1,599 matches
-
wehrmacht în timpul celui de-al doilea război mondial a fost variată. Astfel, printre voluntarii care au servit în armata germană se numărau germani, austrieci, olandezi, danezi, scandinavi, oameni din statele baltice, spanioli, portughezi, oameni din anumite țări balcanice (în special croați) și ruși. Rușii au luptat în două corpuri diferite de armată, etnicii ruși în Armata de Eliberare Rusă, iar cei originari din Rusia, dar de alte naționalități, în "Ostlegionen". Toate aceste forțe, reprezentând aproximativ 5% din totalul al efectivelor wehrmachtului
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
a lui Milošević a fost cauza creșterii și răspândirii naționalismului în toate formele de conducere ale republicilor Iugoslaviei urmate de căderea conducerii comuniste în estul Europei. În 1990, slovenii au ales un guvern naționalist sub conducerea lui Milan Kucan, și croații au făcut același lucru prin Franjo Tudman. Singurul Partid Comunist rămas la conducere a fost în Bosnia și Herțegovina, dar mai târziu a fost înlocuit de o instabilă coaliție formată din 3 partide etnice. Colapsul Iugoslaviei a devenit inevitabil la
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
zisele premise că o mare parte a populației sârbe din Croația (580.000) și Bosnia (1.36 milioane) au dreptul să stea în Iugoslavia dacă vor, discutând referitor la Constituția Iugoslaviei care le dă dreptul de auto-determinare a nației (sârbi, croați, etc. că un tot), nu republici (Șerbia, Croația, Bosnia, etc.). Înțelegerea că Slovenia se baza pe autodeterminarea populației, ca Slovenia a fost omogena etnic și nu se opunea desprinderii acesteia de țară. Sârbii croați au început campania pentru o deplină
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
dreptul de auto-determinare a nației (sârbi, croați, etc. că un tot), nu republici (Șerbia, Croația, Bosnia, etc.). Înțelegerea că Slovenia se baza pe autodeterminarea populației, ca Slovenia a fost omogena etnic și nu se opunea desprinderii acesteia de țară. Sârbii croați au început campania pentru o deplină autonomie a Croației în 1990, imediat după alegerea naționalistului croat Franjo Tudjman, care avea suportul total al lui Milošević. Din ziua în care Croația a obținut independența în 25 iunie 1991 și până la începutul
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Hadžic, afirmă în mod public că el era „mâna dreaptă a lui Slobodan Milošević”. Procurorii pentru crime de război, au caracterizat nouă Republică Separatistă Sârbă Krajina, drept o „bandă de criminali” al căror scop era „eliminarea cu forța a tuturor croaților și a celorlalte populații non-sârbe de pe întinsul a aproximativ o treime din teritoriul Republicii Croația, pentru a o intregra în noul stat dominant sârb”. La procesul lui Milan Babic, ICTY a descoperit faptul că guvernul sârb a fost implicat direct
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
populații non-sârbe de pe întinsul a aproximativ o treime din teritoriul Republicii Croația, pentru a o intregra în noul stat dominant sârb”. La procesul lui Milan Babic, ICTY a descoperit faptul că guvernul sârb a fost implicat direct în rebeliunea sârbilor croați, furnizându-le provizii, arme, bani, și suport. În 1992, Bosnia și Herțegovina a intrat în conflict armat chiar inainte de declarația formală de independență. Sârbii bosniaci au cucerit în scurt timp aproximativ 70% din țară, cu toate că acest fapt s-a
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
războiul interminabil dintre Croația și Bosnia a devenit o povară pentru Șerbia. Țară a cunoscut o inflație puternică și o scădere dramatică a nivelului de trai, din cauza colapsului economic și a efectelor sancțiunilor internaționale. Milošević a crezut că poate forță croații și sârbii bosniaci să negocieze, dar au refuzat brutal liderii naționaliști. Drept răspuns, cu toate ca înainte i-a sprijinit pe rebeli, a subliniat că de acum încolo sunt pe cont propriu. Războiul din Croația s-a încheiat în august 1995, cănd
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
El a susținut în mod constant că toate acțiunile sale erau conform legii și constituției din Iugoslavia. Constituția diferenția în mod atent noțiunile de „nație” și „popor”, si cum Croația era o nație, ea cuprindea și alte popoare în afara celui croat, incluzând mulți sârbi. Milošević susținea că legea oferea auto-determinare poporului, nu națiilor. Pe această bază, el afirmă că sârbii croați, si mai tarziu, sârbii bosniaci, nu ar fi trebuit să fie subiecții declarațiilor de independență ale Croației și Bosniei-Herțegovina. El
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
mod atent noțiunile de „nație” și „popor”, si cum Croația era o nație, ea cuprindea și alte popoare în afara celui croat, incluzând mulți sârbi. Milošević susținea că legea oferea auto-determinare poporului, nu națiilor. Pe această bază, el afirmă că sârbii croați, si mai tarziu, sârbii bosniaci, nu ar fi trebuit să fie subiecții declarațiilor de independență ale Croației și Bosniei-Herțegovina. El a recunoscut că a vândut arme sârbilor bosniaci, dar a mai afirmat că a sistat furnizarea de arme când s-
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, serios documentată, declarând fără o solidă argumentare că ortografia etimologică și parte din vocabularul propus fac limba română aproape de nerecunoscut în acest dicționar. De menționat că recent, după dezmembrarea Iugoslaviei, oamenii de știință croați au realizat cu succes un demers identic, foarte bine primit de opinia publică, iar noile normele lingvistice fiind imediat intrate în programa școlară.
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
punct de vedere confesional au fost înregistrați 99,0% ortodocși, 0,5% romano-catolici, 0,2% mozaici ș.a. Populația urbană a județului era alcătuită din 91,3% români, 2,5% germani, 1,3% țigani, 1,3% evrei, 1,1% sârbi și croați ș.a. Sub aspect confesional orășenimea era formată din 92,9% ortodocși, 4,3% romano-catolici, 1,5% mozaici, 0,4% greco-catolici, 0,4% lutherani ș.a.
Județul Mehedinți (interbelic) () [Corola-website/Science/300786_a_302115]
-
1930, populația comunei Șerbăuți se ridica la 2.058 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (85,15%), cu o minoritate de germani (1,0%), una de evrei (0,7%) și una de ruteni (16,8%). Restul locuitorilor s-au declarat: sârbi\croați\sloveni (1 persoană), polonezi (2 persoane). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (96,75%), dar existau și minorități de romano-catolici (1,05%), mozaici (0,7%) și baptiști (1,25%). Restul locuitorilor au declarat: greco-catolici (6 persoane), evanghelici
Comuna Șerbăuți, Suceava () [Corola-website/Science/302004_a_303333]
-
ospitaliere, teutonice și templiere să pregătească suficiente forțe pentru a stopa avansarea mongolă în Bătălia de la Legnica. Regele Ungariei reușește să se retragă pe o flota pe mare unde mongolii nu au acces pentru că nu aveau forță. Armata maghiară, aliații croați și cavalerii templieri au fost învinși de mongoli în Bătălia de la Mohi pe 11 aprilie 1241. După victoria asupra cavalerilor europeni în Legnica și Muhi, armatele mongole au continuat să avanseze spre Kiev, Cnezatul Haliciului, Bohemia, Serbia, Babenberg și au
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
prizonier și destituit de două ori. Organizează o serie de războaie, împotriva lui Ladislas de Neapole, al Republicii Venețiene și împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reușește să obțină o victorie importantă împotriva croaților și bosniacilor, înființând cu această ocazie Ordinul Dragonului. În 1410, la moartea lui Rupert de Palatinat, este ales Rege al Germaniei, ignorând astfel cererea lui Wenceslaus. Alegerea a fost contestată de Jobst de Moravia, dar moartea acestuia un an mai
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
primului război mondial, armata sârbă a fost retrasă din Kosovo, astfel provincia a fost ocupată de Bulgaria și Austro-Ungaria. În 1918, armata sârbă a alungat Puterile Centrale din Kosovo. După primul război mondial, monarhia a fost transformată în Regatul sârbilor, croaților și slovenilor la 1 decembrie 1918. Kosovo a fost împărțit în patru județe, trei fiind o parte din Șerbia (Zvečan, Kosovo și sudul Metohiei) și unul Muntenegrului (nordul Metohiei). Cu toate acestea, noul sistem de administrare de la 26 aprilie 1922
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
Listă de scriitori columbieni, Literatura columbiană Gabriel García Márquez (1928- ) - autor al romanelor "Un veac de singurătate" (1967) și "Toamna patriarhului", Premiul Nobel pentru Literatură în 1982 Vezi și: Listă de scriitori din Republica Congo Vezi și: Listă de scriitori croați Vezi și: Listă de scriitori croați Romancieri cehi de limba germana: Vezi și: Listă de scriitori elvețieni, Literatura elvețiană Roger Martin du Gard, (1881-1958), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1937 Scriitori din familii britanice, născuți în India
Listă de romancieri () [Corola-website/Science/299062_a_300391]
-
Gabriel García Márquez (1928- ) - autor al romanelor "Un veac de singurătate" (1967) și "Toamna patriarhului", Premiul Nobel pentru Literatură în 1982 Vezi și: Listă de scriitori din Republica Congo Vezi și: Listă de scriitori croați Vezi și: Listă de scriitori croați Romancieri cehi de limba germana: Vezi și: Listă de scriitori elvețieni, Literatura elvețiană Roger Martin du Gard, (1881-1958), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1937 Scriitori din familii britanice, născuți în India: Romancieri ebraici care au trăit în afara
Listă de romancieri () [Corola-website/Science/299062_a_300391]
-
care au existat succesiv, în peninsula Balcanică, din Europa, în cea mai mare parte a secolului XX. Prima entitate cunoscută sub acest nume a fost Regatul Iugoslaviei, care, înainte de 3 octombrie 1929 a fost cunoscut sub numele de "Regatul sârbilor, croaților, si slovenilor". A fost înființat la 1 decembrie 1918, prin unirea Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a Regatului Șerbiei (la care Regatul Muntenegrului fusese anexat la 13 noiembrie 1918). La 13 iulie 1922, Conferința ambasadorilor de la Paris a recunoscut
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
a secolului XX. Prima entitate cunoscută sub acest nume a fost Regatul Iugoslaviei, care, înainte de 3 octombrie 1929 a fost cunoscut sub numele de "Regatul sârbilor, croaților, si slovenilor". A fost înființat la 1 decembrie 1918, prin unirea Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a Regatului Șerbiei (la care Regatul Muntenegrului fusese anexat la 13 noiembrie 1918). La 13 iulie 1922, Conferința ambasadorilor de la Paris a recunoscut oficial unirea). Regatul Iugoslaviei a fost invadat de Puterile Axei în 1941 și, din cauza
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
slave de sud, apărut spre sfârșitul secolului al XVII-lea și accentuat în secolul al XIX-lea în cadrul Mișcării ilirice, care a culminat cu realizarea idealului, în 1918, odată cu dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar multinațional, la sfârșitul Primului Război Mondial, și formarea Regatului sârbilor, croaților și slovenilor. Regatul a fost, însă, mai bine cunoscut, colocvial și chiar pe hărți, sub numele de "Iugoslavia" (sau Jugo-slavia în restul Europei); în 1929 a fost redenumit oficial „Regatul Iugoslaviei”. Regele Alexandru I a interzis, în 1929, partidele naționale
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Herțegovina, precum și anumite părți din Șerbia și Slovenia, în timp celelalte părți din țară erau ocupate de Bulgaria, Ungaria și Italia. În timpul existenței sale, Statul Independent al Croației a creat lagăre de concentrare pentru antifasciști, comuniști, sârbi, rromi, evrei și croații care care se opuneau ideologiei. Încă de la începutul ocupației, forțele de rezistență au fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi pro comuniști au beneficiat de recunoașterea
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
mare de religii erau Kosovo cu 91% și Bosnia și Herțegovina cu 83.8%. Locurile cu o concentrație scăzută de religii erau Slovenia 65.4%, Șerbia cu 63.7%, si Croația cu 63.6%. Diferențele religioase dintre sârbii creștini ortodocși, croații catolici, bosniacii musulmani și ascensiunea naționalismului au contribuit la căderea Iugoslaviei în 1991 . La 7 aprilie 1963, statul și-a schimbat denumirea oficială în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, iar Tito a fost ales președinte pe viață. În R.S.F. Iugoslavia, fiecare
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Primăvară Croată” din 1970-1971, cănd studenții de la Zagreb au organizat manifestații pentru libertăți cetățenești mai mari, si pentru o autonomie mai mare a Croației. Protestul public a fost înăbușit de regim, care a încarcerat liderii protestelor, însă mulți reprezentanți cheie croați din partid au sprijinit din umbră această cauză, si astfel o nouă constituție a fost aprobată în 1974, care prevedea mai multe drepturi pentru fiecare republică din Iugoslavia și provinciile Șerbiei. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Iugoslavia
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
și au sprijinit grupul naționalist croat numit ustași, care comiteau genociduri împotriva sârbilor. Un grup mic de naționaliști bosniaci s-au alăturat forțelor Axei și au atacat sârbii, în timp ce naționaliștii extremiști sârbi s-au implicat în atacuri asupra bosniacilor și croaților. Violențele etnice s-au încheiat doar când partizanii iugoslavi au recâștigat țară la sfârșitul războiului, iar naționalismul promovat în public a fost interzis. Peste tot, pacea a fost menținută numai sub conducerea lui Tito, deși au avut loc proteste naționaliste
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
reprimate și liderii naționaliști au fost arestați iar unii dintre ei au fost executați de oficialii iugoslavi. Cu toate acestea, în Croația a avut loc un protest în anii 1970, numit „Primăvară Croată” ce a fost susținută de numeroși cetățeni croați, care susțineau că Iugoslavia a rămas o hegemonie sârbă și au cerut ca puterea Șerbiei să fie redusă. Tito, care se născuse în Croația, era îngrijorat de stabilitatea țării și a răspuns într-un mod de a calma sârbii și
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]