilizare socială."388 Strategiile de renovare a locuințelor sociale (de demolare, construire, de acordare a lor spre folosire), în special noile proiecte
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din gîndul lui, Fiind hotărît să-l facă, cu blestem L-amenințai că-l dau de gol. El a răspuns: "Tu sărăntocule bastard, au crezi Că de te-aș dezminți, încrederea-n Virtutea, cinstea și valoarea ta, Ți-ar da crezare? Nu, eu aș nega (Și aș nega eu, de mi-ai arată Chiar caracteru-mi), aș întoarce tot Că-ndemnu-ți e, complotu,-urzirea ta; Și-ar trebui prea să-i prostești pe toți, Spre-a nu gîndi: foloasele din moartea-mi Au
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pierde până și ideea de cronologie, finalul de orice fel, (ne)fericirea cuplului, ideea în sine de roman, de literatură, ca formă de oglindire a vieții. Autorul Desperado nu face literatură, el pretinde pentru cine are vreme să-i dea crezare că scapă din tipare (inclusiv tiparul temporal) și face viață. Post-timpul operei Desperado relectura Confruntat cu contradicția dintre dorința autorului Desperado de a-și ancora opera în real și nevoia lui de a se delimita de tot ce s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am avut sentimentul că trebuie folosită cu grijă, că trebuie s-o dobândesc neîncetat. Poate fiindcă vorbitorii nativi nu prea vor să stăpânești limba lor din moment ce te-ai născut altundeva. Oricât de bine ai vorbi-o, nu ți se dă crezare. Există un fel de naționalism lingvistic. În ciuda evidenței, publicul tot aude un accent străin chiar dacă el nu e acolo, criticii te bănuisc de o loialitate față de alt spațiu pe care nu o ai, așa că ajungi să bați în retragere. Engleza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unor piese foarte puternice. "Marile subiecte care pun cu putere pasiunile în mișcare, și aduc față în față impetuozitatea cu legile datoriei sau tandrețea legăturii de sânge, trebuie să depășească în continuare verosimilul și nu ar găsi niciun fel de crezare printre auditori, dacă nu ar fi susținute, fie de autoritatea istoriei care convinge cu forță, fie de preocuparea față de părerea comună care ni-i dă pe aceiași auditori deja convinși. Nu este verosimil faptul că Medeea își omoară copiii, că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum scrie Hugo în Prefața la Cromwell, joacă aici un rol ca și sufletul; iar oamenii și evenimentele, puși în joc de acest dublu agent, trec pe rând bufoni și teribili, uneori teribili și bufoni totodată." Drama, dacă-i dăm crezare lui Hugo, reunește, în complexitatea ei, trei mari surse ale poeziei, Biblia, Homer și Shakespeare. "Poezia născută din creștinism, poezia timpului nostru este deci drama; caracterul dramei este realul; realul rezultă din combinația foarte firească dintre două tipuri, sublimul și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adică verosimilul extraordinar) sunt înlăturate. 20 "Nu-i dați vreodată spectatorului ceva de necrezut Căci adevărul însuși prea des nu poate fi știut. Minunea de-i absurdă nu e atrăgătoare Dacă în sinea mea minunii nu pot să-i dau crezare." (n. tr.) 21 Corneille se situează aici atât într-o perspectivă internă care ține de înlănțuirea acțiunilor, cât și într-o perspectivă externă, legată de condițiile reprezentației, adică de timp și de loc. Prin "nevoia poetului de a-și atinge
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragedie și comedie: comedia terențiană, comedia patetică și tragedia domestică. Lessing va fi primul care va sublinia modernitatea acestui text-manifest. 22 Mercier simțea, se pare, remușcări pentru că a creat un personaj de om cinstit care s-a îmbogățit, dacă dăm crezare Memoriilor lui Fleury (1750-1822), actor la Comedia-Franceză care a creat unele roluri de-ale lui Mercier: Nimic nu egala bonomia lui Mercier, în afara umanității și cumsecădeniei sale. Și probitatea lui era extremă; o ducea până la scrupul. Judecați singuri! Iată cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vârstă medie 35-39 și respectiv 40-49 (unde se remarcă un minim). Subiecții care aparțin grupelor de vârstă mică (15-19) sau mai ridicată, peste 50 de ani, sunt caracterizați de ranguri medii mai mari, aceștia tinzând să dea o mai mare crezare miturilor despre sexualitate (Figura 61). Figura 61. Variabilitatea rangului mediu privind acordul cu miturile despre sexualitate La nivel regional, testul neparametric Kruskal-Wallis (H= 77,859, df=7, p < 0,001) indică o diferență semnificativă și pe localități. În București și
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
lui mons Palatinus nu ar fi, așadar, decât născociri târzii ale unor bucolici romantici, dar În substanța, dacă nu și În amănuntele lor, ar reprezenta o tradiție ce vine din epoca bronzului. Dacă acest nucleu substanțial ar fi vrednic de crezare, ar putea fi adăugate și alte nume și rituri: lectisternia (micenianul re-ke-to-te-ri-jo), numele etrusc Tagesxe "Tages" (cf. arcadianul Tegea), numele roman cu care sunt desemnați aheii, danaii și elenii: Graes (Milani, 1976; Pugliese Carratelli, 1968, pp. 320 sqq.). 3. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istoria intelectuală (Geistesgeschichte) a religiei romane este influențată de dezvoltările acestui nou mijloc de reflecție și de comunicare umană, putem adăuga aici câteva referiri la persoanele și la doctrinele cele mai importante. c) Xenofan, care - dacă ar fi să dăm crezare tradiției - după sfârșitul lui Cresus, către 540 Î.Hr., s-a alăturat emigrației locuitorilor din Foceea În Apus, este considerat de către antici unul dintre Întemeietorii „filozofiei italice”. El a amintit doctrina metempsihozei lui Pitagora din Samos, activ la Crotona din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fapte incontestabile. Cu toate că această viziune de reconstituire istorică diferă de cea a scriitorului de romane istorice, Iorga îi cere istoricului să aibă un stil literar ales. Frumusețea textului istoric este pentru el aproape la fel de importantă ca și faptele demne de crezare 45. Istoricul nu trebuie să devină o carte de telefon cu nume, cifre și adrese 46. Considera necesar ca un istoric să fi suferit în viață și să aibă trăsături spirituale și psihice ca să ducă la înțelegere față de caracterul uman
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că aceasta este în viață și închisă. Cu averea soției sale a profitat de posibilitățile oferite de Miracolul Economic din Germania postbelică și a devenit foarte bogat. În toți acești ani, s-a lăudat deschis față de numeroși români demni de crezare (care mi-au relatat vorbele sale) că el a fost cel care a comandat echipa morții, dînd toate detaliile sordide ale asasinării lui Iorga, ca și pe cele ale asasinării lui Virgil Madgearu. Dar toate acestea au fost evocate și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acolo unde tema este rurală, astfel că prezența muncitorului în tabloul omonim din 1895 al lui Arthur Verona nu este reprezentativă pentru direcția artistică a momentului. O lovitură neașteptată o dă societății retragerea lui C. Rădulescu-Motru, se pare, dacă dăm crezare unei informații de colportaj a lui B. Brănișteanu, la sugestia regelui Carol I. Efemerul acestei societăți este compensat de efectele sale în timp, secesionismul românesc este continuat într-o altă formulă, prin înființarea unei societăți cu o apreciabilă longevitate și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a numi un nou ambasador în România. Pe 27 septembrie, Carter l-a propus pe O. Rudolph Aggrey în funcția de ambasador, în locul lui Harry Barnes 1910. Numirea lui Aggrey avea o semnificație care, dacă ar fi să dăm crezare spuselor unui trădător, nu era pe placul lui Ceaușescu. Conform lui Pacepa, faptul că Aggrey era de culoare l-a înfuriat pe Ceaușescu 1911. Președintele român ignora faptul că ambasadorul era un diplomat de carieră, care fusese trimis în Senegal
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de la Comitetul Adevărul despre România, a trimis o depoziție scrisă în sprijinul mărturiei lui Dole2010. În ceea ce privește emigrarea evreilor, comunitatea evreilor americani era scindată de poziții divergente. Jacob Birnbaum, de la Centrul pentru Evreii din Rusia și Europa de Est nu voia să dea crezare recentei promisiuni a guvernului român de a permite emigrarea liberă a evreilor în Israel. Birnbaum nu vedea de ce România și-ar schimba procedurile de emigrare a evreilor. Din acest motiv, el a cerut Congresului să nu reînnoiască derogarea decît dacă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cunoscut, în pofida politicilor de maghiarizare intensificate progresiv odată cu trecerea vremii, o majorare consistentă a școlilor primare românești. Dacă în 1865 erau 1.471 de școli confesionale românești, în 1914 numărul acestora a crescut la 2.655 (dacă e să dăm crezare datelor românești). Privite în oglindă, pe măsură ce se desfășoară pe lungimea celei de-a doua părți a "lungului secol al XIX-lea" încheiat doar de izbucnirea Marelui Război, acțiunile derulate de autoritățile statelor maghiar și român se înscriu în aceeași paradigmă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]