9,958 matches
-
barochiste a gândirii din spatele textului. Spuneam că demersul editorial îngrijit de Simona Popescu pune sub semnul întrebării eticheta de „suprarealist”, pe care critica se simte obligată să o afișeze ori de câte ori vorbește despre Gellu Naum. Aceasta, deoarece ediția de față, reordonând cronologic etapele operei, evidențiază funcția unei dialectici poetice, în care spontaneității de sorginte suprarealistă i se opune, mereu, o arhitectură interioară lucid construită. Opera, în întregul ei, are o structură în spirală, în care volumele de început - Drumețul incendiar (1936), Libertatea
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
-i facă loc în iad alături de amanta sa Thais. Preocupat mai ales să-și ostoiască foamea, însoțitorul curmă însă frenezia asociațiilor erudite: dumneata ești cel mai tare în anacronisme; de astă dată însă o să-mi dai voie să restabilesc ordinea cronologică a faptelor; despre Thais, Lais, Phrynea și alte Aspasii, vom sfătui pleno ventre; nu bagi de seamă, se vede, că am devenit străveziu de foame? (109) Tovarășul de drum nu este un ignorant în sfera Antichității, el respinge însă ideea
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
dezinvolte, neobosite, inepuizabile povești. Orice frântură de Adevăr, cât de cât verificabil, naște ficțiuni în lanț, cu imprevizibile modificări de ton, perspectivă, umoare, ritm, anvergură. Istoria cu majusculă e traversată sobru și în cunoștință de cauză, cu accent pe repere cronologice ori pe personalități, dar și cu chef ficționant (totul e interpretare și verbalizare - iată un adevăr extrem de generos exploatat în scenarii abile lansate pe urmele desenului din covor), ea înmugurind pe margini (nu și marginal!) în povești de istorie umană
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
1945-1970. Cel puțin primele 3, și anume Medium și Teribilul interzis (din 1945) și Castelul orbilor (din 1946), erau cunoscute până acum, în cel mai bun caz, de specialiștii în avangardă, în ciuda unei reeditări datând din 1996-1999. Reproducerea integrală și cronologică redimensionează părțile și le repune într-un sistem de relații și interdependenț e, care le iluminează în chip diferit pe fiecare dintre ele. Spre deosebire de primul volum, conținând poezia, cel de proză nu a pus editorului probleme deosebite în ce privește stabilirea textului
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
jurnalul lui Gheorghe Mocuța înso- țindu-și fiul bolnav la Paris. Apărut la Tracus Arte. Nu e literatură, e viața în toată sălbăticia ei. Te face să roșești. Ajungând în cartea lui Matei despre M la jurnalul inclus, unde reia totul cronologic, îmi spuneam, absurd, însă conform logicii lecturii literare, care face să te identifici cu prezentul relatat, îmi spuneam, deci: poate de rândul ăsta băiatul nu va muri. Aici, la Mocuța, aștept să spună că băiatul s-a făcut bine. Țin
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]
-
flerul artistic, ci dintr-un temperament care răbufnește sub forma unor șarje de neașteptată atracție literară. Ediția de față de la Editura Vremea (2011) aduce trei modificări față de cea din 2000: 1) sunt două volume în loc de unul; 2) însemnările respectă ordinea cronologică a punerii lor pe hîrtie, înlăturîndu-se doza de întîmplare cu care redacția le-a selectat în ediția princeps; 3) sunt corectate tacit greșelile de lecțiune, de transcriere sau de tipografie. În felul acesta, scrupulul editorial va fi la înălțimea talentului
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
literaturii. Astfel încât, peste tot în Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei devine greu de separat excursul biografic de exegeza operei, iar cartea consacră un critic în aceeași măsură în care consacră un biograf. Fiecare etapă a vieții scriitorului, urmărită cuminte, cronologic, e jalonată de clarificarea unei „teme” cruciale a operei. Iar paradoxul care ne întoarce din nou la spiritul blecherian face ca, în marginea urmăririi traseului existențial al scriitorului, criticul să poată formula câteva legități ale prozei lui. Plimbându-se aparent
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
ușor depistabil în prezența lui discretă, căruia textul îi înlesnește posibilitatea de a fi perceput cu destulă ușurință. Deosebit de semnificativă rămâne în roman relația dintre două secvențe, mult comentate de altfel, în aparență fără legătură între ele: prima, în ordine cronologică, este cea a tăierii salcâmului, cea de-a doua are în atenție întâlnirea din poiana fierăriei lui Iocan. Ambele repropun statutul personajului din perspectiva dublului acestuia și, până la un anumit punct, deschid perspective spre reconsiderarea profunzimii romanului lui Marin Preda
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
nescontate, schimbând mereu ceea ce părea să fi fost convenit. Dar astfel s-au petrecut lucrurile la noi începând cu decembrie 1989 și Domnița Ștefănescu a izbutit să ofere cea mai concludentă imagine a lor de până acum. Rânduirea lor strict cronologică este acel element care înlătură impresia de totală lipsă de sens care s-ar fi putut instala, izbutind să facă vizibile legăturile dintre fapte, felul în care unele le-au determinat pe cele survenite ulterior. Autoarea însăși precizează în Argument
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
ar fi putut instala, izbutind să facă vizibile legăturile dintre fapte, felul în care unele le-au determinat pe cele survenite ulterior. Autoarea însăși precizează în Argument: Unsprezece ani din istoria României, decembrie 1989 - decembrie 2000, conține descrierea, în ordine cronologică, a evenimentelor politice, sociale - și nu numai - care au determinat sensul unei evoluții”. Există, așadar, o evoluție și un sens, o coerență a celor întâmplate, cu toată aparența contrară. Iar dispunerea cronologică a faptelor nu face decât să pună în
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
decembrie 1989 - decembrie 2000, conține descrierea, în ordine cronologică, a evenimentelor politice, sociale - și nu numai - care au determinat sensul unei evoluții”. Există, așadar, o evoluție și un sens, o coerență a celor întâmplate, cu toată aparența contrară. Iar dispunerea cronologică a faptelor nu face decât să pună în lumină acel fir care le leagă. Ce a întreprins Domnița Ștefănescu în sensul ordonării acestei imensități de aspecte e o acțiune cu adevărat titanică, astfel cum a numit-o un confrate publicist
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
antrenantă și nu o dată captivantă. Și în afară de asta, cum începusem să spun, este incitantă prin faptul că îndeamnă la retrăire, stimulează dorința de a-ți confrunta propriile reprezentări cu acelea pe care Domnița Ștefănescu le readuce în atenție ordonându-le cronologic. Nu poți apoi să rămâi rece, deși autoarea nu-și revendică alt merit decât acela de a fi structurat un material cu munca enormă de investigare pe care a depus-o, citind și răscitind mii de ziare, comunicate, acte, văzând
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
își va mai revedea niciodată patria, dulcea Franță. În Noua Franță duce o intensă activitate de apostolat. Se stinge din viață în 1672. Este beatificată în 1911. Scrisorile sale o acreditează ca primul condei al Canadei din punct de vedere cronologic. Marie de l’Incarnation aparține atât curentului Contrareformei cât și literaturii coloniale. Impresionează limpiditatea și claritatea stilului, calități tipice spiritului cartezian. Exuberanțele lirice, atunci când apar, se adresează exclusiv Mântuitorului pe care Marie îl consideră „Iubirea ei” (29) sau „dulcea mea
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
al autorului, trăitor în România contemporană, are doi prieteni, egalmente amatori de forări, mai mult sau mai puțin speculative, în trecutul urbei lor, dacă discuțiile se poartă în jurul unor repetate rânduri de votcă. Edificat, ca pact narativ, pe două paliere cronologice, fără suspin paseist după Turnul Babel, care era atunci ceea ce se numește, în ficțiune, Orașul, romanul mizează, aproape integral, pe resursele imaginative ale povestitorului, al cărui musafir devine, în apartamentul rece, instalat într-un fotoliu, însuși spectrul alogenului care lăsase
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
cenușăreasa după cuptori, neluată în seamă, desprețuită”. Dar asta nu e tot. În genere opera lui Ioan Budai-Deleanu e considerată drept una de început, de „descălecat” pe tărîmul literaturii noastre, ceea ce e adevărat doar într-un anume sens, în cel cronologic. Intrată în raza recunoașterii într-un timp în care în poezia autohtonă se contura simbolismul, deci o formulă însoțită de un fior puternic al inovației, Țiganiada e o operă crepusculară. Compararea sa, care s-a făcut în mai multe rînduri
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
pentru care O lume pe dos e o carte delicată. Paul Miron e un vorbitor voluptuos, avînd o lingus factiosus cu predilecție pentru verdictele estetice. N-are emfază lăudăroasă, ci doar o bunătate funciară care adesea îi vatămă ascuțimea judecăților. Cronologic vorbind, n-are tulburări de perspectivă și nici ezitări de intuiție, înfățișînd istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea căruia e nevoie de un singur remediu: spunerea adevărului. Defectul cărții stă în
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
acestea mai reușesc ceva. Important. Să propună, printr-un întreg aparat marginal (prefețe, postfețe, dosare de receptare, interviuri etc.), o viziune critică organică, și, mai mult decât atât, una la zi, asupra operei lui Gellu Naum. Cea dintâi, în ordine cronologică, este Exactitatea umbrei (2010), o antologie publicată la Paralela 45 în colecția Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”. (Colecție despre care și eu, și alții, am mai scris în România literară). Selecția îi aparține Simonei Popescu. Notele
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
le poetizeze. Poezia nu înseamnă poetizare. Ci, înainte de orice, lectură literală. Despre tatăl obosit, am vorbit puțin mai sus. Despre tatăl real, Andrei Naum, mort în bătălia de la Mărășești, Gellu Naum vorbește destul de puțin. În 1917, avea doi ani. (Tabelul cronologic de la început reține câteva rânduri dintr-un interviu.) Nu l-a cunoscut îndeajuns. Dar l-a avut, fără-ndoială, în minte. A fost poet, i s-a publicat, postum, o carte, în 1921, reeditată, cu adăugiri, în 1944. Din această
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
câștig pentru istoria literară - între altele, pentru că, restituind textul, spulberă legendele -, criteriile alcătuirii ediției sunt, pe alocuri, discutabile. Împărțirea în două volume (al doilea, încă needitat) a pus o problemă pe care editorul o putea rezolva și altfel. Practic, criteriul cronologic, consacrat de volumul I și afirmat și în Nota asupra ediției din volumul al II-lea, a fost spulberat. Separarea operei publicistice antume de articolele rămase în periodice ar fi fost justificată dacă toate apăreau într-un singur volum. Așa
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
I.L. Caragiale, Opere VII, ediție îngrijită de Șerban Cioculescu, București, Fundația Regală Pentru Literatură și Artă, 1942, p.355. ii. B.P. Hasdeu, Ziarele în România, în Satyrul , 13 febr. 1866, apud I. Hangiu, Presa românească de la începuturi până în prezent. Dicționar cronologic, vol. I, 1790-1916, București, Editura comunicare.ro, 2008, p. 236. iii. Anuarul presei române și al lumei politice, 1909, anul al III-lea, dir. proprietar Gr. Grigoriu-Rigo. iv. B.P. Hasdeu, loc. cit.
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
a lungul ultimelor două decenii, și intervențiile la colocvii și mese rotunde anunțau, de altfel, această ediție, după cum și ediția anunță, cred, o viitoare monografie. Alcătuindu-i sumarul, prin urmare, îngrijitorul nu s-a preocupat numai să adune, respectând ordinea cronologică și corectând greșelile de tipar, opera poetică a lui Leonid Dimov (cu toate că, la câtă nevoie aveam de un Dimov integral, și dacă ar fi făcut numai asta, demersul său ar fi fost oricum meritoriu). Criticul a fost atent și ca
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
-lea românesc. Astfel fiind conceput proiectul, înțelegem de ce s-a început cu aceste prime două volume și, totodată, de ce criticul nu a urmat întru totul tiparul unei ediții critice tradiționale. Opera lui Dimov nu putea fi împărțită arbitrar, în funcție de repere cronologice exterioare, impuse de recuperarea filologică a textelor. Nici devenirea organică a unei concepții despre poezie, atât de bine articulate, nu putea fi fragmentată doar de dragul unor addenda, care să adauge sumarelor volumelor diverse alte poeme, risipite de autor prin reviste
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
recuperator”, ci și unul critic, activ, Dimov fiind un poet a cărui operă continuă să se afle în actualitate și să influențeze direct evoluția poeziei care se scrie în momentul de față. Editorul a operat și cu o mică „licență” cronologică, tot spre a respecta arhitectura poeticii lui Dimov. Volumele Deschideri, din 1972, și A. B. C., din 1973, nu au fost incluse în sumarul volumului al II-lea, fiind amânate, bănuiesc, pentru unul ulterior. Ele nu sunt la fel de importante în
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
Ion Buzași, volumul conține patru lucrări, și anume Luncușoara în Păresemi (1920), Pustnicul și ucenicul său (1938), Despre minuni (1939) și, în sfârșit, Din pildele Domnului (1939). Cum ediția nu pare a fi una cu profil filologic, ci teologic, ordinea cronologică nu este respectată, în favoarea, bănuiesc, a rațiunilor teologice. Ca toți cei mai apropiați de religie decât de literatură, îngrijitoarea ediției comite, după părerea mea, un păcat venial: acela de a amesteca, sub titlul de Scrieri creștine, lucrări hotărât religioase cu
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
și texte literare, volumul Scrieri creștine ne prilejuiește atât o incursiune în zona componentei moral-religioase a povestirilor și romanelor părintelui, cât și o investigație asupra eventualelor caracteristici literare ale omileticii sale. Mai degrabă decât o ediție critică, în care ordinea cronologică și compartimentarea tematică a creației ar fi fost respectate, ediția Corneliei Lucia Frișan, vizând obiective mai curând teologice decât filologice, invită, așadar, la o dezbatere pe tema relațiilor ce se stabilesc în interiorul operei complexe a lui Ion Agârbiceanu. Și, implicit
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]